Confruntarea cu moartea este drama vieţii omeneşti, mai ales atunci când pleacă de lângă noi o persoană foarte dragă. Suferința este și mai acută atunci când cel ce părăsește viața trupească este un tânăr, în acest caz moartea fiind considerată nefirească, absurdă, adeseori revoltătoare; un act nedrept din partea lui Dumnezeu. Fragmentul Sfintei Evanghelii referitor la Învierea fiului văduvei din Nain, rânduit de către Sfinții Părinți a se citi în bisericile ortodoxe în Duminica a XX-a după Pogorârea Sfântului Duh, sădește însă în inimile celor ce își pun nădejdea în purtarea de grijă a Mult-Milostivului Dumnezeu, mai mult decât în propria persoană ori în semeni, licărul credinței în înviere și viața veșnică, mărturisit în Crez cu puțin timp înaintea primirii Tainei Botezului.
Prima duminică a lui Brumărel, lună în care încet-încet natura se pregătește pentru somnul binefăcător din care se va trezi mai plină de viață odată cu venirea primăverii, a adus împreună în incinta Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” mulțime mare de credincioși, pentru a se bucura de tihna rugăciunii și de întâlnirea cu sfântul ocrotitor al vechii Cetăți de Scaun a Moldovei.
Astăzi, 6 octombrie 2024, în mijlocul celor prezenți s-a aflat întâistătătorul eparhiei Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic, care a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur. Slujba, care în Creștinism reprezintă inima cultului divin, actualizând în chip deplin jertfa pe Cruce a Mântuitorului, dar și Învierea, Înălțarea Lui cu trupul la Cer și șederea de-a dreapta Tatălui, a fost oficiată la altarul amenajat în preajma Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, aflată într-un amplu proces de restaurare. Între preoții și diaconii din sobor s-au numărat slujitori ai mănăstirii, precum și clerici ai Administrației Eparhiale, sub protia părintelui arhimandrit Serafim Grigoraș, starețul așezământului monahal care adăpostește moaștele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou, mare făcător de minuni.
Răspunsurile liturgice au fost date de Corul Mixt al Catedralei Arhiepiscopale, dirijat de părintele Ionuţ Lucian Tablan Popescu, cor care duminică de duminică împodobește în mod deosebit Sfânta Liturghie săvârșită în ctitoria mușatină ce a împlinit cinci veacuri de existență.
La momentul rânduit, teologul Daniel Cîrstean, unul dintre cei care au promovat examenul de capacitate preoțească în cadrul sesiunii de toamnă, a fost hirotonit întru diacon pe seama Catedralei Arhiepiscopale din Suceava.
În timpul împărtășirii clericilor, cuvântul de învățătură despre minunea învierii unicului fiu al unei văduve din cetatea Nain, relatată de Sfântul Evanghelist Luca, a fost rostit de către arhimandrit Iustinian Săvescu, secretar eparhial și stareț al Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” Ițcani.
După ce a trecut în revistă principalele ritualuri iudaice care caracterizau însoțirea pe ultimul drum a unui membru al comunității, părintele arhimandrit a atras atenția asupra dramei acelei femei: „Pentru o evreică, un fiu era semnul bunăvoinţei şi binecuvântării lui Dumnezeu faţă de ea; de aceea, când îi murea copilul, se socotea ca şi cum ar fi pierdut bunăvoinţa Cerului. În Israel nici nu se putea imagina o jale mai mare, astfel încât în nenorociri mari şi ireparabile se şi spunea: «Jale ca după unicul născut».”, dar și asupra minunii ce urma să se petreacă în văzul tuturor: „Pe drumul ce vine dinspre Capernaum, la porţile cetăţii Nain, Mântuitorul Hristos – Viaţa şi Învierea – se întâlneşte cu moartea care răpise pe unicul fiu al unei sărmane văduve, nădejdea şi toiagul bătrâneţilor ei.” Pornind de la tulburătorul îndemn al Celui Ce a venit să aducă bucurie și lumină lumii ce se scufundase în întunericul păcatelor, preacuviosul părinte a enumerat câteva dintre motivele pentru care plecarea din această lume vremelnică a unei persoane aduce atât de multă întristare celor apropiați, argumentând patristic faptul că moartea este inerentă firii omenești: „Moartea este urmarea păcatului, a călcării porunci dumnezeiești de către strămoşii noştri Adam şi Eva. De atunci toţi suntem sub legătura firii: toţi ne naştem şi toţi murim. «Te vei întoarce în pământul din care eşti luat» (Facerea 3,19) le-a spus Dumnezeu alungându-i din rai. Deci, dacă ştim că suntem datori cu o moarte, atunci de ce mai suntem trişti? Sfântul Ioan Gură de Aur, analizând această întrebare, spune: «Ce este, dar, de mirare când un om care sub această condiţie s-a născut face îndestulare legii şi hotărârii dumnezeieşti? Ce este de mirare când un om născut din părinţi muritori merge pe calea firii sale, de la care nu se poate abate? Ceea ce este vechi nu este ceva neobişnuit; ceea ce se face în toate zilele nu este ceva neauzit; ceea ce se întâmplă cu toţi nu este o raritate. Dacă moşii şi strămoşii tăi au mers pe această cale a morţii, dacă încă de la Adam toţi patriarhii şi prorocii au trebuit să se despartă de lumea aceasta, să se înalţe sufletul nostru dintru adâncul întristării.» Sfântul Vasile cel Mare spune că adevărata filosofie este gândul la moarte, care te ajută să nu păcătuieşti şi te ajută să nu te lipeşti de lumea aceasta. Sfântul Evagrie Ponticul spune că omul trebuie să se angajeze în acţiune pentru viaţă ca şi când ar trăi o mie de ani şi trebuie să fie dezlipit de lumea aceasta ca şi când ar muri mâine. Din nou, Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă: «Fii mai înţelept şi, la moartea altuia, învaţă-te a tremura pentru tine însuţi; depărtează toată uşurătatea minţii, cercetează faptele tale, îndepărtează toate păcatele tale şi schimbă purtarea ta spre mai bine (…) Ostaşii în mijlocul păcii gândesc la război şi se pregătesc, pentru că atunci când va izbucni să-şi arate iscusinţa câştigată la vreme de război.»” Cuvântul de învățătură a fost încheiat cu îndemnul de a nu deznădăjdui în fața gândului morții, ci de a aținti ochii sufletului spre Izvorul vieții veșnice: „Grija noastră de căpetenie trebuie să fie aceea de a ne păstra comoara vieţii în Dumnezeu, de a o feri de primejdiile în care am putea să o pierdem şi de a spori mereu prin rugăciune, trăire creştinească şi împărtăşire cu izvoarele harului, pentru ca nu cumva moartea trupească să ne surprindă morţi şi sufleteşte şi, astfel, să ne pomenim despărţiţi pentru veşnicie de Creatorul, Răscumpărătorul şi Izvorul fericirii noastre. Fiecare zi din restul vieţii să o trăim în sfinţenie, în duh de pocăinţă, împăcaţi cu Dumnezeu şi aproapele, ca să fim învredniciţi de un sfârşit creştinesc, şi să putem da un răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, pentru ca apoi să intrăm în nesfârşita şi deplina comuniune de viaţă cu Dumnezeu, împreună cu toţi care L-au iubit şi L-au slujit aici pe pământ.”
Părintele Arhiepiscop Calinic i-a mulțumit părintelui secretar pentru predică și a adus în atenția celor prezenți o sinteză a învățăturii creștine despre moarte, prin intermediul Decalogului la Învierea fiului văduvei din Nain, inspirat de textul evanghelic ce prezintă una dintre cele mai mari minuni făcute de Mântuitorul Hristos, prin care răspunde frământărilor ucenicilor Sfântului Ioan Botezătorul dacă El este Mesia, Cel Ce trebuia să vină.
Cele zece puncte evidențiază faptul că despărțirea sufletului de trupul muritor este o realitate a firii umane, astfel încât omul nu trebuie să fie înfricoșat de gândul morții și să deznădăjduiască, ori, dimpotrivă, să își trăiască viața în mod dezechilibrat, pentru a profita maxim de bunătățile ei. Firul roșu al Decalogului îl constituie îndemnul la înțeleapta pregătire pentru acest moment prin săvârșirea binelui cât suntem încă în trup, pentru a primi răspuns bun la întâlnirea cu Dreptul Judecător, Cel Ce sădește în fiecare mormânt sămânța de viață a învierii, căci prin moartea Lui a omorât moartea, suferința și păcatul.
Cei care doresc să aprofundeze tâlcul ascuns între versetele scripturistice ce descriu minunea întoarcerii sufletului în trupul tânărului din Nain pot lectura exegeza Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, „Tinere, ție îți zic: Scoală-te!”, pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
La finalul slujbei, Înaltpreasfinția Sa a rostit rugăciuni de dezlegare și rugăciuni pentru sănătate trupească și sufletească, dar și pentru cei care sunt în depresie și în alte suferințe sufletești, și i-a binecuvântat cu apă sfințită pe credincioșii care au venit cu multă evlavie să îl cinstească pe Sfântuțul care de peste 600 de ani ocrotește aceste meleaguri și este mijlocitor înaintea tronului Preasfintei Treimi pentru cei care îi cer ajutorul.
De asemenea, i-a îndemnat să treacă pragul bisericii așezate sub ocrotirea Sfintei Cuvioase Parascheva din Șaru Dornei, o veritabilă catedrală ridicată în ultimele decenii în Depresiunea Dornelor, vegheată de Masivul Călimani, a cărei slujbă de sfințire a fost săvârșită astăzi, pentru a se închina în Sfântul Altar.
Daniela Livadaru
Irina Ursachi
Foto credit: Mihai Grosu
