„Recunoaște în Maica Domnului vasul ales al harului, prin care toți cei care cu credință aleargă la ea primesc daruri de la Hristos, izvorul vieții.”, primul îndemn al Decalogului la Izvorul Tămăduirii alcătuit de Părintele Arhiepiscop Calinic, întâistătătorul Bisericii de pe meleagurile sucevene, sintetizează una dintre învățăturile de credință fundamentale ale Creștinismului ortodox – participarea Fecioarei Maria la planul Preasfintei Treimi de mântuire a lumii. Prin curăţia, disponibilitatea ascultătoare şi smerită și jertfelnicia ei, Născătoarea de Dumnezeu a făcut posibilă întruparea Fiului Celui Unul-Născut din Tatăl prin lucrarea Duhului Sfânt.
Astfel, harul vindecător al lui Hristos cel răstignit şi înviat se revarsă în Biserică, în Sfintele Taine şi rugăciuni, în mod deosebit prin milostivirea şi rugăciunile Împărătesei cerurilor, după cum arată în cuvântul la acest praznic chiriarhul Sucevei, concluzionând: „Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii ne descoperă poziţia şi rolul Maicii Domnului în istoria mântuirii. Prăznuirea ei în această Săptămână Luminată întăreşte credinţa că oriunde se va propovădui Hristos cel înviat din morţi va fi preamărită şi cea din care El Și-a luat trup; cea care, născându-L pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, s-a făcut începutul lucrării Lui de mântuire.”
Vinerea primei săptămâni după Sfintele Paști, în care simțim cu prisosință bucuria Învierii Domnului, este o zi iubită de credincioși, Biserica rânduind prăznuirea Izvorului Tămăduirii, o sărbătoare închinată Maicii Domnului. Este prilej de veselie pentru întreaga creștinătate, în opoziție cu tristețea din Vinerea Sfintelor și Marilor Pătimiri ale Mântuitorului, însă cele două zile sunt unite în veșnicie: după cum coasta Domnului, străpunsă de suliță, S-a făcut izvor de apă vie, și chivotul sfințit în care S-a sălășluit Cel mai presus de fire, Născătoarea de Dumnezeu, întruchipează Biserica în care se dobândeşte vindecarea prin harul tămăduitor, dat ei de Capul Hristos, Cel răstignit şi înviat.
Pentru a o cinsti cum se cuvine pe Maica Vieții, astăzi, 25 aprilie 2025, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava au slujit cei doi ierarhi ai eparhiei, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar, pe un podium amenajat în proximitatea bisericii mari a așezământului monahal, aflată în curs de restaurare. În slujire au fost înconjurați de un numeros sobor de preoți și diaconi ai Catedralei Arhiepiscopale, dar și clerici din cadrul Centrului Eparhial, între care arhim. Paraschiv Dabija, vicar-administrativ. Numeroși credincioși și-au îndreptat pașii spre mănăstirea binecuvântată cu un odor de mare preț, trupul întreg al Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, și și-au plecat genunchii inimii în rugăciune atât în fața raclei cu cinstitele moaște, cât și înaintea icoanei celei ce cu dragoste și duioșie mijlocește înaintea Pruncului ceresc pentru ajutorarea și mântuirea noastră.
Membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale au împodobit cu cântări Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur, psalmodiind răspunsurile la ecteniile și rugile înălțate de părinții slujitori. La momentul Chinonicului, au interpretat cântări din Canonul Învierii, amintind legătura dintre cea mai mare sărbătoare creștină și praznicul de astăzi.
În răstimpul împărtășirii clericilor, pr. dr. Gabriel Ciofu, paroh al Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou” – Baia, a ținut cuvântul de învățătură intitulat „Maica Domnului – izvor al Vieții și al milei”. Dorind să aducă un smerit encomion celei ce ne este grabnic ajutătoare în nevoi, sfinția sa a abordat importanța și măreția acestei sărbători privind-o explicativ, ca pe un diamant de mare preț din tezaurul Bisericii, din mai multe puncte de vedere: istoric, cronologic, dogmatic, imnografic și iconografic.
Având în vedere evlavia pe care o nutresc creștinii, și nu doar ei, față de Maica-Fecioară, preacucernicul părinte a subliniat și latura soteriologică a sărbătorii Izvorului Tămăduirii, care „dezvăluie milostivirea și rolul Maicii Domnului în istoria mântuirii noastre; harul vindecător al Dumnezeu-Omului cel răstignit şi înviat se revarsă perpetuu în viața liturgică a Bisericii, în Sfintele Taine şi rugăciuni, în mod deosebit prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu. După cum afirma Sfântul preot mărturisitor Dumitru Stăniloae, «în Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă, inima care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei şi a bătut şi bate ea însăşi la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu e o chestiune de justiţie, ci de iubire între Dumnezeu şi oameni»”.
În încheiere, părintele oaspete a recapitulat câteva dintre atributele ce încearcă să surprindă măreția celei ce cu smerenie și-a câștigat pentru veșnicie locul cel mai preț, de-a dreapta Preadulcelui ei Fiu, Domnul Iisus Hristos: „Maica Domnului reprezintă unicul hotar dintre firea creată și cea necreată; este sălașul Celui Neîncăpător, cauza oricărui bine, protectoarea și mijlocitoarea bunurilor veșnice; este bucuria Profeților, începutul Apostolilor, întărirea Mucenicilor și mângâierea Cuvioșilor; este slava pământului, veselia cerurilor și bunăcuviința întregii creații. Fiul și Cuvântul cel veșnic al lui Dumnezeu S-a ascuns în preacuratul pântece al Născătoarei de Dumnezeu, iar aceasta a devenit sălaș al dumnezeirii, nor luminos, rai tainic, izvor al vindecărilor și rug nemistuit. Devenind Maica Domnului cel Milostiv, ea însăși a devenit izvor de milă și adâncul milostivirii”.
După otpustul Sfintei Liturghii, cei doi ierarhi au săvârșit slujba Aghesmei mici, binecuvântându-i pe cei care s-au făcut părtași la împreuna rugăciune și au afierosit timp pentru mulțumire lui Dumnezeu, lângă racla care adăpostește cinstitele moaște ale Sfântului Ioan cel Nou, la una dintre cele mai importante sărbători închinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
La final, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic a mulțumit părintelui dr. Gabriel Ciofu pentru cuvântul de învățătură, Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul și soborului de preoți și diaconi pentru slujire, dar și credincioșilor și credincioaselor ce au înfrumusețat prin participarea lor luminoasa zi de Prier. Înaltpreasfinția Sa a amintit că pe paginile oficiale, site și Facebook, ale Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților poate fi lecturat cuvântul său de învățătură ce oferă diferite perspective asupra sărbătorii de astăzi. Totodată, a readus în atenție volumul Izvoare și icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, apărut la Editura Crimca, ofrandă pentru nenumăratele minuni pe care le-a săvârșit de-a lungul timpului prin intermediul cinstitelor icoane și izvoare aflate în țara noastră, locuri binecuvântate de Dumnezeu prin care Fecioara Maria dăruiește vindecare trupească și sufletească.
Pentru ca în cugetul celor prezenți să se aprindă râvna de a rămâne cât mai aproape de Mântuitorul Hristos, permanentizând în sufletele și în casele lor Lumina Sfintei Învieri, Arhipăstorul ținutului ocrotit de Sfântul Ioan cel Nou a lecturat Decalogul la Izvorul Tămăduirii, în cadrul căruia a punctat modalități concrete prin care cel însemnat în apa Sfântului Botez poate păstra viu lucrător în viața sa harul primit, pentru a spori în virtute, luând-o ca mijlocitoare pe Născătoarea de Dumnezeu.
Părintele arhimandrit Serafim Grigoraș, starețul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”, a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, Preasfințitului Părinte Episcop-Vicar Damaschin Dorneanul și întregului sobor pentru frumoasa slujbă, dar și autorităților și instituțiilor locale care sprijină de fiecare dată desfășurarea evenimentelor religioase organizate în vechea ctitorie voievodală. Exprimându-și recunoștința și față de toți cei care duminică de duminică și sărbătoare de sărbătoare participă la slujbe, i-a invitat să ia apă sfințită din vasele pregătite în mod deosebit pentru această zi, pentru a duce acasă, nu înainte de a merge în procesiune spre Izvorul Sfântului Ioan cel Nou, aflat în Parcul Şipote, în imediata apropiere a lăcaşului de cult.
Izvorul, deasupra căruia a fost ridicat un baldachin, izvorăște de sub locul în care racla care adăpostește moaștele Sfântului Ioan, ocrotitorul Cetății Sucevei, a fost așezată în biserica mare a mănăstirii. De-a lungul timpului, cei care l-au cinstit cu evlavie pe Sfântul Ioan cel Nou și au folosit apa izvorului care îi poartă numele au primit de la Preamilostivul Dumnezeu, datorită mijlocirii Sfântului, ajutor, mângâiere și vindecare.
***
Praznicul Izvorul Tămăduirii aduce aminte de minunea săvârșită de Maica Domnului în veacul al V-lea, petrecută la izvoru-i aflat lângă poarta Silivri a Constantinopolului, Istanbulul de astăzi. Potrivit tradiției, cu șapte ani înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întâlnește un orb care îi cere apă, dar și ajutor pentru a ajunge în cetatea Bizanțului. Căutând apă în apropiere, Leon aude glasul Maicii Domnului și, ascultând cuvântul acesteia, găsește un izvor din care îi dă să bea celui orb și însetat. După ce a spălat fața orbului cu apă, acesta a început să vadă. În semn de mulțumire, în acest loc Leon a construit atunci când a ajuns împărat o biserică închinată acestui praznic.
