La împlinirea a doi ani de la plecarea spre veșnicie a Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, vineri, 20 mai 2022, la Mănăstirea Sihăstria Putnei, locul în care ierarhul și-a pregătit mormântul, a fost săvârșită slujba de pomenire pentru sufletul celui care a fost numit Părinte al Bucovinei și prieten al Sfinților Putneni.
Din soborul slujitor condus de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, au mai făcut parte Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar, și arhimandrit Paraschiv Dabija, vicar administrativ, alături de clericii Permanenței Consiliului Eparhial, precum și protoiereii celor cinci protopopiate ale arhiepiscopiei. Aceștia au înălțat rugăciuni către Preamilostivul Dumnezeu pentru iertarea sufletului Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Pimen.
La finalul slujbei Parastasului, la mormântul Părintelui Arhiepiscop Pimen s-a auzit Balada lui Ciprian Porumbescu, compoziție atât de dragă celui care s-a considerat copilul răsfățat al bucovinenilor. Momentul emoționant a fost susținut de tinerii Sebastian și Emanuel Pitic din Vicovu de Sus.
În încheiere, corala bărbătească „Sfântul Ierarh Leontie” din Rădăuți, dirijată de Ovidiu Foca, a interpretat o serie de cântece patriotice.
La oficierea slujbei de pomenire, alături de obștea Mănăstirii Sihăstria Putnei au participat monahi și monahii din mănăstirile bucovinene, credincioși, precum și toți membrii Permanenței Consiliului Eparhial.
Ierarhul a fost pomenit și la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava. Soborul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”, în frunte cu părintele arhimandrit Vartolomeu Chira, a săvârșit slujba Parastasului pentru sufletul celui apreciat de mulți drept un slujitor desăvârșit al lui Hristos.
Înaltpreasfințitul Părinte Pimen și-a petrecut întreaga viață în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor. Ierarh vrednic al Bucovinei, iubitor al neamului românesc, Părintele Arhiepiscop Pimen însoțește și acum turma încredințată lui de Mântuitorul Iisus Hristos.
Veșnică să îi fie pomenirea!
Înaltpreasfințitul Părinte Pimen
Părintele Arhiepiscop Pimen s-a născut în anul 1929, la Greabănu, județul Buzău, și a primit la Sfântul Botez numele de Vasile. Părinții evlavioși, Maria şi Mihai Zainea, au sădit în inima viitorului arhipăstor dragostea de neam și grija față de aproapele.
Chemarea către lucrarea lui Dumnezeu a simțit-o încă de tânăr când, după terminarea cursurilor liceului, alege să studieze la Seminarul Monahal din cadrul Mănăstirii Neamț. În anul 1951 a fost tuns în monahism, primind numele Sfântului Cuvios Pimen cel Mare, iar în 1957 a fost hirotonit ieromonah. A urmat studiile Institutului Teologic Universitar din București și apoi studii de specialitate la Universitatea din Köln, Germania.
Pentru că s-a dovedit a fi un bun slujitor şi gospodar, a fost numit stareţ al Mănăstirii Putna (1957-1961). Între 1974 şi 1978 a fost stareţ la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, iar în perioada 1978-1979 a slujit la Reprezentanța Patriarhiei Române de la Ierusalim.
În anul 1982, la 10 ianuarie, a fost ales Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, la recomandarea Mitropolitului Moldovei, Teoctist Arăpaşu.
În urma reînfiinţării Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, pe 24 ianuarie 1991 a fost ales arhiepiscop al acestei eparhii, fiind instalat la Suceava pe 3 martie 1991.
La vârsta de peste 90 de ani, după 38 de ani de slujire în Biserica Ortodoxă Română în demnitatea de arhiereu, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen a trecut la cele veșnice în 20 mai 2020.
În cei peste 29 de ani de rodnică arhipăstorire în Eparhia Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen s-a implicat activ în lucrarea pastoral-misionară și în proiectele social-filantropice. A redeschis mănăstiri închise în perioada regimului comunist, a fost alături de ctitorii de biserici și a ajutat la zidirea de noi lăcașuri de cult. Le-a oferit adăpost persoanelor vârstnice, i-a sprijinit pe cei singuri sau abandonați și le-a fost alături celor care s-au aflat în nevoie. Înaltpreasfinția Sa a îmbogăţit literatura religioasă publicând diverse studii, îndeosebi cu privire la iconografia bisericească, dar şi articole, cronici și recenzii.