Născut în 1830, Grigore Vindereu, cunoscut ca un adevărat Barbu Lăutaru al Bucovinei, a fost, începând din 1851, ucenicul vestitului lăutar Nicolae Picu, violonist român din Ducatul Bucovinei, cel care a avut un rol important în transmiterea cântecelor populare unor muzicieni profesionişti de talie internaţională – Franz Liszt, Carol Miculi, relevând muzica tradiţională românească în lumea muzicală profesionistă cultă a timpului. Prin calităţile sale s-a remarcat în mod deosebit, astfel încât în 1855 ajunge primas – vioara întâi în taraful lui Nicolae Picu, iar în 1868 ajunge vătaf – a doua funcţie ca rang după staroste – peste toţi lăutarii din Suceava, bucurându-se de o mare faimă, fiind cunoscut şi apreciat în toate mediile sociale ale Bucovinei.
În 1869, l-a cunoscut la Suceava pe Ciprian Porumbescu, elev al Gimnaziului din Suceava, influenţându-i puternic formarea artistică a acestuia din urmă. Participă, cu taraful său format din 30 de lăutari dintre care amintim pe Andrei Ursachi, Mihail Lucaciuc, Grigore Cozma, Gavril Ghiţescu, la Serbarea de la Putna (1871). Începând de atunci Ciprian Porumbescu avea să se inspire în compoziţiile sale din repertoriul lui Grigore Vindereu.
Lăutarul Grigore Vindereu a învăţat cu pasiune, cântecele vechi româneşti, pe care le-a tezaurizat într-un repertoriu ce l-a transmis lăutarilor de după el şi din care s-au inspirat mai apoi unii compozitori. Potrivit mărturiilor documentare, Grigore Vindereu avea să fie chemat la Viena unde a cântat în faţa împăratului Franz Josif I, care l-a decorat cu acest prilej.
A murit în 1888, iar monumentul său funerar, a fost renovat de Reuniunea muzical – dramatică Ciprian Porumbescu – Suceava în 1946, reconstituit apoi de Alex. Bidirel. Monumentul are săpată următoarea inscripţie I.N.R.I Aice pausează Grigore Vindereu artist în musică * 21. I. 1830 + 24. V. 1888. Fie-i ţĕrna uşoară.
