„Dacă ai făcut un lucru bun, lasă să-l vadă Dumnezeu. Nu-l trâmbița, nu-l pune pe culmi, pe pagini ca să-l vadă oamenii. De va vrea Dumnezeu ca prin tine să se slăvească numele Lui și fapta ta cea bună, cuvântul tău, lucrarea ta să fie spre slava lui Dumnezeu, lasă-L pe El să lucreze. Nu te face tu însuți agentul publicității tale. Cel mai bun agent de publicitate este Dumnezeu.”
În Duminica a XXXIII-a după Rusalii, a Vameșului și Fariseului, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, s-a aflat în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea Sihăstria Putnei, județul Suceava. Cu acest prilej, ierarhul a slujit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în biserica mare a mănăstirii.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa a subliniat faptul că Duminica Vameşului şi a Fariseului indică începutul Triodului. Acest urcuș premergător Învierii Domnului însumează 10 săptămâni de rugăciuni și rânduieli deosebite. Episcopul-Vicar a prezentat înțelesul uneia dintre cântările specifice perioadei prepascale, Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă. „Sunt acele uși pe care noi înșine le-am închis prin păcatele noastre. Sunt ușile care, dacă se deschid, ne fac cale liberă spre întâlnirea cu Dumnezeu. (…) Murim zi de zi, murim ceas de ceas. Ori de câte ori păcătuim ne rupem de izvorul vieții și când nu mai ai viață în tine, nu mai ai conexiune cu cel care îți dă viață, cu Dumnezeu, suntem morți cu sufletul.”
Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a explicat parabola consemnată de Evanghelistul Luca, Pilda Vameșului și Fariseului, și a evidențiat faptul că lucrurile făcute doar pentru a fi văzute de ceilalți aduc neîmplinire. „Dacă ai făcut un lucru bun, lasă să-l vadă Dumnezeu. Nu-l trâmbița, nu-l pune pe culmi, pe pagini ca să-l vadă oamenii. De va vrea Dumnezeu ca prin tine să se slăvească numele Lui și fapta ta cea bună, cuvântul tău, lucrarea ta să fie spre slava lui Dumnezeu, lasă-L pe El să lucreze. Nu te face tu însuți agentul publicității tale. Cel mai bun agent de publicitate este Dumnezeu.”
În încheiere, Preasfinția Sa a făcut un îndemn la smerenie, la conștientizarea locului în drumul spre Dumnezeu și la rugăciune cu nădejde în suflet. „Suntem departe de ceea ce ar trebui să fim. Și când ne căutăm pe noi înșine înăuntru, cu sinceritate, vedem cam pe unde suntem. Dar, cu toate acestea, ușile pocăinței se vor a fi deschise. (…) Dacă venim în fața Lui, dacă Îl chemăm, dacă Îl strigăm, dacă Îl rugăm să ne deschidă Ușa, El asta face!”
Răspunsurile liturgice au fost date de călugări ai obștii monahale de la Mănăstirea Sihastria Putnei.
Credincioșii prezenți s-au bucurat de binecuvântarea arhierească și s-au închinat la odoarele mănăstirii, racla cu părticele din moaștele sfinților părinți care s-au nevoit în veacul al XVIII-lea în Sihăstria Putnei, Cuvioșii Sila, Paisie și Natan.
Scurt istoric ~ Mănăstirea Sihăstria Putnei
Poiana Sihăstriei este locul luminos în care s-au nevoit și s-au sfințit părinți călugări care au dus o viață în smerenie și rugăciune. Există o menţiune care vorbeşte despre momentul de început al vieţii de sihăstrie de aici încă din vremea Sfântului Ştefan cel Mare. Câțiva monahi au construit câteva chilii și o bisericuţă de lemn.
În vremea egumenului Sila (1753-1781), Sihăstria Putnei cunoaște o perioadă de înflorire: se construiește o biserică din piatră de râu cu hramul „Buna Vestire”. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, stăpânirea habsburgică a impus numeroase interdicții mănăstirii, care la momentul acela se afla în grija egumenului Natan (1781-1784), și în cele din urmă a închis așezământul monahal.
Viața spirituală a vetrei monahale a fost restaurată începând cu anul 1990, când s-a început refacerea schitului. Primul egumen al schitului reînființat după trecerea celor 200 de ani de pustiire şi părăsire a fost părintele Sebastian Șcheuleac. Cu priceperea şi hărnicia monahului Sebastian și, mai apoi, cu râvna și osteneala părintelui stareț arhimandritul Nectarie Clinci, precum și cu ajutorul multor credincioși binefăcători, pe ruinele de altădată ale fostului schit s-a ridicat un impresionant complex monahal.
În pronaosul vechii biserici s-au descoperit mormintele celor trei cuvioși care s-au nevoit în secolul al XVIII-lea în Sihăstria Putnei: Sila, Paisie și Natan. Osemintele răspândeau o bună mireasmă, iar în anii ce au urmat, numeroase vindecări minunate s-au săvârșit la racla cu moaștele Cuvioșilor.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în anul 2016, trecerea în rândul Sfinților a Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, cu zi de prăznuire pe 16 mai.
În prezent, Mănăstirea Sihăstria Putnei are patru lăcaşuri de închinare: două capele, cu hramurile „Sfântul Ioan Evanghelistul” şi „Acoperământul Maicii Domnului”, Biserica „Buna Vestire”, ridicată pe amplasamentul lăcaşului existent înainte de desfiinţarea mănăstirii de către habsburgi, și cel de-al patrulea, biserica mare, cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Construcția bisericii a început în anul 2002. 15 ani mai târziu, în anul 2017, au fost încununate jertfa și dragostea depuse la ridicarea acesteia, prin slujba de sfințire.