După cum bine știți, ierarhul nostru, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, a străbătut o parte din eparhie vizitând credincioșii noștri trecuți în veșnicie, având crezul mărturisit: „când intru într-un cimitir eu am certitudinea că este un loc sfânt și aceasta pentru că, printre cei care își dorm somnul de veci, mulți dintre ei sunt sfinți .”
(https://www.arhiepiscopiasucevei.ro/viata-bisericii/raspunsul-ierarhului-11-mai-2021)
În urma acestei cercetări s-a desprins concluzia că unii dintre noi, preoți parohi sau doar slujitori ai Sfintelor Altare, dar și credincioși deopotrivă, nu avem conștiința acestei împreună viețuiri în Liturghie a noastră, a celor pământești, cu ei, cei cerești.
În contextul Anului comemorativ al celor adormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor și cu certitudinea că cimitirul este o radiografie a stării duhovnicești la un moment dat al unei comunități, (parohie sau filie), rugăm pe această cale, ca în termen de 2 săptămâni (până pe 28 mai 2021), să se întreprindă tot ceea ce este posibil pentru ca cimitirele să devină CURATE.
În acest sens, rugăm a se urmări următoarele aspecte:
1. Curățenia la modul general – curățenia pe morminte, între morminte, intrarea în cimitir.
Acolo unde există morminte părăsite, fără valoare culturală sau istorică, se va respecta Regulamentul cimitirelor din Biserica Ortodoxă Română, (art. 42, 45, 46), care oferă posibilitatea legală ca acel mormânt să poată fi atribuit unei alte familii.
Dacă acest lucru nu este posibil, preotul se va îngriji de curățenia pe acel mormânt. Nu este admis ca într-un cimitir să existe morminte cărora nu li se poartă de grijă.
2. Modul de împrejmuire a cimitirului (garduri, nu noi, dar nici plase lipsă sau distruse).
Nu este potrivit ca cimitirul să dea impresia unei proprietăți părăsite. Chiar acolo unde există resurse financiare reduse, sărăcie, se poate interveni în acest sens conform principiului „sărac, dar curat”.
3. Loc amenajat special pentru depozitarea resturilor din cimitir, dar care să nu aibă gunoi neridicat de o lungă perioadă de timp – (se va ridica periodic din acel loc gunoiul și de câte ori este necesar).
În interiorul cimitirului nu trebuie să existe gunoi depozitat la întâmplare.
4. Grup sanitar funcțional și curat, acolo unde există. Acolo unde nu există grup sanitar, se va întreprinde construirea unuia funcțional, ținând cont de condițiile concrete existente (cu apă, dacă este posibil sau fără).
5. Toaletarea arborilor din cimitir cu păstrarea unei înălțimi rezonabile, dacă este posibil, pentru a nu exista pericolul ruperii de la vânt sau căderi de crengi uscate, care pot aduce stricăciuni monumentelor funerare. Se va colabora cu autoritățile locale și cele silvice în acest sens, cerând participarea și sprijinul celor ce au morminte în zonele respective.
Plantarea diverselor specii de copaci se va face cu acordul celui ce administrează cimitirul și nu la voia întâmplării, chiar și în interiorul mormintelor.
6. Se va căuta în cimitirele vechi, pe cât este posibil, o aliniere a mormintelor. Acest lucru se poate efectua în special în momentul în care se dorește de către familie construirea unui nou monument.
7. Se vor pune în valoare monumentele funerare istorice existente în cimitir -cruci, cavouri, pietre funerare vechi cu diverse inscripții, la mormintele sau monumentele existente, sau prin organizarea unui colț muzeu în acest sens.
8. Capelele din cimitir, acolo unde sunt, trebuie să aibă un aspect îngrijit și să nu dea impresia de clădire lăsată în paragină.
9. O problemă delicată este păstrarea și apoi depozitarea și distrugerea coroanelor din cimitir. Acest lucru derivă din faptul că unele firme de curățenie nu ridică aceste coroane, iar distrugerea lor prin ardere nu este permisă de legislația în vigoare.
În acest sens recomandăm ca prin predică să se educe credincioșii și să li se comunice că aceste coroane, scumpe de altfel, nu ajută la mântuirea sufletelor celor adormiți, iar banii pentru achiziționarea lor ar putea fi înmânați familiei ca sprijin pentru nevoile ce decurg din decesul respectivei persoane.
10. Se va căuta ca la intrarea în cimitir să existe o inscripție care să înștiințeze faptul că cimitirul respectiv este al parohiei sau al mănăstirii.
11. Acolo unde este posibil, în scopul descurajării persoanelor care se abat de la bunul simț, se pot instala camere de supraveghere.
Știm că cimitirul este cartea de vizită sau oglinda unei parohii, având în același timp cunoștință de percepția lumii:
– Un cimitir curat este perceput ca fiind rodul muncii unei comunități de oameni gospodari;
– Un cimitir neîngrijit este perceput ca rodul nepăsării preotului paroh.
În același timp, conștienți fiind de problemele existente, nefiind rupți de realitatea în teritoriu, expunem următoarele situații:
– Cimitire care nu sunt în proprietatea parohiei, ci în proprietatea primăriilor sau a unor persoane particulare;
– Primării care nu permit realizarea de investiții pe „proprietatea” lor prin aportul Bisericii;
– Cimitire comune cu alte confesiuni religioase care își administrează sau nu mormintele;
– Persoane sau firme care nu respectă regimul construcțiilor în cimitir și care consideră că nu au obligația de a lăsa cimitirul măcar la fel cum era înainte de începerea unei construcții aici;
– Oameni certați cu bunul simț, credincioși de-ai noștri mai mult sau mai puțin trăitori care consideră că au doar drepturi fără obligații elementare de conduită și bun simț;
– Din ce în ce mai puține persoane dispuse la acțiuni de voluntariat;
– Persoane ce preferă ajutorul societății, dar fără a fi dispuse de a întoarce ca mulțumire, în funcție de posibilitățile lor concrete și prin efort propriu, o mică jertfă pentru comunitatea ce le ajută;
– Oameni din jurul cimitirelor care preferă să arunce propriul gunoi la locurile special amenajate din cimitire sau chiar în cimitir, oriunde;
– Oameni grăbiți ce aleargă încotro … spre mormânt, dar care „nu-și mai permit” a aloca un timp pentru purtarea de grijă față de mormintele părinților sau celor „dragi” lor, trecuți la Domnul.
Modalități practice de rezolvare a problemelor
Propunem soluții, fără a avea pretenția de a le prezenta pe toate și în același timp cu dorința de a ridica o problemă la care să primim propuneri și din partea celor din teritoriu.
Implicarea preotului, prin cuvânt și faptă, pentru redescoperirea dragostei față de cei adormiți, pentru iubirea ordinii și a frumuseții oriunde și cu precădere acolo unde-și dorm somnul de veci cei dragi ai noștri;
– Cooperarea cu autoritățile locale în vederea găsirii unor soluții concrete în păstrarea curățeniei în cimitire;
– Persoane ce primesc ajutor social sau care au obligația de a face muncă în folosul comunității care să lucreze aici;
– Mijloace pentru realizarea curățeniei, mașini de transport, mașini de gunoi, racordare la apă, investiții în cimitirele pe care le dețin sau le-au trecut abuziv în proprietatea lor etc.
– Demararea în parohii a programului ”Adoptarea mormintelor abandonate” prin care fiecare mormânt neîngrijit să fie încredințat unei familii sau unei persoane care să-i poarte de grijă;
– Diversificarea canonului la spovedanie prin introducerea în practică, acolo unde este necesar, la acordarea de epitimii care să prevadă purtarea de grijă de un anume mormânt;
– Conștientizarea credincioșilor că purtarea de grijă față de cei adormiți este de drept, purtarea de grijă față de noi înșine, care la un moment dat vom trece din această lume în veșnicie, în conformitate cu Scriptura: „Ceea ce vreți să vă facă vouă oamenii, faceți-le lor”.
Ca măsură ce se impune pentru cei ce nu înțeleg, chiar și în acest an omagial închinat celor adormiți, că purtarea de grijă față de cei ce au trecut la Domnul nu este doar o obligație, ci și o datorie creștinească, strămoșească și culturală, anunțăm pe această cale că până pe 28 mai 2021 aveți răgaz, preacucernici și preacuvioși părinți sau maici, să îndreptați cele cu lipsă în cimitirele încredințate.
După această dată, ierarhul nostru va cerceta din nou cimitirele eparhiei și va fi îndatorat și obligat spre a dispune măsuri concrete pentru ca și cimitirele noastre să fie o mărturie a CREDINȚEI, DRAGOSTEI ȘI NĂDEJDII noastre creștine.
Pr. Dimitrie Horga
Foto credit: Oana Nechifor – Doxologia