Privind cu atenție în calendar observăm că titlul lunii august este dublat de un cuvânt descriptiv: gustar. Acesta ne duce cu gândul la momentul gustării, degustării și culegerii roadelor. În acest sens, avem și rugăciunea din Molitfelnic pentru pârga roadelor, adică sfințirea primelor ofrande pe care ni le-a dăruit Dumnezeu prin osteneala noastră sau a celor din jur.
Într-un sens duhovnicesc, această lună, a opta din anul civil și ultima din anul bisericesc, reprezintă un bun moment de bilanț al lucrării noastre duhovnicești. Această preocupare pentru a privi înlăuntrul nostru are în atenție perspectiva unui sfârșit apropiat sau îndepărtat. Spre această perspectivă ne îndreaptă și versurile poetului Radu Gyr: „Sunt, Doamne, copt pentru cules / Nu că mi-s anii grea recoltă / Cât mi-este inima o boltă / De crengi, sub rodul tot mai des. Sunt, Doamne, copt pentru cules” (…).
Sărbătorile care împodobesc această lună sunt deosebit de sugestive pentru zugrăvirea unui tablou eshatologic. Luna debutează cu sărbătoarea scoaterii Sfintei Cruci. În sens istoric aceasta rememorează momentul scoaterii în procesiune a Sfintei Cruci, care era purtată astfel din palatul imperial din Constantinopol până la catedrala „Sfânta Sofia”. La această procesiune participau împăratul și patriarhul, însoțiți de mulți slujitori și credincioși, cerând de la Dumnezeu izbăvire de epidemii, de războaie sau de alte calamități. În sens eshatologic sărbătoarea ne conduce atenția spre cuvintele profetice rostite de Mântuitorul: „Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini” (Matei 24, 30-31).
Pentru a completa imaginea împărăției cerurilor, pășim prin post și rugăciune spre sărbătoarea „Schimbării la Față”. Aceasta, deși s-a petrecut cronologic înainte de pătimirea Mântuitorului Iisus Hristos, este așezată de sfinții părinți în ultima lună din an, în ziua a șasea, pentru a ne aminti că în a șasea zi a fost creat omul, fiind hărăzit să vadă slava celei de-a doua veniri a Mântuitorului Iisus Hristos, slava de pe urmă, slava din ziua de apoi. Aceasta arată și libertatea Sfinţilor Părinţi care, „atunci când au alcătuit calendarul, nu erau obsedaţi de timpul acestei lumi, ci erau preocupaţi de înţelesurile duhovniceşti ale vieţii noastre din ceruri. Căci viaţa pământească nu este singura viaţă. Este doar timpul pregătirii pentru altă viaţă, pentru viaţa netrecătoare şi veşnică din împărăţia slavei Preasfintei Treimi” (PF Daniel, Schimbarea la Faţă ne arată legătura între suferinţa Crucii şi slava Învierii, în „Schimbarea la Faţă ne arată legătura între suferinţa Crucii şi slava Învierii” (ziarullumina.ro).
Prezența profeților Moise și Ilie la acest praznic, înlătură orice suspiciune în privința unei reîncarnări a acestora în persoana Mântuitorului, aspect confirmat de mărturisirea Sfântului Apostol Petru: „Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei 16, 16). Totodată, arătarea profeților Mosie și Ilie ne arată că Dumnezeu este stăpân peste viață și peste moarte (Romani 14, 9). Știm bine că Ilie nu a gustat moarte (IV Regi 2, 1), iar Moise a fost îngropat într-un loc ascuns și neștiut (Deuteronom 34, 6). În același timp, prezența acestora ne arată că de slava lui Dumnezeu se poate împărtăși atât cel căsătorit, reprezentat aici de prorocul Moise, cât și cel necăsătorit, care duce viață curată în lume sau în mănăstire, reprezentat de prorocul Ilie.
În inima acestei luni se află sărbătoarea închinată „Adormirii Maicii Domnului”. Aceasta este precedată de o perioadă de două săptămâni de post și de rugăciune. Astfel, credincioșii arată evlavie față de Maica vieții, care a trăit o viață întreagă în curăție și în rugăciune. Întreita ei feciorie, înainte, în și după naștere, constituie împletirea unei lucrări a Duhului Sfânt cu o voință puternică prin care lumea a primit șansa mântuirii (A se vedea: Pr. prof. Dumitru Stăniloae, Maica Domnului în prologul Evangheliei de la Luca, în Ortodoxia, nr. 3 / 1980, p. 445.
Maica Domnului a fost cinstită de Fiul său (Luca 11, 28), de arhanghelul Gavriil (Luca 1, 28) de rudele sale (Luca 1, 42), de neamurile din vremea sa (Luca 1, 48), de toate generațiile care au trăit în Biserică, de cei care au cunoscut scrierile scripturistice și patristice, ori s-au învrednicit de minuni mari din partea Maicii Domnului. Părintele profesor Dumitru Stăniloae explică foarte limede importanța Maicii Domnului în lucrarea de mântuire: „Maica Domnului premerge umanităţii şi toţi îi urmează. Premerge în iubire, în curăţie, în apropierea de Dumnezeu. Ea trece cea dintâi prin moartea pe care Fiul ei a făcut-o neputincioasă şi de aceea, în rugăciunea ce i se adresează la Adormire, toţi îi cer ocrotire: „… și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre”. Înălţarea ei închide porţile morţii, pecetea ei e pusă pe neant. E pusă de sus de Dumnezeu-Omul şi de jos, de prima „făptură nouă”, înviată şi îndumnezeită.
Iconografia ortodoxă prezintă pe Iisus luându-i la Adormirea ei sufletul în braţele Lui. Inversând purtarea Lui ca prunc în braţele ei. Iubirea Lui faţă de ea este tot atât de afectuoasă ca şi iubirea ei faţă de El. Pruncul ajuns în plinătatea puterilor poartă în braţele Sale pe mama Lui rămasă cu puteri mai împuţinate. În persoana ei a simţit şi simte Iisus la maximum iubirea omenească faţă de El. Și în afecţiunea Lui faţă de ea se include o afecţiune faţă de om în general, faţă de mamele umane şi de iubirea lor pentru fiii lor”.
Spre sfârșitul lunii îl prăznuim pe Sfântul Ioan Botezătorul, înaintemergător și botezător al Domnului (Luca 1, 76) înger în trup (Matei 11, 10), cel mai mare om născut din femeie și cel mai smerit în Împărăția lui Dumnezeu (Luca 7, 28). Sfântul Ioan este un om al paradoxurilor: mare prin smerenie, milostiv printr-o viață de austeritate, cercetat de mulți oameni deși este aspru, provoacă schimbări de vieți și nu impune canoane grele, deși el trăia în mare asceză (Luca 3, 10-14).
Prezența Maicii Domnului și a Sfântului Ioan Botezătorul în această lună ne ajută să conturăm icoana denumită Deisis, în care îl vedem pe Mântuitorul Iisus Hristos șezând pe tronul de judecată, iar în dreapta Preasfânta Fecioară Maria și în stânga Sfântul Ioan Botezătorul, înălțând rugăciuni de mijlocire pentru oamenii care vin la judecată. Și aici vedem cum Maica Domnului mijlocește pentru cei din lume, căci întru adormire lumea nu a părăsit-o, iar Sfântul Ioan rugându-se, mai ales, pentru cei din pustietăți, pentru anahoreți, pustinci, călugări și pentru toți aceia care duc o viață de suplicii și singurătate din iubire jertfelnică față de Dumnezeu.
Luna se încheie cu sărbătoarea închinată „așezării în raclă al cinstitului brâu al Maicii Domnului. Nici nu se putea altfel. Nădejdea noastră este în mijlocirea ei. În acest sens părintele Paisie Olaru, de la a cărui naștere tocmai s-au împlinit 125 de ani, spunea: Dragii mei, până la ușa raiului este tare greu. Dacă ajungem noi acolo, strigăm la Maica Domnului: „Ușa milostivirii deschide-o noua!” și Măicuța Domnului, cu rugaciunile ei, ne va deschide ușa să intrăm în Rai, căci ea ne ajută tuturor la mântuire. De aceea în fiecare zi suntem datori să-i citim, dimineața, Acatistul Buneivestiri, și, seara, Paraclisul, căci este tuturor mamă, acoperamânt și grabnică ajutătoare…
„În Maica Domnului avem în cer o inimă de mamă, inima care s-a topit cel mai mult pentru Fiul ei și a bătut și bate ea însăși la inima Lui pentru cauza Lui, care e mântuirea noastră, căci mântuirea nu e o chestiune de justiție, ci de iubire între Dumnezeu și oameni; iubire care din partea oamenilor a devenit fierbinte și culminantă, concentrându-se într-o inimă de mamă și manifestandu-se prin ea.
Dumnezeu cel întrupat ține seama de aceasta inimă a Mamei, care a devenit Maica noastra, pentru că e Maica Lui!” (Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. III, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1997, p. 214.)
Pășim încrezători în această atmosferă duhovnicească a lunii august. Împletim postul cu rugăciunea și milostenia. Cerem ajutorul Maicii Domnului și al sfinților, spre a mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru noi (Iacov 5, 16). Rămânem statornici în credință și în ascultare față de Biserică și de slujitorii ei, care înalță necontenit către Dumnezeu cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii (II Timotei 2, 1). Ne rugăm unii pentru alții și în felul acesta ne vom avea pace cu Dumnezeu, cu cei din jur și cu noi înșine, iar împăcați fiind ne vom mântui (Romani 5, 10).
Pr. Filaret Ruscan – Consilier eparhial
în cadrul sectorului Misiune Pastorală și Actualitate Creștină.