[1] Florin Grigorescu, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava în viaţa credincioşilor, Editura Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, Suceava, 2003.
I
În ziua de vineri, 11 august 1900, pădurarul Petru Hopincă – numit şi Tiţă, originar din Câmpulung Moldovenesc, a plecat spre satul Crucea pentru a aduce câteva ocale de vin și, după cum însuși a mărturisit, a fost martorul unei întâmplări stranii. Dorind a se întoarce pe muntele „Colbu”, după o noapte petrecută la pichetul din Cojoci, calea i-a fost cuprinsă de o pâclă neaşteptată ce se pusese pe apa Bistriţei, făcând imposibilă înaintarea. Din cauza întunericului, pădurarul a fost silit să se oprească. Ţinându-şi calul de căpăstru, a simţit cum o nălucă cu o putere oarecare i l-a smucit din mâini. Alergând în căutarea sa, omul a căzut în inconştienţă. A fost găsit mut şi cu fălcile gurii încleştate. După intervenţii medicale stăruitoare, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, marţi, pădurarul şi soţia sa au ajuns şi la Mănăstirea „Sfântul Ioan”, unde i s-au citit rugăciuni la racla Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou. Duminică, 27 august, i s-au citit rugăciuni şi Taina Sfântul Maslu. În finalul slujbei, părintele Sidorovici l-a prins de mână şi l-a îndemnat să rostească cu glas tare „binecuvântaţi cinstiţi părinţi şi mă iertaţi pe mine păcătosul!”. Atunci a deschis gura şi a repetat a doua şi a treia oară aceleaşi cuvinte cu gura lui, înecându-se în lacrimi de bucurie.
II
În luna iunie 1903, la părintele Sidorovici de la racla Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou a fost adusă de către părintele Serota o femeie foarte bolnavă. Ea se numea Aglaia lui Teodor Sabie, era din Câmpulung şi de douăzeci de ani se chinuia cu o cumplită boală la un picior. Carnea îi era mâncată până la os, iar medicii din Câmpulung au îndemnat-o spre a merge la operaţie la Cernăuţi. Refuzând de nenumărate ori, ajunsese să se târască pe brânci. S-a hotărât, la un moment dat, să meargă la Cernăuţi, dar în noaptea anterioară plecării, a visat că a fost la Sfântul Ioan cel Nou, unde a istorisit boala ei unui preot bătrân. Preotul a luat-o de mână şi a dus-o la icoana Sfântului Ioan cel Nou, spunându-i „acesta îţi va citi, care se roagă: sfinte Ioane, ajută, ajută tuturor!” A treia zi, Aglaia a şi plecat la Suceava şi întocmai cum văzuse în vis, a intrat în biserica de la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”. Părintele Serota a dus-o la părintele Sidorovici care slujea la sfânt; i s-au citit rugăciuni, i s-a dat ulei de la Sfântul Maslu și de la candela care arde la racla sfântului, după care femeia s-a vindecat complet. Cei patru medici din Câmpulung, care o trataseră, au rămas uimiţi când au auzit că femeia s-a vindecat fără intervenţie chirurgicală.
III
În anul 1901, gospodarul Vasiluţ din Poiana – Stampei a fost adus de către rude la Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Era atât de îndrăcit acest bărbat, încât nu a putut fi adus cu trenul, ci legat cu lanţuri de mâini şi de picioare şi aşezat într-o căruţă. Rău i-a chinuit pe părinţii mănăstirii – mai ales pe părintele Pancratie, pe care l-a lovit puternic cu piciorul, batjocorindu-l şi scuipându-l în faţă – în timpul rugăciunilor Sfântului Maslu, dar a treia zi – el care nu dormise de foarte multă vreme – adormi într-un somn adânc. Când s-a deşteptat era complet sănătos; atunci a fost dezlegat şi singur s-a închinat la moaştele Sfântului Ioan cel Nou, la icoane, a bătut metanii şi s-a întors sănătos acasă.
IV
În anul 1985, imobilizată din cauza unor dureri deosebite ale picioarelor, creştina Maria citeşte mai multe zile acatistele unor sfinţi tămăduitori, printre care şi pe cel al Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Sprijinită în două beţe, femeia ajunge la baldachinul Sfântului, unde, atingându-se de partea inferioară a raclei (locul unde se află picioarele Sfântului Ioan cel Nou) este vindecată pe loc. Drumul spre casă l-a făcut apoi pe picioarele ei, fără beţe, purtând în suflet o adâncă recunoştinţă faţă de tămăduitorul ei sfânt.
V
Luna iulie din anul 2001 aduce un alt fapt minunat al Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou: tinerei D. din Suceava, care timp de aproape un deceniu a stat în casă din cauza unor grave deficienţe locomotorii, i se arată Sfântul Ioan şi îi spune că vindecarea se poate petrece dacă se va îndrepta spre racla în care el se află. Ascultând, fata a trăit cel mai emoţionant moment din viața ei: imediat ce a păşit în biserica mare de la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”, a început să meargă singură, mulţumind şi slăvind pe Dumnezeu.
Mult ajută Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava celor ce îi cer ajutorul!