La Mănăstirea Sucevița, ctitorie a domnitorilor Ieremia și Simion Movilă, a fost săvârșit sâmbătă, 10 iulie 2021, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, un Trisaghion la împlinirea a 415 ani de la trecerea la cele veșnice a voievodului Ieremia Movilă. La slujba de pomenire au participat din partea Centrului Eparhial Suceava părintele Constantin Oprea, consilier cultural, părintele protosinghel Alexandru Moroşan, director al Departamentului Farmaceutic Arimateea, părintele arhidiacon Vasile M. Demciuc, consilier al Sectorului Monumente, Patrimoniu și Arhitectură Bisericească, iar din partea Mănăstirii Sucevița, stavrofora Mihaela Cozmei, stareța Mănăstirii, alături de maici și credincioși.
La sfârșitul Trisaghionului, părintele arhidiacon Vasile M. Demciuc a prezentat pe scurt câteva aspecte din istoria Moldolvei sfârșitului de veac XVI și începutului de veac XVII, accentuând ceea ce a însemnat domnia lui Ieremia Movilă, o domnie între manierism și prim baroc postbizantin între Polonia și Stambul, cum a denumit-o sfinția sa.
Un loc aparte în cuvântul său a fost acordat Moştenirii Movileştilor, o parte aflându-se în Muzeul Mănăstirii Sucevița, și o alta în Polonia.
În încheiere, acesta a subliniat faptul că familia Movileştilor era o familie bogată cum o dovedesc, spre exemplu, inventarele în limba polonă păstrate în arhivele de la Varşovia și Wroclaw. În acestea vedem înșiruite bogățiile strălucitoare și sonore ce mărturisesc fastul voievozilor din acest neam, inventare în care sunt înscrise coroane din plăci de diamant, bijuterii cu rubine, perle din Indiile orientale, brâie domnești cu nestemate, săbii de aur cu diamante și matostaturi, sfeşnice aurite lucrate în cunoscutul oraș sud-german, care era Augsburgul și multe alte bogății duse de soția sa în Polonia și ajunse în stăpânirea ginerelui său – soțul Ecaterinei Movilă – principele Samuel Korecki. Parte din aceste bogății aveau să fie regăsite între bunurile lui Moise Vodă Movilă, nepotul de frate al lui Ieremia Movilă, depuse în 1656 în Biserica ortodoxă din Liov, ca și între cele ale rudei Movileştilor, succesor al lor pe tronul Moldovei și stăpân al unor domenii în Polonia meridională, Miron Barnovschi, cel ce ducea cu el în exil covoare și chilimuri persane, cearceafuri de mătase turcești, paloșe și săbii aurite și nu în ultimul rând acele minunății ale timpului care erau ceasornicele. O domnie trecătoare care a lăsat o trainică și frumoasă moștenire spirituală.
