Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni! (din Acatist)
Iubiți credincioși,
Sfânta noastră Biserică sărbătorește azi cu multă bucurie duhovnicească pe cel mai iubit Sfânt Părinte al creștinătății, pe Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei și făcătorul de minuni.
Acest lucru este datorat harului lui Dumnezeu pe care l-a revărsat din plin în sufletul lui, dar și pentru faptul că era un îndreptător al credinței, învățător al înfrânării și un chip desăvârșit al blândeții pentru turma sa. Pentru aceasta a câștiga cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate (troparul Sfântului).
- Date biografice
În cele ce urmează voi prezenta pe scurt câteva date biografice despre viața și activitatea sa.
Sfântul Nicolae s-a născut în anul 270 în Patara Lichiei, adică în sud – vestul Turciei de astăzi, din părinți evlavioși și a trăit până în ziua de 6 decembrie a anului 343. El a primit o aleasă educație creștinească atât de la părinții săi trupești, cât și de la unchiul său, Nicolae, care era un cunoscut și distins episcop al locului. Acesta îl va hirotoni preot, la vremea cuvenită, pe nepotul său, Nicolae.
El s-a distins prin evlavie, înfrânare, smerenie, prin credință, prin post și rugăciune, prin priveghere, prin faptele sale bune pe care le săvârșea față de cei aflați în nevoi trupești și sufletești.
În slujirea sa de episcop al Mirelor Lichiei, Sfântul Nicolae s-a arătat un model pentru întreaga sa turmă, fiind mult-milostiv, blând și rugător către Domnul pentru fiii săi duhovnicești. Cu timp și fără timp, după cum îndeamnă Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Nicolae lucra la apărarea credinței și la ăndrumarea spre mântuire a turmei sale.
Îmbrăcămintea sa era simplă. Postirea și nevoința sa erau aspre, dorind cât mai mult să tindă spre cele dumnezeiești și să uite de cele omenești.
Nu a lăsat scrieri teologice, dar amintirea faptelor de milostenie săvârșite în viața sa, au întrecut mulțimea tratatelor de teologie a multor teologi și sfinți scriitori.
Moaștele Sfântului Ierarh Nicolae se află în Basilica di San Nicola (în traducere: Biserica Sfântului Nicolae) din orașul italian Bari. Ele au ajuns aici în anul 1087 după ce, un grup de comercianți italieni, aflați în Biserica din Mira, unde erau ținute aceste sfinte moaște, au considerat că acestea ar putea fi în pericol de profanare din partea musulmanilor. Unii istorici spun că pur și simplu le-au furat, așa cum au furat și Altarul de Aur ce se află azi în Biserica Sf. Marcu din Veneția, și cum au fost jefuite odoarele și icoanele din Constantinopol, pe motiv că vin să ne scape de musulmani, cu ocazia cruciadelor „eliberatoare”.
Totuși Biserica Ortodoxă și-a asumat istoria, nu a condamnat-o, de acea a considerat că a fost voia lui Dumnezeu și îngăduința sfântului de a veni la Bari și serbează liturgic „această mutarea” a moaștelor Sfântului Nicolae pe data de 9 Mai, așa cum o vedem consemnată în calendarul ortodox.
Avem binecuvântarea de a ne putea închina la moaștele acestui mare sfânt și în țara noastră. Găsim la București, în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, ctitoria lui Dobruș Banul, mâna dreaptă a sfântului. O părticică din sfintele moaște se află și la Capela Colegiului Național Nicu Gane din Fălticeni, capelă ce îl are ocrotitor chiar pe Sfântul Nicolae.
În anul 1967 Papa Paul al VI-lea aduce o părticică din moaștele Sf. Nicolae și le dăruiește Patriarhului Atenagora al Constantinopolului, în semn de împăcare și reconciliere confesională.
- Contextul istoric
Sfântul Nicolae a fost un mare susținător și apărător al creștinismului într-o perioadă în care se întreceau în a face rău creștinilor, împărați persecutori cum ar fi Dioclețian și Maximian. Indiferent de pedepsele, amenințările cu moartea pentru cei ce propovăduiau creștinismul, Sfântul Nicolae nu a încetat să predice Evanghelia lui Hristos, prin cuvânt și faptă.
Un lucru excepțional este faptul că el a fost hirotonit arhiereu pe ascuns, într-o catacombă. Cunoaștem cu toții momentul de la Sinodul de la Niceea din anul 325 când toți episcopii s-au adunat pentru a combate erezia lui Arie. Aici, Sfântul Nicolae a susținut cu tărie apărarea credinței și al adevărului revelației divine în duh de pace, dar cu fermitate. Nu l-a pălmuit pe Arie, decât cu cuvântul adevărului, deoarece el este cunoscut cu apelativul de „îndreptător credinței și chip blândeților”.
- Faptele de milostenie
Faptele de milostenie făcute de Sfântul Nicolae sunt nenumărate și greu de contabilizat în statistici sau rapoarte filantropice, cum se mai cere în ziua de azi, ca filantropia să fie evaluată financiar și în cuprinsă în proiecte sociale.
Sf. Nicolae ca moștenitor al averii unchiului său, episcopul Nicolae, nu a păstrat nimic pentru el, ci a dăruit din toată inima sa celor nevoiași. Astfel, Sf. Nicolae a împlinit cuvântul Evangheliei: Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde furii le sapă și le fură, ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia și nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură. (Matei 6. 19-20).
Sfântul Nicolae devine, pentru noi, un excelent model de altruism și de neagonisire de câștig pământesc. Scopurile vieții sale erau apărarea credinței, ajutorarea celor săraci și unirea cu Dumnezeu. El leapădă toate cele ale lumii pentru Dumnezeu. Avea mereu în mintea sa următoarea cugetare: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu; învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu; către Tine sunt aruncat din pântecele maicii mele, Dumnezeul meu ești Tu.
Sfântul Nicolae a fost și este un mare milostiv, un mare iubitor al aproapelui. Dacă ar fi consemnate toate milosteniile pe care le-a făcut hrănind pe cei flămânzi, îmbrăcând pe cei goi, pe câți i-a eliberat din temniță și pe câți i-a izbăvit din felurite primejdii etc., ar fi imposibil și cu siguranță, nu i-ar fi plăcut Sfântului să i le facem cunoscut întru totul.
- Minunile sale
Iubiți credincioși,
Sfântul Nicolae este un mare sfânt iubit de creștini și mare făcător de minuni. Niciodată nu lasă pe careva nemiluit ci, după credința celor care o au, el este grabnic ajutător. Cu siguranță, cunoaștem cu toții minunile cele vechi ale sfântului, consemnate în diverse cărți. Este posibil să fi făcut și cu noi multe minuni, atunci când ne-am rugat cu credință Sfântului.
Încă din pruncie Sfântul avea harul lui Dumnezeu care îl povățuia la tot pasul. Știm cu toții cum că Sfântul Nicolae refuza, în chip minunat, să fie alăptat în zilele de post, fiind un exemplu de smerenie si de aspră postire.
O minune foarte cunoscută este aceea în care Sfântul Nicolae salvează 3 fete tinere de la prostituție, de la căderea în păcat, lucru care își avea rădăcina în precara condiție de trai.
În vremea aceea trăia un tată care, văzându-se în mari lipsuri, a găsit soluția de a-și trimite fetele la desfrânare. Sfântul Nicolae, marele arhiereu milostiv și grabnic ajutător, intervine foarte discret și ajută, în mod inedit pe aceste 3 fete: noaptea, în chip tainic, le-a lăsat fiecăreia dintre fete câte o pungă cu galbeni, ca să aibă zestre și pentru a scăpa de intrarea în păcat.
O reprezentare iconografică ne arată cum Sfântul Nicolae intră pe geamul camerei acestor 3 fete și le lasă câte o pungă cu galbeni. Fetele găsesc dimineață acest mare dar și scapă de păcatul pe care urmau să-l săvârșească. Iată, așadar, cum Sfântul Nicolae nu trece cu vederea nevoile semenilor săi. El este un bun păstor, blând, bun-chivernisitor, care îi ajută pe toți cei care îi cer ajutorul. Să nu ezităm vreodată să-i cerem ajutorul cu credință, căci el ne va ajuta fără îndoială.
Ca orice om care dorea să vadă pe unde a trecut Mântuitorul Hristos în timpul vieții Sale pământești, Sfântul Nicolae a dorit să meargă la Sfintele Locuri, lucru pe care ni-l dorim și foarte mulți dintre noi. În timpul călătoriei pe mare, o furtună cumplită s-a ivit, iar corabia aproape că s-a răsturnat. Minune dumnezeiască s-a petrecut și aici, în această călătorie: prin rugăciunile fierbinți ale marelui Nicolae, furtuna s-a potolit, iar călătorii au fost salvați de la moarte sigură și naufragiu.
Rugăciunile Sfântului Nicolae sunt ascultate de Dumnezeu, furtunile se potolesc, morții învie, lipsurile materiale dispar, iar credincioșii se bucură neîncetat. Astfel, Sfântul Nicolae etse considerat ocrotitor al celor ce călătoresc pe mare, pe uscat și prin aer.
Minunile Sfântului Nicolae sunt nenumărate. El este un sfânt grabnic ajutător către cei ce îi cer ajutorul în toate nevoile acestei vieți. Este cunoscut, în tradiția noastră, ca și bun-ajutător al celor care vor să se căsătorească. Sunt sigur că nicio cerere de bine nu va rămâne fără un minunat răspuns din partea Sfântului.
Sfântul Nicolae devine un simbol și un model, prin excelență, pentru bunătatea sufletului său, manifestată prin milosteniile pe care le făcea și pe care le-am auzit și noi. S-a ghidat după cuvântul Mântuitorului Hristos: Fiți milostivi, precum Tatăl vostru Cel din ceruri milostiv este. (Luca 6, 36). Am auzit astăzi cântându-se troparul închinat Sfântului Nicolae, acolo fiind numit chip al blândeților. El îmbina, în lucrarea sa filantropică, smerenia și dărnicia, căci niciodată nu s-a arătat zgârcit în momentul în care era nevoie să-i ajute pe cei aflați în lipsă și nevoie de tot felul.
- Partea parenetică – îndemnuri de a-i urma exemplul
Așadar, Sfântul Ierarh Nicolae rămâne pentru noi, creștinii, un model de nevoință, de smerenie, de bărbăție în apărarea credinței celei adevărate, un mare exemplu de milostivire către cei săraci. El ne arată, în cel mai bun mod posibil, că trebuie să ajutăm de îndată celor pe care îi știm în orice fel de nevoie; astfel îi ferim pe dânșii de la căderea în alte păcate, iar nouă ne strângem statornică avere (Evrei 10) în ceruri, fiindcă Dumnezeu nu trece cu vederea nici măcar o faptă bună pe care o săvârșim.
Iată că Sfântul Nicolae a fost un adevărat filantrop discret. Nu a trâmbițat (Matei 6, 2) faptele pe care le săvârșea, ci a respectat modelul Filantropiei diaconale, care are ca prim-plan slujirea și milostenia izvorâtă din iubirea de oameni, desconsiderând întru totul principiile lumești ale evidențelor, ale fiscalizării și măsurarea în cifre a tuturor faptelor bune.
Sfântul Nicolae conturează, prin exemplul vieții sale, filantropia discretă ca model al filantropiei Ortodoxe, principiu bazat pe cuvântul Evangheliei: să nu știe stânga ce face dreapta (Matei 6, 3).
Filantropia Ortodoxă se clădește nu numai pe ajutorarea trupească, lumească, căci trupul va slăbi și va fi pus în pământ; extrem de importante sunt și sufletele oamenilor, care trebuie să fie ținute totdeauna spre cele dumnezeiești, nu spre cele omenești, vremelnice, după cum ne învață Sfântul Vasile cel Mare. Așadar, filantropia ortodoxă și diaconală are în vedere nu doar pe cei lipsiți, ci și pe cei bogați și pe cei sănătoși și pe cei puternici și pe cei desăvârșiți, ca să devină și mai puternici și bogați, ca să ajute pe cei slabi și săraci.
Sfântul Nicolae a respectat întru totul acest principiu de misiune ortodoxă; așadar devine un model practic de excelență pentru noi. Din păcate, în ziua de astăzi se pune prea puțin accent pe filantropia discretă; se încearcă o mediatizare și o acută măsurare în statistici a tuturor faptelor bune care se realizează de-a lungul timpului, deși știm cu toții că Dumnezeu nu are nevoie să ne lăudăm cu faptele noastre cele bune, pentru că noi suntem mântuiți prin har, nu prin fapte bune, pentru ca să nu se laude nimeni, însă a lui făptură sunteți zidiți, spre fapte bune, spune Sf. Apostol Pavel (Efeseni 2, 7-9). Desigur, nu este nimic greșit dacă îi învățăm și îi îndemnăm și pe alții să facă fapte bune cu semenii lor, dar cu smerenie și discreție, așa cum a procedat Sf. Nicolae. El trebuie să devină modelul nostru de inspirație în ceea ce privește, în mod special, slujirea aproapelui din iubire. Să-l avem pururea pe marele Nicolae ca model de viețuire; să încercăm să ajungem la măsura milosteniilor pe care el era capabil să le facă și să nu devenim zgârciți. Sf. Apostol Pavel ne îndemnă așa: „Fiecare să dea cum socotește cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună” (2 Corinteni 9,7).
- Încheierea
Să-I mulțumim Bunului Dumnezeu că ne-a dăruit atâția sfinți de la care putem învăța cum să ne petrecem viața în mod creștinesc. Să-i cinstim urmându-le credința și imitându-le faptele!
Personal, Îi mulțumesc lui Dumnezeu și Sfântului Nicolae pentru puterea de a lucra la pregătirea acestui cuvânt de învățătură. Mulțumesc și părintelui paroh pentru binecuvântarea de a putea fi astăzi în fața dumneavoastră. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu. AMIN
Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei”
Elev seminarist: Bughiu Sergiu-Daniel (XII)
Coordonator: pr. prof. dr. docent Mihai VĂLICĂ
foto credit: basilica.ro