În Duminica a XXVI-a după Rusalii, zi în care textul Sfintei Evanghelii prezintă Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur în Paraclisul Mănăstirii aflată sub ocrotirea Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.
Din soborul slujitor au făcut parte arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al eparhiei, și protosinghelul Gavriil Zorilă, iar răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
În cuvântul de învățătură intitulat „Unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră!”, publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a explicat înțelesul duhovnicesc al Evangheliei rânduite pentru prima duminică a Postului bucuriei, cum mai este numit Postul Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos, Parabola bogatului căruia i-a rodit ţarina, relatată de Sfântul Evanghelist Luca. Textul subliniază faptul că grija pentru Împărăţia cerului trebuie să fie o constantă a vieţii.
„Bogatul excludea faptul că lucrurile materiale din viaţa omului sunt doar un împrumut, iar restituirea acestui împrumut se poate face în fiecare clipă. Eternizarea bogăţiei face ca perspectiva vieţii Dincolo să se inverseze. Nu bogăţia în sine este rea, ci inversarea de perspectivă pe care o produce aceasta. În loc ca bogăţia să te deschidă spre veşnicie, ea te închide în infernul grijilor şi al egoismului, dacă este folosită rău. În cazul în care aceste bogăţii există, datorită hărniciei tale şi, implicit, a vrerii lui Dumnezeu, prin buna lor chivernisire te pot îmbogăţi, spune Mântuitorul (cf. Luca 12, 21).Deci, bogăţia trebuie privită ca o şansă. Dacă bogatul nu şi-ar fi lărgit hambarele, ci surplusul de recoltă l-ar fi dat săracilor, văduvelor, orfanilor, cărora nu le rodise ţarina în acel an sau nu aveau ţarini, nu ar fi atras mânia lui Dumnezeu. Solomon învață: Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului, şi El îi va răsplăti fapta lui cea bună. (Pilde19, 17). Auziţi, Dumnezeu îi va răsplăti fapta sa! Unde? Acolo Sus!”
Totodată, Înaltpreasfinția Sa a subliniat faptul că milostenia este expresia credinţei noastre în Dumnezeu. „Milostenia îţi face mulţi prieteni aici, dar şi Dincolo. Iată ce spune tot Solomon: Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale; atunci vei afla har şi bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. (Pilde 3, 3-4). Da, Dumnezeu ar fi vrut ca surplusul bunătăţilor date în custodia celui bogat să fi fost, măcar în parte, împărţit săracilor şi nicidecum să fie depozitat întru totul în propriul hambar. Numai astfel aceste bogăţii ar fi fost transformate în roade şi bunătăţi ale sufletului (cf. Galateni 5, 22-26). Vedeţi? Cel care nu se arată un iconom înţelept al bogăţiei sale devine din om bogat material, sărac spiritual. Acest adevăr a fost semnalat şi de Solomon: Unii se dau drept bogaţi, şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi […] Bogăţia adunată în grabă se împuţinează, numai cel ce o adună pe încetul o înmulţeşte. (Pilde 13, 7, 11). Concluzia parabolei îi vizează pe toţi cei avizi după cele trecătoare, asemenea bogatului aflat sub ameninţarea morţii şi care cu gândurile şi năzuinţele, cu scopurile şi planurile lor se aşază aici pe pământ ca şi cum ar trăi veşnic, uitând că în orice moment poate intra la ei îngerul morţii să le ia sufletul, iar bogăţia lor să rămână altora. În acest sens i-a fost adresată întrebarea bogatului nebun: Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? (Luca 12, 20). Avertismentul vizează cu precădere Judecata viitoare.”
Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, ocrotitorul paraclisului reședinței arhiepiscopale, s-a născut în jurul anului 1300 în cetatea Trapezunt, aflată în Asia Mică, pe malul Mării Negre. Pentru că nu a dorit să se lepede de dreapta credință, a fost martirizat în anul 1330, în Cetatea Albă. Vestea minunilor pe care Sfântul Ioan cel Nou le-a săvârșit în decursul timpului a străbătut întreaga lume ortodoxă, moaștele sale fiind aduse la Suceava de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun. Pomenit de Biserica Ortodoxă la datele de 2 și 24 iunie, Sfântul Ioan cel Nou s-a dovedit a fi mângâietor și grabnic ajutător al tuturor celor care îl cinstesc cu evlavie. Sfintele sale moaște sunt adăpostite în această perioadă în Paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, având în vedere faptul că Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” se află într-un amplu proces de restaurare.
Irina Ursachi
Foto credit: Arhid. Vasile Plămadă
