Folosind prilejul dat de doi frați ce veniseră la Hristos să le facă dreptate, Acesta arată, atât celor doi, cât și celor prezenți, un foarte important aspect al învățăturii creștine: prioritatea vieții duhovnicești asupra cele trupești. În exemple simple, din cotidianul naturii, Hristos subliniază o importantă învățătură dogmatică: providența divină. Conform acestei învățături, Dumnezeu, Creatorul lumii, nu încetează a fi alături de ceea ce a creat, ci îi poartă de grijă, însă repectându-i libertatea de a intra în rânduiala Sa sau de a se îndepărta de El.
În refuzului lui Hristos de a judeca situația celor doi frați bogați, putem vedea, pe de o parte, un exemplu de înțelepciune practică de a evita implicarea într-un conflict care nu ne privește. Pe de altă parte, Hristos arată prin aceasta că este ,,împărțitor al celor veșnice, nu al celor trecătoare’’ (Sf. Ambrozie al Milanului, Comentariu la Evanghelia după Luca).
Compararea cu păsările cerurilor și cu crinii câmpului este menită să arate, printr-un puternic contrast, importanța omului – corolarul întregii creații. Dacă Dumnezeu se îngrijește ca păsările cerului, creaturi muritoare, cu atât mai mult va purta de grijă oamenilor, creaturi destinate vieții veșnice.
Acel cot pe care nimeni nu și-l poate adăuga staturii (ηλικία) proprii este, cel mai probabil, un mod figurat de a face referire la durata vieții în trup a omului. Hristos subliniază că omul, în ciuda oricăror eforturi, nu își va putea prelungi viața, ci va vedea că se află total în mâinile lui Dumnezeu.
Învățătura centrală a acestei evanghelii este că creștinii ar trebui să aibă încredere în Dumnezeu și să caute Împărăția Lui mai presus de orice. Evitând grijile excesive pentru cele materiale, cei ce Îl urmează pe Hristos sunt chemați să-și îndrepte atenția și prioritățile către lucrurile spirituale. Căutând Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, aceștia vor primi toate celelalte lucruri de care au nevoie.
Oamenilor ce trăiesc în societatea de consum a capitalismul de secol XXI, a căror motivație principală pare să fie acumularea de averi, Hristos le transmite prin evanghelia de azi: ,,viața cuiva nu stă în prisosul avuțiilor sale’’. Comentând pe marginea acestor cuvinte, Sf. Ambrozie al Milanului arată că viața omului stă, de fapt, în înmulțirea virtuții și a credinței: ,,aceste averi te vor face cu adevărat avut, dacă te înavuțești pentru Dumnezeu’’ (Despre Cain și Abel).
Înțelegerea acestei realități ar fi un prim pas spre o abordare foarte realistă a propriei noastre vieți. Oare câte momente de bucurie alături de familia noastră nu s-au materializat în amintiri, ce ne-ar fi îmbogățit viața, pentru că am acordat greșit timpul și energia noastră? Oare câte clipe am fi putut acorda rugăciunii sau lecturii biblice și le-am acordat acumulării celor materiale? Oare câte clipe le-am fi putut acorda educației spirituale a copiilor noștri și nu am facut-o?
Pericopa evanghelică ne îndeamnă să renunțăm la a pune pe primul loc îngrijorările lumești și să cultivăm o profundă încredere în grijă lui Dumnezeu pentru noi. În prezent, când mulți oameni sunt preocupați de bogăție și de cele materiale, evanghelia aceasta reprezintă o chemare la reflecție și la o nouă perspectivă. Este un apel la libertatea de preocupările lumești și la găsirea adevăratei bogății în relația noastră cu Dumnezeu și în lucrurile spirituale.
Toată această evanghelie se poate, practic, rezuma în ultima ei frază, un dicton după care să ne călăuzim viața:
,,Căutați mai întâi împărăția Lui. Și toate acestea se vor adăuga vouă!’’.
Pr. Prof. Dr. Adrian DUȚUC
