Mănăstirea Sihăstria Putnei, ce a renăscut din ruine la începutul anilor ’90 în poienița binecuvântată de Dumnezeu în care s-au nevoit de-a lungul veacurilor mulțime de monahi, sfințindu-și viața prin ceasurile de rugăciune neîncetată, prin asprimea viețuirii și prin smerenia cu care s-au înveșmântat, între care și cuvioșii Sila, Paisie și Natan, s-a luminat duhovnicește astăzi, 23 februarie 2025, când s-a scris o nouă pagină din istoria acestui așezământ monahal.
În a treia duminică a Triodului, rânduită de Sfinții Părinți să ne aducă aminte, prin mesajul Evangheliei, de Dreapta și Înfricoșătoarea Judecată a Domnului Hristos, în ziua considerată ca fiind ultima a acestei lumi (Matei 24, 1-26), când fiecare om va da socoteală pentru faptele sale, a avut loc hirotesia întru stareț a arhimandritului Iosif Onică, unul dintre cei mai vechi viețuitori și ostenitori ai mănăstirii ce a înflorit ca un crin în mijlocul pustiei în ultimele decenii.
Numeroși credincioși și-au îndreptat pașii în ultima duminică a lui Făurar spre biserica lor de suflet, pentru a fi prezenți la acest moment deosebit, dar și pentru a primi binecuvântarea arhierească, în mijlocul lor și al obștii monahale aflându-se Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Sucevei și Rădăuților.
Preasfinția Sa a săvârșit mai întâi Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în biserica mare a mănăstirii, cu hramurile „Izvorul Tămăduirii“ și „Sfântul Serafim de Sarov”, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte clerici de la Centrul Eparhial Suceava, între care protosinghelul Alexandru Moroșan, director al Departamentului Farmaceutic Arimateea al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și pr. Ionel Constantin Maloș, protoiereu al Protopopiatului Rădăuți. În rugăciune li s-au alăturat și slujitori ai altarelor de la mănăstirile și parohiile din împrejurimi, precum și maici starețe de la mănăstirile bucovinene și reprezentanți ai autorităților locale și centrale.
După citirea textului Sfintei Scripturi, Preasfințitul Părinte a tâlcuit versetele în care Sfântul Evanghelist Matei consemnează o realitate tulburătoare, și anume Judecata Universală ce va avea loc în ziua cea de pe urmă a acestei lumi, la care vor participa toți oamenii, din toate timpurile și din toate locurile, și care precede instaurarea Împărăției lui Dumnezeu. În debutul cuvântului de învățătură, Preasfinția Sa a atras atenția asupra modului în care va avea loc judecata, prezentând mai multe scrieri ale sfinților părinți ce fac referire la momentul venirii întru slavă a Fiului Omului, fragmente din opera Sfântului Ioan Gură de Aur, din Sfânta Evanghelie după Matei, din cea după Ioan ș.a.
Expunerea a continuat cu explicarea criteriilor în funcție de care vor fi cântărite acțiunile fiecărui om în parte, punctându-se ecourile pe care faptele noastre le pot avea în veșnicie. „Judecata este înfricoșătoare și pentru faptul că vom fi întrebați nu doar de binele pe care l-am făcut sau de răul pe care l-am făcut, ci și de binele pe care puteam să-l facem și nu l-am făcut. Și numai pentru un lucru va fi judecata grea pentru noi și incertă în ceea ce privește un răspuns pe care dorim să-l avem și nu putem niciodată să știm ce răspuns vom avea. Știți de ce? Pentru că fapta mea făcută aici în timpul vieții pe pământ, cât este ea, 50, 60, 70, 90, cine ajunge, are repercusiuni mulți ani după ce eu plec din lumea aceasta. Și binele și răul pe care l-am făcut poate să influențeze mult timp după ce am plecat din lumea aceasta.”
În cea de-a doua parte a cuvântului său, Părintele Episcop-Vicar a evidențiat care este licărul de lumină al Evangheliei acestei zile, nădejdea unui răspuns bun la înfricoșătoarea judecată fiind hrănită de certitudinea că cel care va analiza faptele este Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul Care a trăit pe Pământ ca un om, dar fără de păcat. „Domnul Hristos nu știe neputința acestui trup?! Știe ce înseamnă să fii flămând, știe ce înseamnă să fii însetat, știe ce înseamnă să fii obosit, știe ce înseamnă să fii asuprit, știe ce înseamnă să fii jignit, știe, căci a purtat trup ca al nostru. De aceea, drept este Judecătorul, dar în același timp El nu poate să ignore ceea ce știe despre noi, oamenii. Și anume că trup purtând, de acest trup suntem trași în jos. Mai departe, a spus Sfânta Evanghelie, că îi va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. E înfricoșător să te gândești că poate să-ți vină locul în stânga, unde sunt caprele și nu în dreapta unde sunt oile. (…) În altă parte citim în Sfânta Evanghelie că păstorul cel bun își pune sufletul pentru oile sale. Și acest Păstor bun, care este Domnul nostru Iisus Hristos, lasă cele 99 de oi și merge după cea amărâtă și pierdută și rătăcită. Cu alte cuvinte, cum au spus părinții Bisericii, Păstorul cel bun, Judecătorul cel drept, n-are pe nimeni de pierdut. Dumnezeu nu vrea pe nimeni să se piardă. Împărăția cerurilor este binecuvântată și pregătită nouă de la întemeierea lumii. ”
În încheiere, Preasfințitul Damaschin a subliniat importanța împletirii milosteniei cu dragostea, șansa dobândirii Raiului fiind mai mare prin sprijinul acordat aproapelui nostru aflat la nevoie, fapta noastră bună fiind cea care va conta, atunci când va veni clipa, la împlinirea cuvintelor: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
Slujba a fost împodobită cu răspunsurile liturgice oferite de către grupul psaltic al așezământului monahal, dirijat de arhim. Teofil Isopescu. La momentul rânduit, arhid. Gabriel Munteanu a fost hirotonit preot, iar un alt tânăr teolog a fost hirotonit întru diacon, ambii pe seama Catedralei Arhiepiscopale din Suceava cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Gherghe, purtătorul de biruință” și „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.
După Apolisul Sfintei Liturghii a avut loc instalarea arhimandritului Iosif Onică în demnitatea de stareț al mănăstirii așezate încă din vechime sub ocrotirea Maicii Domnului, care a răspuns afirmativ chemării adresate ei de Însăși Preasfânta Treime prin Buna Vestire adusă ei de Arhanghelul Gavriil. Special pentru acest moment s-au alăturat soborului arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, arhim. Melchisedec Velnic, exarh al mănăstirilor, și arhim. Serafim Grigoraș, exarh de zonă, alături alți slujitori delegați de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic. Părintele exarh Melchisedec a dat citire actului prin care chiriarhul locului l-a numit în funcția de stareț pe arhimandritul Iosif, cel care s-a ostenit trup și suflet vreme de 20 de ani în diferitele ascultări în care a fost rânduit de părintele arhimandrit Nectarie Clinci, fost stareț al mănăstirii, hirotonit Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului în data de 16 februarie 2025.
După citirea rugăciunilor de binecuvântare, Preasfințitul Părinte Damaschin i-a oferit părintelui Iosif toiagul de stareț, obiect care simbolizează autoritatea, responsabilitatea și buna păstorire pe care le are de îndeplinit în cadrul obștii monahale încredințate lui de Dumnezeu.
Preasfinția Sa a rostit apoi un cuvânt de încurajare pentru noua ascultare la care a fost chemat părintele arhimandrit și a transmis mesajul din partea întâistătătorului eparhiei, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, lecturând Decalogul unui stareț, text alcătuit special de Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților pentru a-i ghida pe îndrumătorii de obști.
În cuvântul său, arhim. Iosif Onică, hirotesit întru stareț, a adus mulțumiri Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic pentru încrederea acordată, Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul pentru prezență și liturghisire, Preasfințitului Părinte Nectarie de Bogdania, „părintele duhovnicesc din ultimii 25 de ani, pentru împreuna-lucrare și pentru moștenirea duhovnicească pe care, prin strădania Preasfinției Sale și a obștii, a lăsat-o mănăstirii în urma celor două decenii și jumătate de slujire în scaunul stărețesc”, soborului împreună rugător, autorităților prezente, fiilor duhovnicești, ctitorilor, donatorilor și închinătorilor prezenți în această zi binecuvântată de Dumnezeu.
Pornind de la textul Sfântului Evanghelist Luca care descrie alegerea unui nou apostol, în locul lui Iuda Iscarioteanul – „au tras la sorți, și sorțul a căzut pe Matia, și s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli” (Faptele Apostolilor 1, 26) -, alegere care s-a făcut după voia lui Dumnezeu, cu rugăciune prealabilă și cu convingerea fermă că ceea ce rânduiește El are valoare de bine absolut, părintele arhimandrit a creionat câteva dintre liniile directoare după care se va ghida în noua slujire.
„Răspund acestei chemări cu smerenie și mă încredințez voii lui Dumnezeu, exprimată prin decizia Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, conștient fiind că este un dar divin, pentru care îi mulțumesc din adâncul inimii, dar și o cruce grea, pe care o port cu responsabilitate și cu convingerea că întru slăbiciune se desăvârșește puterea lui Hristos (II Corinteni 12, 9). Din ascultare față de chiriarhul nostru, iau pe umeri acest jug al slujirii încredințate, știind că aceasta nu este alegerea mea, ci o chemare de Sus. Vă asigur că voi căuta, cu toată puterea mea, să fiu părinților și fraților, așa cum recomandă Părintele Arhiepiscop Calinic în Decalogul starețului: un model de smerenie, hărnicie și bună-cuviință în toate, înveșmântându-mă cu haina dăruirii de sine. Împreună cu întreaga obște, mă voi strădui să păstrez rânduiala vieții monahale autentice nealterată de duhul acestei lumi, să cultiv viața de rugăciune, tăcere și ascultare, făcându-ne următori Sfinților Părinți ai Bisericii, care au lăsat toate și au urmat lui Hristos.”
Evenimentul ce marchează un nou început pentru mănăstirea ce se ițește sprintenă în poiana sihaștrilor, nu departe de Mănăstirea Putna, desfășurat cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, a adus împreună autorități locale și județene, reprezentanți ai Centrului Eparhial Suceava, clerici din cuprinsul Protopopiatului Rădăuți și nu numai, precum și un număr impresionant de credincioși, fii duhovnicești ai părintelui instalat în această zi în scaunul stărețesc al Sihăstriei Putnei.
