În data de 30 august a apărut pe o pagină de știri, nici nu contează de cine deținută, un articol intitulat „Palatele lui IPS Calinic. Două clădiri uriaşe în care sunt îngropaţi (sic!) zeci de milioane de euro”. Un articol tendenţios, scris într-o limbă română „sadea”, în care răutatea unor oameni care probabil nu au nicio legătură cu Biserica atinge cote paroxistice. De altfel, nici nu este semnat, ceea ce spune multe.
În continuare, voi răspunde, pentru o informare corectă a oamenilor bine intenționați, fiecărei acuze în parte, ca să nu se creadă că cine a scris articolul deţine adevărul absolut. De altfel, acesta este și unul din principiile jurnalismului de calitate, informarea din cel puțin două surse.
- Să începem cu titlul: „Palatele lui IPS Calinic”. Fals! Spun aceasta pentru că cele două imobile nu s-au construit pe proprietatea personală a arhiepiscopului, ci sunt construite pe proprietatea Arhiepiscopiei. Astfel, ele sunt şi vor fi până în veacul vecilor bunurile sau, dacă vreți, casele Bisericii.
- Se spune că „zeci de milioane de euro sunt îngropaţi în două clădiri uriaşe”. Fals! Dacă banii ar fi fost îngropaţi, nu s-ar fi putut vedea clădirile pentru care s-au cheltuit. Ori banii s-au cheltuit la vedere, cu rost; şi nu zeci de milioane de euro, după cum tendenţios se afirmă.
- În paragraful trei se vorbește despre „lux şi opulenţă”: „Se fac finanţări din banii publici la mănăstiri în timp ce drumurile şi munţii o iau la vale”. Serios?! Când am citit paragraful acesta mi-am amintit de reproşul Apostolului Iuda, nu Tadeul, ci Iscarioteanul, care L-a mustrat pe Mântuitorul Hristos pentru risipa de mir a Mariei, sora lui Lazăr, mir care ar fi putut fi vândut cu trei sute de dinari, astfel încât banii să fi fost daţi săracilor. Şi ne dezvăluie textul: „Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea.” (Ioan 12, 6). Extrapolând, aş spune că nu sunt drumurile nefăcute și versanții neconsolidați în ţară pentru că s-au dat banii alocați acestora la mănăstiri şi biserici; cu atât mai mult cu cât o suprafaţă considerabilă din ţară a fost dăruită de voievozi și marii boieri Bisericii, fiindcă tot se întreabă unii de unde are proprietăți Biserica.
- Cât privește una dintre cele două clădiri, numită Casa „Episcop Dositei Herescu”, care este considerată în articol „hotel de lux”, este aceeaşi casă despre care acum un an și ceva se spunea că este o casă-ghetou, în care sunt obligaţi călugării să doarmă. Dacă vă amintiţi, – iar de nu, puteți căuta –, în cadrul Răspunsul Ierarhului din 4 iulie 2021 am făcut public proiectul clădirii. V-ați putea decide, este „hotel de lux” sau ghetou?! Desigur, pentru informarea corectă a credincioşilor, casa respectivă este o casă monahală, în care va locui personalul monahal pe durata restaurării complexului Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou.
- În text se mai afirmă că respectiva casă „ar fi fost construită pe mormintele unor călugări”. O altă informație falsă! Precizez că niciuna dintre cele două case nu a fost construită pe morminte, ci Casa „Episcop Dositei Herescu” a fost construită pe locul unei magazii, iar Casa „Mitropolitul Silvestru Morariu Andrievici” a fost ridicată pe un teren necultivat, supus cândva unor săpături arheologice.
- În ceea ce privește „umilirea preoţilor”, respectiv „îngenuncherea monahilor şi preoţilor”, din acest punct de vedere chiar nu am conştiinţa încărcată. Din câte ştiu, în cei doi ani de când conduc destinele acestei eparhii, foarte mulţi călugări şi călugăriţe s-au înscris la facultate (licență, master, doctorat), iar alţii au fost promovaţi în posturi de stareţi şi stareţe. Mulţam’, aşa da umilire!
- Se mai lansează acuza că întrebările venite pe rubrica Răspunsul Ierarhului „sunt gândite chiar sub ochii lui”, adică ai subsemnatului. Altă falsitate! Din fericire, nu sufăr de scenarite. Avem lucruri extrem de serioase de făcut, nicidecum de fabricat întrebări; e drept că protejăm identitatea autorilor și a celor implicați.
- Legat de preoţii recăsătoriţi, chiar nu îmi amintesc să fi plecat de nevoie vreunul în altă eparhie. Dacă persoana care a scris aceste rânduri are alte informaţii, înseamnă că vorbim despre subiecte total diferite. Sunt doi preoți care din motive strict personale au plecat în eparhia Basarabiei de Sud şi în Ungaria, la doi episcopi ce sunt foşti colegi de-ai sfinţiilor lor.
- Tot în text se vorbește despre „o stareţă care ar fi dat bani, – nu se spune cui –, ca să fie ţinută în funcţie”. Din fericire, în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor criteriile pentru ca cineva să rămână în funcţie se reduc la unul singur: Competenţa! În rest …
- Un alt subiect adus în atenţia cititorilor este cel despre reînfiinţarea mănăstirilor, care nu a avut drept scop controlul parohiilor şi mănăstirilor din județ, cum răuvoitor se afirmă în articol, ci redarea identităţii acestora.
- Referitor la „zâzania din rândul preoţilor”, lăsaţi-mă să mă îndoiesc, deoarece au fost numiţi preoţi doar în parohiile care au avut două posturi şi care din motive mai puţin justificate au fost desfiinţate; mereu s-a ținut cont de numărul de familii arondate, astfel încât preotul/preoții să cunoască îndeaproape nevoile comunității păstorite. Şi apoi, de ce să fie zâzanie dacă parohia a avut două posturi? Este adevărat că, din motive pastoral-misionare, au fost transformate şi unele filii în parohii, fiind numiţi preoţi cu normă parțială/întreagă în învăţământ sau într-o altă funcție.
- Constat că și persoana care scrie articolul are o problemă cu vizitele pe care le fac în parohii, apreciind că sunt „ahtiat de setea de putere și a banului”. Din fericire, nu mă interesează nici puterea şi nici banii. Ceea ce mă interesează este să îmi împlinesc, într-un mod exemplar, atribuţiile care îmi revin, indiferent dacă aceasta este sau nu pe placul „scriitorilor”. Pentru mine, cel mai important aspect este ca lucrarea mea să Îi placă lui Dumnezeu!
- Cât despre slujbe, aș îndemna la liniștire, căci slujesc, nu mă sustrag slujbelor. Şi aceasta se vede, chiar dacă nu prin transmisiuni pe paginile de socializare, duminică de duminică şi sărbătoare de sărbătoare, când în prima parte a zilei slujesc şi apoi plec în teren. Şi în plus, în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților vin foarte mulţi ierarhi ca invitaţi ai preoţilor; nu am refuzat pe niciunul. Este adevărat, la slujbe noi nu citim în genunchi rugăciunile de dezlegare, precum alţii, nici nu ne cățărăm pe cisterne ca să sfinţim apa, nici nu ne urcăm cu macaraua pe turlele bisericilor ca să le sfinţim crucile, ci, ceea ce facem, facem în limitele decenţei şi ale bunei cuviinţe. Aşa se şi explică prezenţa sutelor și miilor de credincioşi care vin la Biserică!
- Cu privire la „iscoadele trimise prin parohii”, şi aici nesemnatarul rândurilor este în eroare. Noi nu trimitem iscoade, ci inspectori legitimi, delegați de Centrul Eparhial, care au în atenţie, printre altele, şi modul în care se comercializează articolele asupra cărora Biserica are monopolul. Căci, dacă Biserica are monopolul asupra unor articole (așa cum și unele firme au exclusivitate asupra unor produse, iar unele instituții, asupra unor servicii), de ce să nu îi fie respectat acest drept?!
- Iar despre acel „colac peste pupăză” care se referă la cărţi, cred că se știe, fiecare face reclamă la ce are. Dacă aş fi jurnalist, aş face reclamă chiar şi unei reviste de modă, dacă am semnat un articol. Căci nesemnarea unui articol, și implicit neasumarea lui, este de fapt o antireclamă. Așadar, Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu că am ce să recomand credincioşilor noştri.
- Articolul se încheie cu zicala, devenită foarte populară, „la modă”, în ultimii ani: „lui Dumnezeu nu-i place luxul, puterea şi banii”. Puterea?! El Însuși se prezintă ca Atotputernic! Banii?! Ştiţi că, în Vechiul Testament, întâi-născuţii evrei trebuiau răscumpăraţi cu sicli. Oare asta nu înseamnă că încă de atunci Dumnezeu, prin autoritatea religioasă, nu refuza banii necesari pentru buna desfășurare a cultului religios?! Mai mult, în Pilda Talanților (Matei 25, 14-30), Mântuitorul atrage atenția asupra pedepsei primite de sluga vicleană și leneșă, care a îngropat în pământ talantul ce îi fusese încredințat, dar și asupra răsplății acordate celor două slugi bune și credincioase, care au muncit și au investit, înapoind talanții încredințați împreună cu un neverosimil profit de 100%; iată că Dumnezeu așteaptă o administrare performantă și dobândă pentru bunurile încredințate nouă. Cât despre lux, nu mai vorbim. Citiţi doar fragmentul din Cartea a III-a a Regilor, 6, 21-35, pentru a vă convinge. Şi pentru că am Sfânta Scriptură la îndemână, am să vă redau textul: „Şi a îmbrăcat Solomon templul şi pe dinăuntru cu aur curat; şi a întins lanţuri de aur pe dinaintea catapetesmei şi a îmbrăcat-o cu aur. Tot templul l-a îmbrăcat cu aur, tot templul până la capăt, şi tot jertfelnicul care este dinaintea altarului l-a îmbrăcat cu aur. Şi a făcut în Sfânta Sfintelor doi heruvimi de lemn de măslin, înalţi de zece coţi. (…) Şi a îmbrăcat el heruvimii cu aur. Pe toţi pereţii templului de jur împrejur, pe dinăuntru şi pe dinafară, a făcut chipuri săpate de heruvimi, de copaci, de finici şi de flori îmbobocite. Şi a îmbrăcat cu aur pardoseala în templu. Pentru intrat în Sfânta Sfintelor, a făcut uşi de lemn de măslin care se deschid în două părţi, cu uşori în cinci muchii. Pe cele două jumătăţi ale uşilor de lemn de măslin, el a făcut heruvimi săpaţi, finici şi flori îmbobocite; şi le-a îmbrăcat în aur şi heruvimii şi finicii. La intrarea în templu a făcut uşori din lemn de măslin în patru muchii. Şi două uşi din lemn de chiparos, fiecare cu câte două canate. Amândouă jumătăţile unei uşi se învârteau într-o parte şi în alta şi amândouă jumătăţile celeilalte uşi de asemenea se învârteau într-o parte şi în alta. Şi a săpat pe ele heruvimi, finici şi flori îmbobocite, şi le-a îmbrăcat cu aur peste săpătură”. Tot ceea ce a făcut regele Solomon a fost din încredințarea lui Dumnezeu; nici mai mult, nici mai puțin. Cât despre cum trebuie făcute casele şi vasele sfinte, citiţi în aceeași carte, III Regi, capitolul 7.
Cam aşa ar trebui făcute lucrurile pentru Dumnezeu, respectiv pentru Biserică, chiar dacă uneori atrag oprobiul celor duşi mai puţin pe la Biserică ori al celor care merg să facă doar fotografii pentru articole nefondate!
