Sâmbătă, 03 august 2024, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, și la cererea doamnei preotese Cristina Mihoc, la parohia „Buna Vestire” Sfântu Ilie a avut loc un frumos moment duhovnicesc care a umplut inimile credincioșilor de înălțătoare bucurii.
Sfânta Liturghie din această zi a avut un caracter comemorativ pentru că în aceste momente ne-am adus aminte de părintele Constantin Mihoc, marcând 15 ani de la trecerea sa la cele veșnice, bucuria momentului fiind încununată de prezența și slujirea arhierească a Înaltpreasfințitul Serafim, Mitropolitul Germaniei, Europei Centrale și de Nord, și a Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, episcop vicar patriarhal dimpreună cu un sobor de douăzeci de preoți și diaconi din care a făcut parte și fiul părintelui Justin Mihoc, la rândul său preot pentru comunitatea ortodoxă din Durham, Marea Britanie.
Prezența ierarhilor a bucurat pe cei prezenți, pentru că, prin rugăciunile și binecuvântările lor, amintirea părintelui Constantin Mihoc este onorată cu cinstea cuvenită unui slujitor devotat al Bisericii noastre.
În aceste momente de rugăciune și reflecție ne-am amintit cu evlavie de contribuția părintelui la viața Bisericii din comunitățile pe care le-a păstorit, de dăruirea și dragostea cu care a păstorit turma lui Hristos.
După slujba de pomenire din capela parohiei a urmat un moment de rugăciune la mormântul părintelui unde s-au unit în comuniune deopotrivă ierarhi, familie și colegi de-ai părintelui.
Câteva repere bibliografice:
Venirea pe lume a părintelui Constantin Mihoc s-a petrecut chiar într-o zi de mare sărbătoare, cea a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pe 23 aprilie a anului 1960.).
A locuit în satul natal, Sfântu Ilie, fiind botezat în biserica voievodală a Sfântului Ștefan cel Mare.
S-a înscris la Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ (1977-1982) pe care l-a absolvit cu media 9.02, fiind declarat al patrulea din cei 45 de candidați.
În acelaşi an, s-a înscris la Institutul de grad universitar din Bucureşti (1982-1986), absolvit cu media 9,24. Începând cu 1998, a deținut funcția de lector pentru disciplina Patrologie şi Literatura creștină post-patristică în cadrul aceluiași Institut.
Pe plan administrativ și edilitar, părintele Constantin a înfăptuit lucruri deosebite.
Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, episcop-vicar patriarhal, fost coleg de seminar cu părintele Constantin, în cuvântul de după slujba de pomenire a evidențiat realizările pastoral-misioare ale acestuia subliniind faptul că prezenta preasfinției sale, dar și a celorlalți șapte părinți cu care acesta a fost coleg, se datorează firii calde, blânde și rugătoare a părintelui Constantin care a avut un impact pozitiv asupra lor formând o legătură de suflet pentru veșnicie.
Preasfințitul Varlaam a subliniat realizările părintelui amintind că după finalizarea studiilor, s-a întors acasă, unde a fost hirotonit preot pentru parohia Mitocaş, comuna Mitocu Dragomirnei, judeţul Suceava, unde a slujit în perioada 1986-1991.
Aici a ridicat din temelie o biserică în stil brâncovenesc, cu hramul Adormirea Maicii Domnului după proiectul arhitectului Gheorghe Bratiloveanu.
Începând cu anul 1991 şi până în 1996 şi-a desfășurat „misiunea preoțească la Centrul de Medicină Socială Christiana din București”
Dr. Pavel Chirilă, ctitorul așezământului mărturisea: Fără statura lui duhovnicească şi fără râvna lui faţă de bolnavi nu aș fi reușit în vremea aceea să întemeiez un spital creștin. Părintele Constantin făcea, zilnic, vizita la bolnavi alături de doctorii spitalului, fiind membru în Consiliul de Administrație al spitalului.
În septembrie 1999 a fost trimis, în misiune pastorală, la Parohia „Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil”, Berlin, de către Patriarhia Ortodoxă Română.
La venirea părintelui Constantin Mihoc la Berlin, nu exista nici măcar o comunitate de creștini, de aceea el a dorit „mai întâi să zidească biserica în sufletele credincioșilor şi apoi să demareze lucrările pentru un sfânt lăcaș din zid. S-a jertfit tot timpul cât a stat la Berlin, timp de zece ani, neglijându-şi uneori familia pentru a-i putea aduna pe credincioși”. (IPS Serafim Joantă)
Din realizările părintelui amintim traducerea unei Rânduieli a Sfintei Liturghii, unde a lucrat împreună cu părintele Theodor Petrowski (preot ortodox de origine germană) şi pr. Diacon Dumitru Dura; realizarea și editarea ediției bilingve a Dumnezeieștii Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur, publicată ulterior şi singura folosită în toate parohiile românești din Germania. A tradus, totodată, slujba Sfintei Cununii și a Botezului, cât și alte rugăciuni consacrate dar acestea nu au văzut lumina tiparului din cauza morții fulgerătoare a părintelui.
Cunoscător al vieții și lucrării pe care o săvârșea părintele Constantin, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel îl descria pe acesta astfel: „vocaţia de ctitor împlinită în timpul lucrării ca paroh la Suceava, prin zidirea unei biserici în apropierea ctitoriei monumentale a marelui mitropolit Anastasie Crimca, efortul de a contribui la construirea Mănăstirii Christiana din Bucureşti şi mai ales înălţarea unei noi biserici pentru comunitatea ortodoxă românească din Berlin, fac din preotul Constantin Mihoc un om de jertfă, pentru Biserica lui Hristos şi binele poporului”.
Totodată, o altă bucurie duhovnicească a acestei zile o constituie sfințirea de către cei doi arhierei a unei noi icoane a Maicii Domnului, o lucrare de artă sacră pictată la Mănăstirea Cămârzani de măicuțele care ostenesc la atelierul de pictură care va înfrumuseța în curând noua biserică parohială.
Această icoană, rod al rugăciunii și al talentului, vine să îmbogățească patrimoniul spiritual al Bisericii noastre, fiind un simbol al ocrotirii și iubirii Maicii Domnului pentru noi toți.
Părintele Constantin Mihoc a fost un model de credință și dăruire, o lumină călăuzitoare în vremurile de încercare și un sprijin neobosit pentru toți cei care l-au cunoscut. Prin cuvintele sale pline de înțelepciune și iubire, el a îndrumat pe calea dreptății și a învățat pe toți să fie mai buni, mai iertători și mai aproape de Dumnezeu.
Amintirea sa rămâne vie în inimile noastre, iar moștenirea sa duhovnicească ne inspiră zi de zi. Fie ca exemplul părintelui să ne fie călăuză în viața noastră de credință. Să ne amintim mereu de învățăturile sale și să păstrăm vie memoria sa prin faptele cele bune și prin rugăciuni așa cum ne-a învățat sfinția sa prin exemplu propriu.
În aceste momente de rugăciune și reflecție, ne îndreptăm gândurile către el, cerând lui Dumnezeu să-l odihnească în pacea Sa eternă și să-l așeze în ceata drepților.
