De trei ori, în Deuteronom, în trei locuri diferite, porunca iubirii datorate lui Dumnezeu însemna un atașament care, la rându-i, e manifestat în două forme: e autentic și lipsit de jumătăți de măsură (cf. Deuteronom 4, 29; 6, 5; 11, 13). Cu toate acestea, numitorul comun e aflat când se echivalează textul din Deuteronom 6, 4-5 cu cel din Levitic 19, 17-18. O remarcă importantă o face aici exegetul contemporan Mark L. Strauss care, contextualizând dialogul cu focalizare strict pe textul evanghelic după Sfântul Marcu, conchide că „în ciuda opoziției generale față de Iisus în rândul liderilor religioși, cei cu adevărat înțelepți dintre ei recunosc că înțelepciuneaa și autoritatea lui Iisus provin de la Dumnezeu” (cf. Mark L. Strauss, Marcu: Comentariu exegetic al Noului Testament din seria Zondervan, trad. Magdici Valentin, Editura Noua Speranță, Timișoara, 2022, p. 556).
În altă ordine de idei, este important de semnalat faptul că citatul veterotestamentar urmează cu fidelitate textul grecesc al Septuagintei, unde agapeseis e un verb la viitor imperativ, ceea ce înseamnă că trebuie înțeles în forma „vei iubi”; altfel spus, cu privire la atașament, creștinul trebuie să-L iubească pe Dumnezeu în mod deplin, fără a abandona nimic din învățătura Sa. Din expunerile exegetice contemporane mai reiese faptul că opțiunea de a alătura două porunci, respectiv iubirea față de Dumnezeu și cea față de aproapele apare frecvent în iudaismul celui de-al Doilea Templu. Scrieri mai puțin cunoscute ca Testamentul lui Isaia și Testamentul lui Daniel procedând similar. Deși pentru iudaismul din perioada celui de-al Doilea Templu iubirea se manifesta doar la semenii coreligionari, Domnul Hristos extinde această iubire către orice persoană, chiar și pentru un vrăjmaș (cf. Matei 5, 43-44;Luca 6, 27; 10, 25-37).
Deși ultima parte, iubirea vrăjmașilor e privită ca dificilă, ea precede creștinismul. De pildă, în Manuscrisele de la Qumran sunt sfaturi asemănătoare: „Nu voi răsplăti nimănui cu ceva rău; cu bunătate mă voi apropia de om”, sau în lumea păgână unde, un text vechi babilonianîndemna: „Nu întoarce răul unui om care se ceartă cu tine; răsplătește cu bunătate pe răufăcătorul tău” (cf. W. G. Lambert, Babylonian Wisdom Literature, Oxford, 1960, p. 101).
Domnul dorește să ne avertizeze privitor la ceea ce suntem: când ne străduim să respectăm poruncile, atunci Sfântul Duh ne curăță inimile și ne face creație nouă în Hristos (cf. 2 Corinteni 5, 17) și ne este călăuză sigură pe calea mântuirii, dacă ne străduim să o străbatem stăruitor, cu frică și cu cutremur (cf. Filipeni 2, 12).
Pr. Claudiu-Ioan COMAN
