Pericopa evanghelică de astăzi ne prezintă episodul izgonirii vânzătorilor din templu, în varianta relatată de Sf. Ev. Luca. Prezența vânzătorilor la templu era motivată de faptul că unii iudei, în special cei din diaspora, nu veneau pregătiți cu cele rânduite pentru jertfele care se aduceau și prin intermediul vânzătorilor le puteau cumpăra. De asemenea, ceilalți evangheliști – Matei (21, 12), Marcu (11, 15) și Ioan (2, 14) – remarcă și prezența schimbătorilor de bani, când relatează despre acest episod, care converteau banii străini într-o monedă specifică, utilizată atunci la templu, întrucât iudeii considerau că banii păgânilor nu pot fi folosiți la templu. Pe toți aceștia Mântuitorul îi izgonește din templu, amintind parțial textul din profetul Isaia 56, 7 (…templul Meu, locaș de rugăciune se va chema pentru toate popoarele!) și textul din profetul Ieremia 7, 11 (Templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu, n-a ajuns el oare, în ochii voștri peșteră de tâlhari? Iată, Eu am văzut aceasta, zice Domnul.), text prin care Dumnezeu îi mustra, în vremea profetului, pe israeliți pentru că împlineau formal legile stabilite pentru templu, dar cu faptele erau departe de viețuirea legiuită de Dumnezeu.
Majoritatea iudeilor au denaturat adevăratul scop al templului, de a fi un loc de rugăciune, de întâlnire cu Dumnezeu, în care omul să-I mulțumească și să-I ceară mila și l-au transformat într-un spațiu strict ritualic, în care accentul cădea pe cele exterioare și mai puțin pe schimbarea lăuntrică, într-un loc al justificării omului în fața lui Dumnezeu, în care erau urmărite cu prioritate interesele omului, nu de puține ori mărginite la lumea aceasta.
Atitudinea Mântuitorul față de aceștia poate fi o lecție și pentru noi, ori de câte ori punem formalismul în locul trăirii interioare sau când, raportându-ne la biserică, uităm că ea este cu adevărat locul întâlnirii noastre cu Dumnezeu, spațiul sacru în care trăim cel mai sigur prezența Sa.
Nu trebuie să uităm însă și faptul că fiecare dintre noi suntem un locaș în care Dumnezeu dorește să Se sălășluiască. Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi, și vom veni la el și vom face locaș la el, ne încredințează Mântuitorul (Ioan 14, 23), iar Apostolul Pavel amintește în mod repetat: Nu știți, oare, că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? (I Corinteni 3, 16; a se vedea și II Corinteni 6, 16; Efeseni 2, 22; Evrei 3, 6).
Oare templul nostru este dăruit cu adevărat lui Dumnezeu și pregătit pentru a-L primi sau primează interesele legate strict de negoțul cu lumea trecătoare și căutarea unor obiective efemere?
Arhid. prof. dr. Bogdan – Mihai HRIȘCĂ
