175 de ani de la naştere – 1 septembrie 1847 – 1 septembrie 2022
În pleiada marilor slujitori ai Sf. Altar şi ai culturii în Bucovina, un loc aparte îl ocupă părintele academician Simeon Florea Marian, mare istoric, etnograf şi naturalist.
Părintele academician Simeon Florea Marian s-a născut la 1 septembrie 1847, în Ilişeştii Bucovinei, în modesta familie Grigore şi Ruxandra (n. Stanovici). A cunoscut şi a îndrăgit încă de mic lumea satului, un mediu de care a rămas apropiat toată viaţa, chiar dacă ultimii ani i-a trăit în Suceava.
Primele clase şcolare le face în satul natal, apoi la şcoala poporală din Suceava şi la gimnaziul din acelaşi oraş, apoi la Năsăud şi Beiuş, unde va susţine şi examenul de maturitate în 1871. În această perioadă era un pelerin însetat de dorinţa de a se întâlni în meleagurile transilvane cu Avram Iancu, dorinţă din păcate neîmplinită.
După absolvirea gimnaziului s-a înscris la Institutul Teologic din Cernăuţi (1871 -1875). În anii studenţiei interesul său pentru creaţia folclorică a crescut, publicând materiale cu acest subiect în publicaţiile vremii, perioadă din care datează şi colecţia Poezii poporale române, care marchează un moment important în evoluţia concepţiei sale folcloristice.
Proaspăt absolvent al Institutului Teologic din Cernăuţi, se căsătoreşte cu Leontina Piotrovschi, fiica preotului George Piotrovschi din Siret, hirotonit fiind în 1875 slujind pe rând în Poiana Stampei(1875 – 1877) Voloca (1877) şi Siret (1877 -1879), şi apoi profesor de Religie şi Limbă română la „Şcoala poporală şi la „Şcoala reală inferioară ” din Siret, pentru ca apoi între 1883 – 1907 să fie profesor de religie la Gimnaziul ortodox din Suceava.
Între 1866 – 1867 revista „Familia” îi publică în câteva numere culegerea de folclor O nuntă la Ilişeşti, perioadă în care adună mai multe cântece populare – doine şi balade – care vor fi publicate în aceeaşi prestigioasă revistă „Familia”, ce vor alcătui mai târziu volumul Poezii poporale din Bucovina.
În 1881 este primit în rândul membrilor Academiei Române, cu al cărei sprijin material a reuşit să-şi împlinească în mare măsură parte din proiecte. Din 1883 se stabileşte în Suceava, mai întâi ca învăţător, apoi din 1894 ca profesor la gimnaziu, unde a activat intens în cadrul mai multor societăţi ştiinţifice, literare şi didactice, făcând să apară „Revista politică” în strânsă colaborare cu T.V. Ştefanelli.
Despre opera şi activitatea părintelui academician S.Fl. Marian s-au scris nu puţine pagini, în care în mod special au fost analizate studiile folclorice, etnografice, ştiut fiind faptul că a fost şi este recunoscut prin studiile sale de pionerat în folcloristica românească şi mondială, concretizată în volumelre „Descântece poporane româneşti”(1886) „Păsările noastre şi legendele lor”.
Nu putem să nu amintim lucrările care au pus bazele etnografiei româneşti „Chromatica poporului român” prima lucrare de acest gen în România, şi mai apoi „ Ornitologia poporană română” lucrare ce avea să obţină marele premiu „Năsturel Herescu” al Academiei Române, lucrare ce era o premieră şi pe plan mondial.
Cu banii din premiul Năsturel Herescu a cumpărat casa armeanului Ariton Kapri, în imediata apropiere a Bisericii Sf. Nicolae din Suceava şi Gimnaziul superior greco oriental unde era profesor, cunoscută ca fiind casa dintre brazi .
La 22 iunie 1974, în Suceava a fost deschisă publicului Casa memorială – Fondul Documentar „Simeon Florea Marian” în clădirea care a constituit căminul preotului începând din 1886 , casă supranumită casa câştigată cu condeiul şi în care a trăit până la sfârşitul vieţii sale în 1907, casă care adăposteşte o valoroasă colecţie memorialistică şi documentară, cu mobilier de epocă, obiecte personale şi ale familiei, cărţi şi periodice, manuscrise, corespondenţă, fotografii, documente personale etc. toate reconstituind atmosfera de viaţă şi de activitate în slujba Bisericii şi a culturii neamului românesc
Nu putem să nu amintim studiile istorice, unele rămase în manuscris, precum Biserica Mirăuţi, Câteva inscripţiuni şi documente din Bucovina (1885); Biserica din Părhăuţi, (1887), Sântul Ioan cel Nou de la Suceava (1895); Condica Sfintei Mănăstiri Voroneţ, ( 1900), Domnia lui Ştefan Voevod cel viteaz şi a lui Ştefan Tomşa (1904). Pentru prestigioasa sa activitate ştiinţifică a fost ales membru de onoare al Societăţii academice „România Jună” din Viena, al Soceităţii academice „Dacia ” din Cernăuţi.
A trecut la cele veşnice acum 115 ani când încă nu împlinise vârsta de 60 de ani, în aprilie 1907.
Parte din opera sa a rămas încă în manuscris, parte a fost tipărită cum este „Botanica poporană română” în trei tomuri impresionante, (2008 – 2010), prin purtarea de grijă a muzeografei Aura Brădăţan, lucrare ce a primit premiul Academiei Române.
Acum la acest ceas ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să aşeze sufletul lui acolo unde nu este durere, nici întristare nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!