În urmă cu mai bine de un veac şi jumătate, Nicolae Bălcescu afirma că istoria este cea dintâi carte a unei naţii… într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul. Această afirmaţie nu a fost făcută într-un moment de fericită inspiraţie, ci într-un moment în care înţelegea că trecutul adus în prezent ne pregăteşte viitorul. De la strămoşii noştri ne-au rămas atâtea şi atâtea mărturii cu care pe drept cuvânt ne mândrim.
Printre aceste mărturii, Mănăstirea Solca are un loc aparte. Este o mărturie a ceea ce a ştiut neamul nostru creştinesc să zămislească pe acest pământ, şi anume să ne înveşnicească în cultura şi civilizaţia universală înălţând o biserică care şi acum parcă transmite mesajul biblic: dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga (Luca 19, 40).
Zidită acum aproape patru veacuri, această ctitorie voievodală a avut o istorie zbuciumată, aşa cum a avut-o de altfel şi neamul nostru, cu împliniri, cu suişuri dar şi coborâşuri, cu speranţe şi uneori cu deznădejdi. O mănăstire care în vremuri de restrişte a trebuit să îşi schimbe statutul în biserică de parohie, pentru că, vorba cronicarului Miron Costin, nu sunt vremurile subt om, ci bietul om subt vremuri. Şi totuşi…
Iată că în Permanenţa Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor din 18 noiembrie 2020, în conformitate cu art. 101, alin 1, pct. 24 din Statutul pentru Organizarea şi Funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, prin purtarea de grijă şi prin râvna ce-l caracterizează pe Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, s-a hotărât reactivarea Mănăstirii Solca, cu hramul Sfinții Apostoli Petru şi Pavel, precum şi restaurarea patrimoniului istoric care a aparţinut acestei mănăstiri.
Un pas important a fost făcut în refacerea zestrei sfintei mănăstiri prin readucerea acasă, în ziua de 25 noiembrie 2020, prin cumpărare a unei suprafeţe de peste 5000 de mp. din imediata apropiere, suprafaţă care cândva a aparţinut mănăstirii şi care va oferi un bun prilej să arate că ştim cum să ne refacem istoria care în anumite vremuri ne-a fost scrisă şi înfăptuită fără voia noastră.
Este momentul să aducem rugăciuni de mulţumire pentru acest frumos început de restaurare a unuia dintre monumentele care a arătat cândva şi va arăta peste timp vrednicia şi credinţa oamenilor acestor locuri.
Arhid. Vasile M. Demciuc
Consilier eparhial
Sector Monumente – Patrimoniu