Pentru cei care au preocupări de istorie în general, şi nu numai, este cunoscut faptul că domnitorul – voievodul conducea cu ajutorul Sfatului domnesc. Sfatul domnesc era un organism reprezentativ atât în Moldova cât şi în Ţara Românească, un fel de mini-parlament al ţării, compus din reprezentanţii boierimii dar şi ai clerului. În Ţara Moldovei Sfatul domnesc a avut un caracter deliberativ, membrii săi împărţind puterea cu domnitorul. În Moldova numărul membrilor Sfatului a fost mare chiar de la început, alcătuit aproape exclusiv din reprezentanţii familiilor înteietoare ale statului, venite odată cu voievodul din Maramureş.
Una dintre aceste dregătorii era şi cea cea Postelnic. Numele dregătoriei arată o dublă origine : slavă şi română. Termenul postelnic vine din slavonul posteli = pat, aşternut, şi postelnicul era ceea ce în Occident este cunoscut sub denumirea de şambelan sau camerier, fiind utilizat de ruşi, sârbi şi cehi. Această dregătorie corespunde celei deţinute în Bizanţ de cubicularius de la lat. Cubiculus = cameră, dormitor. O altă denumire a acestei dregătorii este Stratornicia. Stratornic vine din latinescul stratus, în româneşte strat, cu înţelesul de pat, aşternut. Cu alte cuvinte, stratornicul sau postelnicul era cel care se îngrijea de patul domnitorului, de camera de dormit a acestuia. În documentele latine el apare şi cu numeler de magister lectorum sau cubicularius .
Răspunzând de patul domnitorului, de odaia de dormit a acestuia, postelnicul era un om de încredere şi un sfetnic de taină al acestuia.
În Moldova, postelnicul apare în documente pentru prima dată la 8 martie 1407 ocupând ultimul loc în Sfatul domnesc. Miron Costin l-a comparat pe postelnic cu mareşalul din Polonia medievală, arătând că avea dreptul de a judeca toţi slujitorii curţii domneşti. Potrivit călătorilor străini în trecere prin Moldova, postelnicul era şi un fel de maestru de ceremonii, îngrijindu-se de protocol şi fastul curţii domneşti. În documentele medievale vom întâlni ranguri pentru această dregătorie.
În documentele emise din timpul domniei lui Alexandru cel Bun apare ca postelnic Hodco Costici
Din secolul al XVI-lea vom întâni vel postelnic – marele postelnic, cel mai înalt rang dintre postelnici, apoi al doilea postelnic sau locţiitorul primului. Atât marele postelnic cât şi postelnicul al doilea sunt singulari, adică nu apare în dregătorie decât o singură persoană, spre deosebitre de Ţara Românească unde erau doi mari postelnici şi trei – cinci postelnici ai doilea. A existat în Moldova şi un postelnic al treilea, funcţie instituită în secolul al XVII-lea. În secolul XVIII au apărut mai mulţi postelnici subordonaţi primilor trei, numărul lor variind între 7 şi 24 de dregători.
În unele documente apare şi formula biv vel postelnic adică fostul mare postelnic au biv postelnic adică fostul postelnic.
Aşadar a fost o dregătorie de curte importantă în istoria Ţării Moldovei, a cărei poziţie în Sfat a fost oscilantă, la un moment dat fiind trecută pe ultimul loc între dregătorii după comis şi stolnic .