Cel care și-a petrecut întreaga viață în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor, fiu duhovnicesc al Sfântului Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț prin dragostea nemăsurată pe care i-a purtat-o, protoschimonahul Iacob Bîrsanu a fost condus pe ultimul drum pământesc, marți, 30 mai 2023, la Mănăstirea Mestecăniș, așezământ drag sufletului său, al cărui ctitor și duhovnic a fost în ultimii ani.
Slujba înmormântării a fost precedată de săvârșirea Sfintei Liturghii de către Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, alături de un sobor de preoți și diaconi, la altarul de vară al așezământului monahal, așezat sub ocrotirea Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina.
În continuare, în tânguire de bucium, a fost săvârșită slujba specifică înmormântării unui monah, de către Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți, și de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei, împreună cu un numeros sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte clerici din cadrul Centrului Eparhial Suceava, între care arhim. Nectarie Clinci, exarh de zonă din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, slujitori ai mănăstirilor, schiturilor și parohiilor bucovinene, precum și pr. Aurel Goraș, protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc.
Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului Psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale din București, dirijat de Arhid. Mihail Bucă.
La final, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie a rostit un cuvânt de mângâiere pentru credincioșii, monahii și monahiile, ucenicii și apropiații părintelui.
„Întotdeauna, când pleacă cineva care ne-a fost călăuză, lumină duhovnicească, dragoste și nădejde, simțim că ceva se rupe dinlăuntrul nostru. O sabie ascuțită străbate sufletul nostru. Pentru că e acel drag, apropiat, ajutător, luminător și binefăcător, știm că îl vom vedea în taină, dar nu-l vom mai vedea aievea, nu îi vom mai auzi glasul blând și cald; și de aceea ne întristăm în aceste momente, dar nu ca cei ce n-au nădejde. Întristarea noastră este dublată de o mare nădejde. Părintele protoschimonah Iacob a fost un om al rugăciunii, al jertfei, al dragostei, al binelui. Un om discret care mergea să fie neobservat pe oriunde. (..) Smerit era părintele Iacob. De ce mulți oameni veneau la el? Pentru felul în care vorbea, vorbea privind în jos, vorbea din adâncul său, nu din mintea, ci din inima sa, din sufletul său, înnobilat de credință. De acolo vorbea părintele Iacob și împărtășea cuvinte de mare străpungere sufletească pentru cei ce au stat de vorbă cu sfinția sa. Și avea răbdare și avea bucurie să-și primească ucenicii și oamenii care erau tulburați sau abătuți. Îi primea cu bucurie și de la primele cuvinte începeau să se liniștească. Mult contează un om care a învățat să trăiască duhovnicește și părintele Iacob învățase să trăiască duhovnicește. Nu își aparținea, nu avea dorință de nicio dulceață pământească, vremelnică. Nici de mâncare, nici de băutură, nici de o atmosferă veselă, ci iubea atmosfera duhovnicească, dar aducea și veselia cea duhovnicească în inimile și pe chipurile celor ce veneau să ia cu adevărat o arvună curată, sfântă și folositoare pentru sufletele lor. (…) Faptele părintelui Iacob îi vor însoți sufletul. Și Dumnezeu, primind faptele sale de jertfă, de lumină, de dragoste și de nădejde, nădăjduim că îl va așeza în locul în care se odihnesc aleșii lui Dumnezeu și sfinții săi, înaintașii săi, părinții săi duhovnicești. Și, iată, veghindu-ne de acolo și pomenindu-l, ne va pomeni și el pe noi la locul unde sufletul său se va duce și nădăjduim că sufletul se va ridica, cum spune rugăciunea, la Dumnezeu care l-a dat, și Dumnezeu îl va primi și îl va așeza în lăcașurile sale ca să ne vegheze din cele de sus spre noi, care am rămas în cele de jos.”
Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul le-a vorbit celor prezenți despre darurile cu care părintele Iacob a fost binecuvântat de Preamilostivul Dumnezeu în viața aceasta.
„Dorire dumnezeiască a avut părintele Iacob. După Dumnezeu a tânjit sufletul părintelui Iacob. De aceea, înainte de alaltăieri, el a murit acum 40 de ani. Acum 40 de ani, când s-a răstignit în fața Altarului și a lăsat cele ale lumii, el a intrat deja într-un mormânt. Înainte de mormântul acesta de lut, el a intrat în mormântul tăierii voii proprii, în mormântul ascultării și tot atunci a înviat. Și din Vasile a devenit Visarion, iar mai târziu a devenit Iacob. Și de aceea cred că ceea ce putem noi acum să facem pentru el este să zicem în duh de rugăciune. Primește, Doamne, sufletul celui care Te-a iubit pe Tine, sufletul care a ars de dragoste pentru Tine. Primește-i, Tu, Doamne, toată osteneala de la Putna, de la Hozeva, de la Sfânta Ecaterina din Sinai, de la Corlățeni, de aici. Numai Tu îi știi genunchii, chiar dacă la bătrânețe nu au putut să se plece în chilie, dar cât au ros pietrele de la Hozeva, acolo, alături de Sfântul Ioan Iacob. Și răsplătește-i, Tu, Doamne, mai mult decât am știut noi să fim recunoscători pentru fiecare iertare pe care ne-a dăruit-o și noi nu meritam, pentru fiecare cuvânt pe care ni l-a dat și ne-a mângâiat, pentru duhul de pace pe care l-a lăsat atunci când noi am venit împovărați și am plecat altfel. Toate acestea primește-le, Tu, Doamne, înaintea Ta. Și dobândind, nădăjduim, el îndrăzneală înaintea Domnului, îl va așeza Domnul alături, întâlnindu-se astăzi cu Sfântul Ioan Iacob, al cărui nume l-a purtat și la căpătâiul căruia a vegheat, cu părintele lui duhovnicesc, părintele Ioanichie, și de acolo, din cer, va veghea pe mai departe și obștea aceasta, și sufletele care își vor aduce aminte de el întru rugăciune smerită și într-o pomenire curată.”
Momentul liturgic a continuat cu purtarea pe brațe a sicriului cu trupul părintelui și înconjurarea bisericii, cortegiul funerar oprindu-se în dreptul Sfântului Altar, sub streașina bisericii cu hramurile Sfântul Ioan Iacob Hozevitul și Sfânta Ana.
Mormântul în care părintele Iacob a fost așezat a fost pecetluit de către Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie și a fost binecuvântat cu untdelemn și vin.
Lucrarea jertfelnică în slujba Bisericii a protoschimonahului Iacob Bîrsanu, vrednic slujitor al lui Hristos și ctitor al multor așezăminte, a luminat sufletele a numeroși credincioși care i-au cerut un cuvânt de folos sau al căror duhovnic a fost în cei aproape 40 de ani de monahism.
Născut la data de 18 septembrie 1951, în localitatea Mălini din județul Suceava, cel care avea să devină mai târziu părintele Iacob a primit la Sfântul Botez numele Sfântului Vasile cel Mare.
La data de 24 martie 1983 s-a închinoviat la Mănăstirea Sihăstria, iar în 1985 a fost tuns în monahism în ctitoria Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, Mănăstirea Putna, de către Preasfințitul Gherasim Putneanul, cu numele de Visarion.
A primit hirotonia întru ierodiacon la 2 martie 1986 prin mâinile Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist în Catedrala Mitropolitană din Iași, iar la data de 3 martie a aceluiași an a fost hirotonit ieromonah și hirotesit duhovnic pe seama Mănăstirii Putna, de către Înaltpreasfințitul Pimen.
În luna ianuarie a anului 1990 a plecat în Sfântul Munte Athos. Dorul lăuntric față de Locurile Sfinte i-a îndreptat apoi pașii către Ierusalim. A petrecut o perioadă deosebit de bogată din punct de vedere duhovnicesc la Mănăstirea Hozeva, loc în care se află cinstitele moaște ale Sfântului Ioan Iacob de la Neamț. S-a bucurat aici de îndrumarea părintelui Ioanichie Pârâială, cel care a fost la rândul său ucenicul Sfântului Ioan Iacob Românul.
În anii petrecuți în Țara Sfântă s-a implicat activ la ridicarea Așezământului românesc de la Ierihon. Slujirea lui Hristos a continuat și în România, la Mănăstirea Pojorâta construind biserica pe care a așezat-o sub ocrotirea Sfântului Ioan Iacob. În anul 2007 a primit schima mare și numele Sfântului Iacob, ale cărui părticele din cinstitele moaște au fost aduse la biserica Seminarului Mănăstirii Neamț, prin osteneala părintelui.
În perioada 2012-2015, ieroschimonahul Iacob s-a ostenit în lucrările de ridicare a Schitului „Sfântul Ioan Iacob Hozevitul și Sfânta Ana”.
La 30 iulie 2022, a primit hirotesia întru protosinghel. Ca semn al prețuirii și recunoștinței pentru meritele deosebite în promovarea și susținerea valorilor creștin-ortodoxe românești, la 8 septembrie 2022 Înaltpreasfințitul Părinte Calinic i-a conferit cea mai înaltă distincție a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Ordinul „Crucea Bucovinei”, pentru „remarcabila activitate în slujirea Bisericii și Comunității”.
Părintele mult iubit din munții Bucovinei și-a început călătoria spre veșnicie în dimineața zilei de sâmbătă, 27 mai 2023, când este pomenit în Biserica noastră Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul.
Dumnezeu să odihnească în pace sufletul său și să îl așeze în ceata sfinților Săi slujitori!