Răspunsul ierarhului – 1 iulie 2021 II – Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

“

„Bună ziua! Zilele acestea am aflat de la părintele din parohie că pe site-ul Arhiepiscopiei există o rubrică – «Răspunsul Ierarhului». Am analizat cu atenție răspunsurile ierarhului și am realizat că nu sunteți «scorpion», ci «pisică» – cădeți tot timpul în picioare. Mai mult decât atât, sunteți și infailibil. Când vă laudă omul vă fată vaca, când nu, vă piere vițelul. Am să vă dau și un exemplu:

Odată i-ați spus domnului Z.V. că-i «mulțumiți cu toată recunoștința» și altă- dată l-ați făcut trădător.

Am o umilă întrebare: Care este scopul acestei rubrici, doriți să epatați sau să aflați adevărul?”

C.S.

Bună seara!

Ce să cred despre faptul că aţi aflat atât de târziu despre existenţa rubricii „Răspunsul Ierarhului”, iniţiată în luna decembrie a anului trecut? Că oamenii dumneavoastră de la Centru nu au reuşit să vă semnaleze cu aceeaşi rapiditate cu care v-au anunţat odinioară igienizarea incintei Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”? Sau să spun ca odinioară Cleopa lui Iisus pe drumul spre Emaus: „Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el zilele acestea?” (Luca 24, 18).
Spuneţi că aţi analizat cu atenție răspunsurile și că aţi constatat că aş fi „pisică”. Fals! Ierarhii calcă pe „vulturi”, nu pe pisici şi nici pe cârtiţe (pentru a vă edifica, vă puteţi documenta cu privire la utilizarea potnojei).
Infailibil? Nicidecum! După cum probabil ştiţi, o singură persoană îşi arogă infailibilitatea, şi anume Papa. Însă infailibil este numai Dumnezeu.
Spuneţi că atunci când mă laudă omul „îmi fată vaca, iar când nu, îmi piere vițelul”. Apoftegma folosită de dumneavoastră în ceea ce mă priveşte este cât se poate de nepotrivită. Persoanei respective, atunci când a fost cazul, i-am mulţumit în limitele bunei cuviinţe, iar atunci când a avut o atitudine nepotrivită i-am răspuns pe măsură, întocmai Hristos apostolului Petru, căruia i-a spus: „Mergi înapoia Mea, Satano! Sminteală Îmi eşti; că nu cugeţi cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.” (Matei 16, 23).
Scopul acestei rubrici este cel de a răspunde în duhul adevărului, ca cel care am acces la informaţii, celor care au nelămuriri serioase legate de viaţa şi activitatea Bisericii din Bucovina sau celor care scriu nefondat despre aceasta; nicidecum nu am urmărit să devină un loc în care să „epatez”.

“

„Doamne, ajută! «La teorie toți suntem buni, practica ne omoară!»

Înaltpreasfinția Voastră, a expirat luna iunie, perioadă în care ne-ați promis o evaluare a celor din staff-ul administrativ. Bănuiesc că pe cei de pe alte meleaguri pe care i-ați adus «câtă frunză și iarbă» (și care ce credeți că fac? Taie frunze la câini) cu siguranță nu-i puteți evalua: ei au «expertiză», iar cu cei autohtoni ați dat-o la pace pentru «liniștea» dumneavoastră. Să înțeleg că s-a format o simbioză între dumneavoastră, ciocoii vechi și ciocoii noi? Sau sunteți în plină evaluare?

C.O.

Stimată doamnă!

Aş începe prin a vă spune că sunt unii care, din păcate, „nici la teorie nu sunt buni, nici la practică!”, dar cărora le face plăcere să îşi dea cu părerea, crezând că astfel se fac utili.
Orice evaluare semestrială se face la jumătatea anului, adică la şase luni de la începutul anului. Cum sfârşitul primei jumătăţi a anului este la 30 iunie; aceasta înseamnă că orice evaluare se va face în prima parte a lunii iulie. Nu cred să existe vreo instituţie care să facă evaluarea semestrială în prima zi a lunii următoare, imediat după miezul nopţii!
Deşi nu înţeleg graba dumneavoastră privind această evaluare, vă asigur că vor fi evaluaţi şi cei despre care spuneţi că „taie frunze la câini”, dar care au contribuit la schimbarea în bine a feţei Arhiepiscopiei prin toată lucrarea lor (lucrare despre care veţi afla într-o bună zi, când se va publica albumul cu starea de fapt a mănăstirii la venirea acestora, spre ruşinarea multora), şi cei autohtoni, cu care, spuneţi, am dat la pace, „pentru liniştea mea”, de parcă aş fi fost vreodată în război cu oricare dintre ei.

Stimată doamnă, cu oamenii care îşi fac treaba, dincolo de cât de dragi le sunt fraţilor, nu am absolut nimic de împărţit.

Legat de o eventuală simbioză între „mine, ciocoii vechi și ciocoii noi”, înţelegeţi ce vreţi; depinde de gradul dumneavoastră de cultură şi de „bunele” dumneavoastră intenţii. Din păcate, deşi nu vreau să cred că lipsesc, vă spun sincer că sunt greu de observat.