Jumătatea lunii lui Gustar coincide liturgic cu Praznicul Adormirii Maicii Domnului, amintit de izvoarele istorice încă din secolul al VI-lea, poate cea mai iubită și cinstită de către creștini sărbătoare dedicată Născătoarei de Dumnezeu. Este sărbătoarea care, deși amintește de încheierea vieții pământești a celei ce s-a învrednicit să fie Maică a Vieții, înnoiește nădejdea că oricare dintre fiii Bisericii poate, asemenea ei, să urce scara virtuților până la ultima treaptă, unde așteaptă Mântuitorul Hristos pentru a da răsplata mult dorită – un lăcaș dintre cele multe ale Tatălui, în Împărăția cerurilor.
Sălășluirea în lăcașurile cerești a căutat-o și Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, care a pus fapta și ruga sa sub ocrotirea Împărătesei cerurilor, pe care a ales-o dreptar al urcușului său duhovnicesc. Multe dintre ctitoriile sale, dinăuntrul și din afara hotarelor Moldovei, au drept hram principal sărbători închinate Maicii Domnului. Nu este de mirare așadar că a așezat întâiul lăcaș zidit de el din temelii sub semnul sărbătorii rânduite de Biserică pentru a marca plecarea din lume a Maicii Fiului Întrupat al lui Dumnezeu și șederea ei lângă tronul Preasfintei Treimi, de unde veghează cu inimă de mamă asupra tuturor.
În al 555-lea an de la târnosire, Mănăstirea Putna a îmbrăcat din nou joi, 15 august 2024, veșmânt luminos de sărbătoare irupt din bucuria pascală și din limpezimea bolții cerești.
Obștea monahală, dar și numeroșii credincioși veniți la mănăstirea considerată simbol al unității de neam, de limbă și credință, fii ai Putnei, ce în fiecare duminică și zi de sărbătoare își înalță aici ruga spre cer, ori pelerini de pe diverse meleaguri, veniți pentru prima dată ori care au pierdut șirul călătoriilor în Țara de Sus, s-au bucurat și de prezența a trei ierarhi ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. Celor doi arhierei ai eparhiei, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar, li s-a alăturat un oaspete de peste hotare, Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereu-Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, venit de la Roma, orașul în care, la 13 ianuarie 1477, papa Sixtus al IV-lea l-a numit pe Măria Sa Ștefan „adevărat atlet al credinței creștine”.
Ieșind din Casa Domnească, ierarhii au mers mai întâi să așeze gând pios de recunoștință și să ceară mijlocirea binecredinciosului voievod la mormântul său, străjuit de candela de argint ce amintește de flacăra credinței și slujirii jertfelnice a lui Dumnezeu ce a ars neîntrerupt între bătrânele ziduri. Au stăruit apoi în rugăciune la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Hodighitria”, dăruită mănăstirii de Maria de Mangop, soția domnului Ștefan. Cei trei arhierei s-au rugat și la moaștele Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, ale Sfinților Sila, Paisie, Natan și Arsenie și la părticele din moaștele altor sfinți, aduse încă de miercuri din Paraclisul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” al mănăstirii și așezate în baldachinul special amenajat la umbra zidurilor dinspre miazănoapte ale bisericii mari a cetățuii Putnei.
Însoțiți de preoți și diaconi, și-au îndreptat apoi pașii spre altarul de vară al ctitoriei voievodale, ridicat în fața turnului clopotniței, unde a fost săvârșită Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, sub protia Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic. Din soborul slujitor au făcut parte clerici de la Centrul Eparhial Suceava, între care arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ, arhim. Melchisedec Velnic, exarh al mănăstirilor și stareț al mănăstirii Putna, arhim. Nectarie Clinci, exarh de zonă și stareț al Mănăstirii Sihăstria Putnei, pr. Ionel Constantin Maloș, protoiereu al Protopopiatului Rădăuți, stareți ai mănăstirilor sucevene, între care arhim. Serafim Grigoraș, starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, pr. prof. dr. habil. Constantin Necula, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu, prof. univ. dr. Viorel Sava, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, și ierodiacon Nicolae Iftimiu, directorul Agenției de presă Basilica.
Grupul Psaltic „Eustatie Protopsaltul” al Mănăstirii Putna, renumit pentru măiestria interpretării în duhul iluștrilor psalți de odinioară, unii formați chiar în acest așezământ monahal, a răspuns liturgic ecteniilor și rugăciunilor înălțate de soborul slujitor.
În cadrul slujbei, ierodiaconul Paisie Dobândă a fost hirotonit întru ieromonah de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, iar monahul Chiriac Păduraru a fost hirotonit întru ierodiacon de către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, ambii pe seama Mănăstirii Putna.
La invitația Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, cel care a rostit cuvântul de învățătură a fost episcopul oaspete. Preasfințitul Părinte Atanasie le-a vorbit credincioșilor despre binecuvântarea și purtarea de grijă ale Maicii Domnului, care se revarsă în sufletele și viețile celor care îi cer ajutorul.
„Astăzi suntem la zi de praznic deosebit, la pomenirea Adormirii Maicii Domnului, cea care leagă cerul și pământul, cea care ne duce mai aproape de Fiul Său, care este Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. Și cum spunea atât de frumos Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, prin Maica Domnului avem o inimă în cer care pledează pentru cauza noastră, care este cauza Fiului Său și a Mântuitorului nostru. O inimă în cer bate pentru noi, o inimă în cer bate pentru necazurile noastre, pentru durerile noastre, pentru neașezările noastre, pentru suferințele noastre și este cea care mereu înduplecă inima Celui Care ne aduce astăzi o taină mare. Astăzi Maica Domnului este cea care ne arată că moartea devine adormire prin Mântuitorul Hristos, care ne arată că moartea devine înviere. Spuneam că Maica Domnului este cea care ne apropie mai mult de cer, și cerul aici, în Bucovina, pare mai aproape de inimile noastre. Iar în acest loc sfânt, îndrăznesc să spun eu cel mai sfânt loc din Moldova, Putna, sfânta mănăstire în care se odihnește Sfântul Domn Ștefan Cel Mare, este cea care cu adevărat coboară, și mai ales în această zi de praznic, cerul în inimile noastre și îl pune acolo mai aproape, cum a făcut și Preasfânta Fecioară cu cuvintele pe care de-a lungul vieții sale le-a pus la inimă.”
După Rugăciunea Amvonului, ierarhii au citit rugăciuni de dezlegare și pentru sănătate, inclusiv pentru cei care suferă de depresie, o încercare tot mai des întâlnită, din păcate, în zilele noastre.
După otpust, părintele Constantin Necula a ținut un scurt, dar ziditor cuvânt despre Maica Domnului, în care a punctat atât motivele pentru care ea este atât de iubită de creștini, și nu numai, cât și despre faptul că Mănăstirea Putna, prin ceea ce a păstrat și înmulțit de la ctitorul său, prilejuiește an de an revigorarea sentimentului de unitate națională și de credință.
„Maica Domnului împlinește tot ceea ce urăște lumea modernă astăzi la un om. Fecioria, dragostea, lumina, slujirea, această fantastică rezistență la ura lumii. Că sabia care a trecut prin inima ei este ura lumii care a vrut să o deposedeze de iubire. Iar ea știind Cine este pe cruce, a știut și că Cel Ce este pe cruce, dacă Se dezice de iubirea ei de mamă, nu mai este împlinit întru ale Sale. Cum să nu o iubești pe Maica Domnului? (…) E Maica lui Dumnezeu, iar prin El, e Maica noastră. Și fiind Maica noastră, este mama mamelor noastre, fără de care nu suntem nici noi în viață. De aceea, într-un fel sau altul, astăzi v-ați făcut boieri la Curtea Cerească a lui Ștefan cel Mare. Știți că noi avem colindul acela cu „Sus, boieri, nu mai durmiți, că nu-i vremea de durmit”. Numai boieri nu suntem (…) săraci și într-ale sufletului, și în cele ale materiei, dar de fiecare dată, când ești cu Hristos la masă, ești boier. Vă rog, îngăduiți-vă să fiți boierii Maicii Domnului. Și să-i spuneți mereu Sfântului Ștefan că mormântul lui (…) a rămas aici, sub acoperământul Maicii Domnului și sub protecția de rugăciune a sfinților, dar și în dragostea noastră. Și că dintâi în inima noastră se face bucurie în sărbătoare și apoi această sărbătoare se transmite către fiecare colț al țării. Nu știți, dar sunteți niște români invidiați astăzi. Invidiați că ați intrat în audiență la Vodă, iar Vodă ne-a dus la închinare către Maica Domnului. (…) Adevărata hartă a sufletului românesc trece întotdeauna prin Putna și se așază la judecata lui Hristos în cer. Vă rog frumos, astăzi bucurați-vă, boieriți deplin de întâlnirea cu Maica Domnului și cu Vodă Ștefan. Amin.”
În văzduhul Putnei, înmiresmat de trandafiri și tămâie, au răsunat apoi trei pricesne, în interpretarea Silviei Mleșniță (Numai tu, Fecioară Sfântă), a Alexandrei Dan (Mai mărită ești), respectiv a ierodiaconului Ieremia Sărmaș (O, milostivă Maică!).
Pentru sporirea duhovnicească a celor prezenți, dar și a celor care au urmărit transmisiunea slujbei, întâi-stătătorul eparhiei Sucevei a sintetizat într-un Decalog la Adormirea Maicii Domnului modalități concrete prin care creștinii pot urma modelul celei ce prin faptele minunate ale viețuirii firești s-a ridicat deasupra înălțimilor cerești, reunindu-se întru veșnicie cu Fiul ei Cel Născut dintru Tatăl mai înainte de timp.
Marele praznic al Adormirii Maicii Domnului, care prin bogata sa imnografie prilejuiește o adevărată lecție de teologie marianică, a creat contextul potrivit acordării unor distincții de vrednicie celor care, slujind semenilor prin darul cântării plăcute lui Dumnezeu, s-au făcut „următori Cuviosului Eustatie, Protopsaltul Mănăstirii Putna, începător al cântăreților isihaști din Moldova, în veacul al XV-lea, compozitor și mare dascăl al muzicii bisericești”.
Părintele Ciprian Blaga, consilier în cadrul Sectorului Cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a dat citire textului care însoțește Ordinul „Eustatie Protopsaltul”, distincțiile fiind oferite, în semn de „prețuire și încurajare pentru strădaniile depuse în promovarea artei muzicale bisericești” de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic protos. Iosif Spoială, arhid. Ioachim Maloș, arhid. Avraam Bugu, arhid. Serafim Grigorescu și psalților Ilie Ammar Awad și Constantin Chelaru.
În încheiere, părintele stareț, arhim. Melchisedec Velnic, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, a dăruit ierarhilor câte un set cuprinzând un ștergar țesut în Bucovina, o cruce sculptată în atelierul Mănăstirii Putna și engolpioane, mulțumind pentru slujirea și arhiereasca binecuvântare, dar și pentru necontenita purtare de grijă a chiriarhului locului, putnean prin schima monahală, care în urmă cu 38 de ani, la acest praznic, a primit hirotonia întru preot.
Gândul de recunoștință s-a îndreptat către părinții slujitori, unii veniți de departe pentru a se alătura în comuniune liturgică, către cei trei interpreți ai duioaselor pricesne, către toți cei care îi sunt alături Mănăstirii Putna în toate proiectele, dar și către toți cei care au ales să aducă astăzi prinos de cinstire Maicii Domnului.
De asemenea, părintele stareț a vorbit despre virtutea smereniei prin care tânăra fecioară din Nazaret s-a învrednicit să fie aleasă pentru a da naștere Fiului lui Dumnezeu Întrupat. Pornind de la o carte dedicată Maicii Domnului a părintelui Zaharia Zaharou, sfinția sa a ilustrat roadele acestei virtuți: „Pe această temelie a smereniei și-a clădit ea viața și pe această temelie ne îndeamnă și ne arată și nouă să ne clădim viața. Ea și-a dăruit pe de-a-ntregul și neîmpărțit inima lui Dumnezeu și mintea ei nu s-a îndepărtat niciodată de la pomenirea Numelui Său. Maica Domnului nu și-a împărțit iubirea față de Dumnezeu cu vreo altă iubire a lumii acesteia, iar voia ei nu s-a abătut niciodată de la voia Lui.” Părintele arhimandrit a adresat îndemnul ca fiecare să se străduiască, după puteri, să trăiască în smerenie. „Astfel viața noastră va deveni plină de viața lui Hristos, Cel Care a venit să ni se dăruiască. Să avem inimă bună față de semeni, să nu urâm, să nu fim egoiști, să nu ne înălțăm cu mintea deasupra altora! Când ne înălțăm deasupra altora cu mintea, când nu îl mai respectăm pe celălalt, când nu mai vedem în el chipul lui Dumnezeu, când nu îi vrem binele, atunci noi înșine cădem din brațele ocrotitoare ale Maicii Domnului.”
După încheierea Sfintei Liturghii a fost sfințită Casa Socială „Sfântul Nicolae”, realizată cu sprijinul Companiei Naționale de Investiții. Amplasată la intrarea în mănăstire, clădirea adăpostește două săli unde vor putea lua masa 300 de persoane și o sală de conferințe cu o capacitate de 100 de locuri.
Programul hramului Mănăstirii Putna va continua în această seară cu slujba Privegherii la pomenirea Sfinților Martiri Brâncoveni și a sfinților ctitori ai așezământului monahal și se va încheia vineri, 16 august 2024, când vor fi săvârșite Sfânta Liturghie arhierească, sub protia Arhiepiscopului Juraj de Michalovce și Košice (Biserica Ortodoxă a Ținuturilor Cehe și Slovaciei), dimpreună cu Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul și Preasfințitul Atanasie de Bogdania, și slujba Parastasului pentru ctitorii Mănăstirii Putna.
Cel mai important praznic mariologic, Adormirea Maicii Domnului are o însemnătate deosebită pentru Mănăstirea Putna, fiind hramul istoric menit la întemeiere de însuși Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt pentru ctitoria ce avea să fie necropola familiei sale.
Scurt istoric
Mănăstirea Putna este prima și cea mai de seamă ctitorie a Voievodului Ștefan cel Mare și Sfânt, fiind ridicată, potrivit izvoarelor istorice, în semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru victoria în Bătălia de la Chilia, 23-26 ianuarie 1465. Cronicarul Ion Neculce consemnează modul în care a fost ales amplasamentul: „Ștefan-Vodă cel Bun, când s-au apucat să facă Mănăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un vârfu de munte ce este lângă mănăstire. Și unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariul”. Providența divină a lucrat în chip minunat, căci săgeata s-a înfipt în locul în care cu ceva vreme în urmă a existat o vatră sihăstrească bine organizată. Ridicarea noii mănăstiri a început la 10 iulie 1466, după cum este consemnat în Cronica moldo-polonă, Ștefan-vodă așezând-o sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Adormirea Maicii Domnului fiind unul dintre cele mai iubite și des întâlnite hramuri în spațiul ortodox.
Încă de la început, dorind să facă aici un important centru cultural, domnul s-a preocupat de cele necesare, înzestrându-și ctitoria cu numeroase danii, proprietăți și odoare și transferând de la Mănăstirea Neamț un grup de monahi, meșteri caligrafi și miniaturiști, în frunte cu egumenul Ioasaf.
Lucrările au avansat destul de repede, biserica principală fiind sfințită la 3 septembrie 1469 de mitropolitul Teoctist al Moldovei împreună cu episcopul Tarasie al Romanului, în prezența ctitorului și a familiei sale, a Sfatului Domnesc, a unui impresionant sobor de preoți și diaconi și a unei mari mulțimi de credincioși. Letopisețele vremii evidențiază faptul că ceremonia târnosirii a reprezentat – la fel ca și întemeierea – un prinos de recunoștință adus lui Dumnezeu și întru Preacuratei Fecioare Maria, pentru toate binefacerile și ajutorul primit.
Gândită de la început ca necropolă domnească, Mănăstirea Putna a beneficiat de întreg sprijinul importantului ei ctitor, care a dorit ca acest așezământ să nu fie doar o oază duhovnicească, ci și un veritabil centru de spiritualitate, cultură și istorie românească. Astfel, aici s-au organizat un atelier de broderii cu fir de aur și argint, cu mătăsuri scumpe și pietre prețioase, un scriptoriu recunoscut pretutindeni pentru lucrările caligrafiate, ateliere de orfevrărie și ceramică, respectiv o școală de muzică.
După trecerea la cele veșnice a strălucitului Mușatin, în 2 iulie 1504, mormântul său de la Putna a devenit un loc de închinare pentru toți românii. În 1992, slăvitul domn a fost canonizat, cu titlul Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, iar în 2010 mănăstirea, la 540 de ani de la întemeiere, în contextul sfințirii picturii în frescă, a primit sărbătorirea ctitorului, prăznuit pe 2 iulie, ca al doilea hram.
De-a lungul vremii, domnii care au urmat în tronul Moldovei ilustrului apărător al credinței și patriei străbune nu au trecut cu vederea ctitoria lui de suflet. Acest sprijin nu s-a dovedit a fi însă suficient, astfel încât la începutul secolului al XVIII-lea Mănăstirea Putna a ajuns într-o stare vrednică de plâns. Cu strădania și hărnicia mitropolitului Iacob Putneanul (1719 – 1778), ansamblul monahal a trecut printr-o importantă refacere. Închinoviat la doar 12 ani în renumita ctitorie voievodală, ales episcop de Rădăuți la 26 de ani și mitropolit al Moldovei la 31 de ani, s-a remarcat prin viața duhovnicească, nemăsurata milă față de cei năpăstuiți, preocuparea permanentă pentru educarea poporului și curajul în apărarea păstoriților săi. Cea de-a doua etapă de înflorire pe care Mănăstirea Putna a cunoscut-o în timpul activității sale ca egumen și ierarh îl îndreptățesc pe destoinicul mitropolit să fie considerat al doilea mare ctitor al așezământului monahal. Sfântul Ierarh Iacob Putneanul a fost canonizat, cu zi de prăznuire 15 mai, data trecerii la cele veșnice, în ședința Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 6-7 iunie 2016, la împlinirea a 550 de ani de la punerea pietrei de temelie a primei mănăstiri ridicate de domnul Ștefan.
Daniela Livadaru
Irina Ursachi
Foto credit cadre dronă: Cristi Turculeț