O nouă filă din istoria orașului de la poalele Masivului Rarău, din nordul Carpaților Orientali, considerat „străveche vatră românească de datini și virtuți”, Câmpulung Moldovenesc, a fost scrisă ieri, 10 august 2024, prin organizarea unui eveniment deosebit închinat Născătoarei de Dumnezeu cu doar câteva zile înainte de prăznuirea Adormirii celei numite „Maică a Vieții”.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a fost organizată Procesiunea „Cinstind pe Maica Domnului” cu un odor neprețuit al Bucovinei, Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Rarău, donată după 1538 de însuși ctitorul așezării monahale, Petru Rareș, domn al Moldovei. Înaintea acestei icoane, Sandu Tudor, unul dintre inițiatorii mișcării de revigorare duhovnicească Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim, cel care a devenit mai târziu părintele martir Daniil de la Rarău, a desăvârșit cunoscutul „Imn Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu”. Icoana a fost adusă în Câmpulung Moldovenesc încă de vineri, 9 august 2024, și așezată în Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, pentru a da posibilitatea cât mai multor credincioși să se închine, îndeosebi celor care nu pot ajunge la mănăstirea situată pe coama Rarăului.
La ceas de vecernie, când soarele începe a se ascunde după munții falnici, pornind de la biserica în care a poposit peste noapte, icoana Maicii Domnului cu Pruncul a fost purtată în procesiune pe străzile orașului Câmpulung Moldovenesc, pe un traseu punctat de patru opriri în locuri importante ale municipiului. La fiecare oprire s-au rostit ectenii, răspunsurile fiind date de Grupul Psaltic „Izvorul Tămăduirii”. Preoți ținând în mâini Sfânta Evanghelie au așteptat în dreptul bisericilor păstorite, pe parcurs alăturându-se și numeroși credincioși, localnici, din împrejurimi ori iubitori ai muntelui aflați în trecere.
Alaiul a fost deschis de șase călăreți ai mândrilor cai bucovineni, care au fost urmați de numeroși copii și tineri în costum popular. Nu au lipsit gospodarii Bucovinei, care au purtat cruci procesionale și prapuri bisericești în mâini, dar și drapelul României. Elevi de la școlile din oraș și parohiile din jur, însoțiți de profesorii lor, precum și Grupul de copii „Gura Izvorului” au purtat flori în mâini în cinstea Împărătesei cerurilor, prin a cărei icoană s-au săvârșit de-a lungul timpului multe fapte minunate. Cadența bătăilor de toacă s-a împletit cu duiosul sunet al buciumelor mânuite cu măiestrie de iubitori mai tineri ori mai vârstnici ai acestui instrument unic, omul și lemnul unindu-și glasul pentru a aduce slavă Creatorului lor.
Calea a fost luminată de torțele aprinse ale militarilor de la Unitatea Vânători de Munte nr. 17 „Dragoș Vodă” Vatra Dornei și ale militarilor pompieri de la Detașamentul de Pompieri Câmpulung Moldovenesc. Din cadrul procesiunii au mai făcut parte elevi de la Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” și reprezentanți ai Ocolului Silvic „Silva Bucovina”.
Călugări și maici de la mănăstirile și schiturile din cuprinsul Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, dar și numeroși preoți de mir cu candele aprinse în mâini au împodobit alaiul, urmați de diaconi care au tămâiat înaintea icoanei înconjurate de trandafiri și crizanteme albe și hortensii albastre.
Odorul de mare preț purtat cu multă dragoste și evlavie de tineri câmpulungeni a fost însoțit de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, de pr. Aurel Goraș, protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, de domnul Mihăiță Negură, primar al municipiului, și de stareții și starețele mănăstirilor de pe aceste meleaguri. Numeroși credincioși au întregit soborul cinstitorilor celei ce cu inimă de mamă este grabnic ascultătoare a rugăciunilor așezate cu credință și nădejde la picioarele ei, prin mijlocirea înaintea Multmilostivului ei Fiu, Mântuitorul Iisus Hristos.
Pe tot parcursul procesiunii, clerici, monahi și mireni au adus, în taină ori în cuvânt rostit, prinos de rugă și recunoștință către Fecioara neînseratului veac și Maica Luminii, mulțumindu-i pentru toate binefacerile primite și nădăjduind în ajutorul ei, atât în vreme de liniște, cât și la ceas de încercare.
Icoana a fost întâmpinată cu multă bucurie la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, fiind așezată în mijlocul naosului, sub turla din care veghează Hristos Pantocrator.
Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul le-a vorbit celor prezenți despre rolul deosebit al Maicii Domnului în viața noastră, dar și despre importanța participării la astfel de procesiuni, o formă de mărturisire și trăire vie a credinței creștine.
„Credem în Dumnezeu și o considerăm pe Maica Domnului ca fiind Născătoare de Dumnezeu, ca fiind Maica lui Dumnezeu și Maica noastră și spunem lucrul acesta. Îi îmbiem și pe ceilalți să primească mărturisirea noastră și, o, Doamne, dacă s-ar vedea și din viața noastră consecințele acestei credințe și ale acestei mărturisiri. (…) A fost o seară în care ne-am rugat. A fost o procesiune în care am adus rugăciune Maicii Domnului și prin ea, și către Fiul ei cel Preaiubit, ne-am rugat și punem acum gândul acesta de final cu smerenie înaintea Maicii Domnului, ca să primească această rugăciune. (…) Această mergere a fost o rugăciune însoțită de o nevoință, de osteneală. Trupul nostru participă dimpreună cu sufletul la rugăciune și de aceea să primească Dumnezeu această nevoință a dumneavoastră, să vă răsplătească osteneala, să primească inima cea bună, pentru că am văzut chipuri ale oamenilor care ne-au întâmpinat cu emoție curată, cu bucurie curată, chiar cu lacrimi în ochi am văzut oameni. Și nu e cu putință ca Maica Domnului, care ascultă de-a pururea, să rămână indiferentă. De aceea zic că binecuvântat a fost gândul acesta al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic transmis și spre zona aceasta, și anume să se organizeze în Protopopiatul Câmpulung această procesiune, așa cum și în alte părți s-au organizat. Și cred că dacă anul acesta a fost începutul, să nu lăsăm să fie doar în anul acesta. După această mergere în duh de rugăciune prin oraș se va lăsa duh de pace peste noi. Ce vom face noi cu această binecuvântare? Aceasta este lucrarea noastră de acum înainte. (…) Mergeți la casele dumneavoastră purtând această pecete pe care Maica Domnului, prin sfânta icoană de minuni făcătoare de la Mănăstirea Rarău, a lăsat-o în sufletele noastre, mulțumiți-i, bucurați-vă pentru acest mare dar și arătați lumii că poți să fii mărturisitor într-un chip onest, frumos și luminos, astfel încât pentru toate și întru toate Dumnezeu cel Preaslăvit întru sfinții Săi să fie slăvit și prin noi oamenii.”
Părintele Aurel Goraș, protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic pentru că a binecuvântat organizarea, pentru prima dată, a acestei procesiuni, manifestându-și dorința ca aceasta să devină tradiție, Preasfințitului Părinte Damaschin pentru calea rugăciunii străbătută împreună, părintelui stareț al Mănăstirii Rarău pentru neprețuita bucurie de a aduce icoana în mijlocul celor care o iubesc atât de mult, autorităților locale care au sprijinit organizarea acestui eveniment deosebit și părinților din administrația protoieriei care s-au îngrijit până în cel mai mic detaliu ca totul să se desfășoare în cea mai bună rânduială.
Nu în ultimul rând, a mulțumit soborului de clerici, stareților, starețelor și întregului cin monahal prezent, militarilor care au deschis calea icoanei cu torțe și mai ales poporului bine cinstitor, venit de la mic la mare să o cinstească pe cea care ocrotește Țara Dornelor de aproape cinci veacuri.
Seara s-a încheiat cu slujba de priveghere în cinstea Duminicii a VII-a după Rusalii, în care este rememorată minunea vindecării de către Mântuitorul Hristos a doi orbi și a unui mut în Capernaum.
În dimineața zilei de duminică, 11 august 2024, icoana Maicii Domnului cu Pruncul a fost urcată din nou în munte, în biserica Mănăstirii Rarău pe care o străjuiește de veacuri și unde îi așteaptă să se înalțe duhovnicește pe cei ce se avântă spre crestele ce par că se agață de cer.
Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Rarău
Cel mai de preț tezaur al Mănăstirii Rarău a fost adus din Sfântul Munte Athos de către voievodul Petru Rareș, fiind primită în semn de recunoștință pentru numeroasele danii făcute lăcașurilor atonite de ilustrul Mușatin, vrednic urmaș al domnului Ștefan.
Ea este pictată după modelul Icoanei Maicii Domnului „Portărița” din Iviron, aparținând tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”). Născătoarea de Dumnezeu este zugrăvită ținându-L pe Hristos pe brațul stâng, în timp ce mâna ei dreaptă călăuzește ochiul privitorului spre El, Adevăratul Dumnezeu. Pruncul Hristos ține în mâna stângă un glob ce simbolizează lumea creată, iar cu mâna dreaptă binecuvântează.
Mănăstirea Rarău a fost construită de Petru Rareș în apropierea unei vechi sihăstrii, întemeiate pe la sfârșitul secolului al XV-lea de călugărul Sisoe. Sfârșitul abrupt al primei domnii l-a determinat pe voievod să se refugieze dincolo de munți, în Transilvania, soția sa, doamna Elena (Ecaterina) Brancovici și cei trei copii adăpostindu-se pentru o vreme în schitul ascuns între crestele munților. Revenind pe tron, drept mulțumire pentru cumpăna trecută, domnul moldav a ridicat, în apropierea vechii sihăstrii, o mănăstire cu hramul „Sfântul Ioan Bogoslovul”. Potrivit unor mențiuni istorice, amplasamentul inițial era pe versantul dinspre Pojorâta. Ocuparea de către Imperiul Habsburgic a părții de nord a Moldovei, cunoscută ulterior cu numele de Bucovina, era sinonimă cu distrugerea ctitoriei domnești.
Obștea a fost salvată prin intervenția providențială a Maicii Domnului, care prin icoana sa i-a călăuzit pe monahii de atunci să treacă cu tot ce se putea lua pe partea cealaltă a muntelui, în zona liberă. Astfel, lăcașul monahal a fost ridicat din nou, fiind finalizat în jurul anului 1800, cu ajutorul familiei Balș, în dreptul localității Chiril, comuna Crucea, unde se află și astăzi. După vremuri mai grele ori mai ușoare, Mănăstirea Rarău a cunoscut o perioadă înfloritoare după anul 1950, când s-a bucurat de îndrumarea părintelui Cleopa Ilie, numit stareț al Mănăstirii Slatina. Intensa viață duhovnicească i-a atras atenția poetului și ziaristului interbelic Sandu Tudor, călugărit la Mănăstirea Antim cu numele Agathon; căutând isihia, după prima detenție (1949-1952) s-a închinoviat la Mănăstirea Rarău și a luat schima cea mare, devenind ieroschimonahul Daniil. După arestarea părintelui Daniil Sandu Tudor în noaptea de 13 spre 14 iunie 1958 începe prigoana împotriva mănăstirii, fiind amenințată din nou cu desființarea; prin Decretul 410 din 1959 este transformată în schit, neputând fi închisă, prin purtarea de grijă a Maicii Domnului și prin curajul credincioșilor din zonă. În anul 1968, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, donată de Petru Rareș, a fost readusă în Rarău de la Mănăstirea Slatina de către egumen, ieromonahul Casian Frunză, și așezată în biserica veche, alături de icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ioan Bogoslovul (Evanghelistul).
În 1990 a fost ridicată din nou la rang de mănăstire, incinta fiind îmbogățită cu o nouă biserică, având hramul „Adormirea Maicii Domnului”, sfințită la data de 17 septembrie 2000.
Dintre multele minuni dumnezeiești săvârșite prin mijlocirea icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Rarău amintim: mutarea în Moldova liberă a obștii și odoarelor Mănăstirii Rarău cu puțin timp înainte de a fi incendiată de armatele austriece, izvorârea de mir din icoană, salvarea după zece zile a celor șapte mineri blocați de o inundație într-o galerie din Munții Călimani, vindecări ale unor boli. Cea mai mare minune o reprezintă însă ajutorul neîncetat pe care îl primesc toți cei care își pleacă genunchii în fața Născătoarei de Dumnezeu, vădit și în privirea plină de blândețe și dragoste a milostivei Măicuțe, ce pare că te urmărește oriunde te-ai așeza.
