Este bineştiut faptul, că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 drept Anul comemorativ al imnografilor şi cântăreţilor bisericeşti. Aşadar, cuvine-se în acest început de an, să aducem prinos de recunoştinţă pentru marele protopsalt Dimitrie Suceveanu, care inspirat de Dumnezeu, a compus cântări bisericeşti de valoare inestimabilă în secolul al XIX -lea, alături de Ieromonahul Macarie, de Anton Pann militând pentru crearea unei muzici psaltice în limba română, care să fie înţeleasă „de orice fiu al patriei” ( ierom. Macarie).
Date despre viaţa sa sunt sumare. Ştim însă că s-a născut la Suceava, de unde apoi se mută împreună cu părinţii săi la Iaşi, în cartierul Nicoriţa. Urmează studii la Gimnaziul „Vasilian” – fosta şcoală domnească de la „Trisfetitele” şi cursurile de la Şcoala de psaltichie de pe lângă Mitropolia Moldovei – şcoală înfiinţată în 1805 de mitropolitul cărturar Veniamin Costachi şi condusă de Grigorie Vizanti adus e la Constantinopol, de Nicu Dincea şi de Gheorghe Paraschiadis.
După absolvirea şcolii, a cântat ca psalt şi protopsalt la Biserica „Sf. Pantelimon”, Biserica Albă, Biserica „Sf. Ioan Gură de Aur” şi Biserica Barnovschi între anii 1833 – 1837. Este numit apoi psalt II la strana stângă a Catedralei Mitropolitane din Iaşi cu titlul de „lampadar Sfintei Mitropolii” în vreme ce la strana dreaptă era marele protopsalt Gheorghe Paraschiadis.
După ce Gheorghe Paraschiadis este exilat împreună cu mitropolitul Veniamin Costachi la Mănăstirea Slatina în 1844, Dimitrie Suceveanu este numit protopsalt al Mitropoliei, profesor de muzică şi director la Şcoala de Cântăreţi bisericeşti (1848 – 1890).
Având sensibilitate deosebită în voce şi un talent ieşit din comun, având o bogată cultură muzicală bisericească şi laică, dublate de o temeinică pregătire profesională şi pedagogică, Dimitrie Suceveanu se numără printre cei mai de seamă creatori de muzică românească de tradiţie bizantină.
Începuturile creaţiei psaltice a lui Dimitrie Suceveanu se fixează în deceniul al cincilea al secolului al XIX -lea. În 1848 retipăreşte trei cărţi de „muzichie” – Teoreticonul, Anastasimatarul, Irmologhionul. A tradus din greacă Psaltichia de Gheorghe Paraschiedes, apoi tipăreşte la Mănăstirea Neamţ în 1856 Idiomelariu adekă Kântare pe singur glasul unit Ku Doksastariu (Partea I, II, III), Idiomelariul (1857) care marchează punctul de vârf al activităţii în colaborare cu ieromonahul Dosoftei de la Neamţ, etc. având la bază lucrările lui Hurmuz Hartofiloxul şi Petru Lampodarie.
Organic legată de cuvânt, melodia psaltică bizantină a dobândit caractere specifice româneşti, atunci când a fost aplicată în limba română, în care se reflectă structura psihică a neamului nostru.
Alături de aceste faceri ale lui Dimitrie Suceveanu mai amintim Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos; Împărate ceresc ce se cântă la Te-Deum, glas VI; Mărimurile la Sf. Ierarh Nicolae şi pentru praznicele care au polieleu, glas I; Binecuvântările Învierii, glas V; De Tine Doamne cel ce eşti în toată zidirea , glas V; La râul Vavilonului, glas III, etc.
Dimitrie Suceveanu, înzestrat cu o voce sonoră de bariton, cu un timbru plăcut, captivând asistenţa care venea devreme la Mitropolie pentru a-l urmări îndeaproape, pentru meritele sale profesionale a fost răsplătit cu rangurile de sluger şi paharnic – titlu de mare nobleţe acordat pentru merite deosebite marilor demnitari domneşti.
A făcut donaţii la Mănăstirea Râşca, la Mănăstirea Văratic şi prin Testament şi-a lăsat întreaga avere epitropiei Spitalului „Sf. Spiridon” din Iaşi.
S-a stins din viaţă acum 125 de ani la 18 ianuarie 1898 mulţumit că şi-a slujit Biserica neamului cu talentul, cu dăruirea şi aleasa sa simţire românească.