Vreau, Maică Preacurată,
Povestea Ta să fie
În grai cinstit lucrată
Ca lâna dintr-o iie.
Şi ca să-Ţi ţes chilimul
Mă ţine tu de mâni
Mă-nveţe Heruvimul
Colinda din bătrâni.
Fă-mi graiul bun ca oul
Încondeiat de paşte,
Blagoslovit ca boul
Când Domnul meu se naşte
Strălucitor cuvântul
Ni-l fă cum e la noi
Lumina pe pământul
Cu plopi şi dealuri moi.
Înalţă-mi vorba bine:
Troiţă la răscruce –
Drumeţul să se-nchine
De vine ori se duce.
O limpezeşte-n râul
Ce râde sub arini,
O-ncinge strâns cu brâul
Durerii de creştin.
Dă-mi mie, păcătosul,
Un suflet de beteală,
Să-ţi dea şi el prinosul
Lui sfânt la zugrăveală –
Să fiu ca iconarul,
De nimeni cunoscut.
Nu-mi trebuia slava – Harul
Ţi-l cer: – Am început.
(în volumul Poezie creştină românească, ediţie îngrijită de Magda Ursache şi Petru Ursache, Editura Institutul European, Iaşi, 1996, pp. 194-195)