„Sărut mâna, Înaltpreasfinţite Părinte, mă numesc M.G. şi sunt o profesoară de Religie Ortodoxă (îmi cer iertare pentru că vă transmit doar iniţialele numelui, dar nu îmi este ușor să vă scriu, fiind stăpânită de un uşor sentiment de teamă pentru eventuale urmări ale gestului meu) şi aş dori, cu îngăduinţa Înaltpreasfinţiei Voastre, să vă aduc la cunoştinţă câteva aspecte:
Noi, ca profesori de religie (ca de altfel toţi profesorii), trecem la sfârşitul fiecărui an şcolar printr-o evaluare din partea Consiliului de Administraţie, în urma căruia primim un calificativ. Spre binele nostru ar trebui să fie FB (Foarte Bine). La acest calificativ se ajunge prin realizarea unui anumit punctaj acumulat în urma desfăşurării unor olimpiade, concursuri, cursuri de formare, simpozioane etc. Aceste activităţi trebuie să fie organizate în special prin implicarea inspectorului de specialitate, în cazul nostru ar trebui să pornească de la doamna D. C.
Din păcate, de când dumneaei a devenit inspector, nu am văzut nimic organizat concret în spectrul contextului educaţional. Deşi este implicată în foarte multe proiecte şi activităţi, acestea par mai mult în acord cu Departamentele de Cultură şi Asistenţă Socială ale Arhiepiscopiei (ceea ce nu este rău deloc) şi mai puţin în acord cu realitatea concretă din şcoală. Este adevărat că ceea ce face dumneaei ţine de latura formativă (practică) a vieţii de creştin. Dar atât timp cât aceste lucruri nu se adresează concret şi profesorilor de religie care la rândul lor să implice şi elevii şi nu se fac şi în acord cu realităţile existente în şcoli, totul se reduce doar la îmbogăţirea propriului CV şi a conturării propriei imagini.
Au fost câteva webinarii organizate de dumneaei cu invitaţi de seamă, dar la ele au avut acces foarte puţini profesori de religie. De fapt ele nici nu au fost organizate sub spectru educaţional, ci sub spectru social-emoţional. La acestea se adaugă şi acele întâlniri culturale desfăşurate la sediul Arhiepiscopiei sau în alte locaţii cu participare redusă, despre care am luat la cunoştiţă din presă sau Facebook şi mai tot timpul după ce au avut loc, fără să avem posibilitatea să ne manifestăm intenţia de a participa.
Iar dacă au fost activităţi adresate tuturor profesorilor, pentru unii dintre noi a fost practic imposibil să participăm. Modalitatea de înscriere la aceste activităţi a fost printr-un formular online despre care am aflat doar întâmplător de pe Facebook (fac această precizare deoarece, în mod obişnuit, o activitate didactică se anunţă pe canale oficiale; mai exact printr-o adresă transmisă secretariatelor școlilor care, la rândul lor, ne anunţă şi pe noi profesorii. Noi nu putem sta toată ziua conectaţi pe internet, având familii de care trebuie să ne ocupăm). Odată înscrişi, doar o parte dintre noi au primit şi confirmarea că pot participa.
Unii dintre noi au contactat-o pe doamna inspector care, deşi s-a arătat foarte amabilă, nu a întreprins nici un demers pentru schimbarea situaţiei.
Vă scriu aceste rânduri nu pentru a o blama pe doamna inspector faţă de care am o mare simpatie, ci pentru a trage un semnal de alarmă referitor la faptul că activitatea dumneaei nu concordă cu cea a unui inspector în cadrul Învăţământului. Toţi colegii noştri de matematică, limba română, franceză etc. participă la diferite activităţi şi cursuri în urma cărora acumulează puncte, pe când noi la obiectul religie stagnăm din acest punct de vedere. Poate ar trebui să ne bucurăm că „stăm”, dar fără puncte nu avem un calificativ mulţumitor, fără calificativ mare, riscăm să ne pierdem serviciul, fără serviciu cum să ne întreţinem familia?
Poate ar trebui să o promovaţi pe doamna inspector într-unul din departamentele Arhiepiscopiei, unde în mod sigur va desfăşura o activitate fructuoasă şi să desemnaţi o altă persoană pentru a fi inspector/inspectoare de Religie care să se plieze mult mai bine pe acest post. Mulţumindu-vă pentru posibilitatea oferită de a vă scrie, vă sărut dreapta!”
