„Sărut mâna!
De ce Biserica nu e corectă și egală pentru toți în privința vârstei de pensionare???
…. e mai presus de statut? Pe lângă faptul că la …. ani e preot paroh, nu pensionar, a fost numit recent și vicar administrativ eparhial la ……! De ce nu stă cu nepoții, ca alți bătrânei simpatici de …. ani?”
Doamne, ajută!
Pace și multă liniște sufletească!
„Vă rog să lămuriți cu argumente, căci au apărut supărări între frați la vederea unui părinte care zice Tatăl nostru cu …., știind dinainte unde merge, dacă e îngăduit, ce înseamnă pentru parohie și înspre ce se îndreaptă preoții care participă la asemenea evenimente, chiar dacă e fără epitrahil și nu e în locașul sfânt?
Vă mulțumesc mult, un frate oarecare în Hristos, singurul Dumnezeu mărturisit de noi!”
Doamne, ajută!
Vă rog să adresați întrebarea chiriarhului din eparhia căruia face parte acel părinte. Iar dacă, cumva, acel părinte face parte din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, vă rugăm să ne indicați numele preotului și parohiei, deși în această parte a țării cultele neoprotestante sunt în relații foarte bune cu preoții noștri.
Astfel se și explică procentul mare de la votul de acum câțiva ani în urmă legat de Familie. Din câte mi-amintesc, Suceava a fost pe primul loc.
Faptul că acel părinte a rostit „Rugăciunea Domnească” împreună cu neoprotestanții mi se pare cam tot atât de „nepotrivit” cu a călători într-un mijloc de transport cu persoane de alte confesiuni. Oare când Mântuitorul i-a învățat pe oameni să se roage cu această rugăciune, i-a avut în vedere doar pe dreptcredincioșii de astăzi? Fiindcă nu erau prezenți… Mai mult, Sfântul Apostol Pavel spune: „Tuturor toate m-am făcut, ca în orice chip să mântuiesc pe unii.” (I Corinteni 9, 22).
Pace și multă liniște sufletească!