Ziua prăznuirii Soborului Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, 7 ianuarie 2024, care a coincis în acest an cu Duminica după Botezul Domnului, ce amintește despre începutul propovăduirii Mântuitorului Hristos, a fost un moment de înaltă trăire duhovnicească pentru credincioșii din localitatea Arbore, județul Suceava.
Activitatea marelui Ioan, prorocul aflat la granița celor două Testamente, este strâns legată de activitatea Fiului lui Dumnezeu venit în trup, pe care Îl anunță drept „Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatele lumii”, considerându-se nevrednic să Îi dezlege măcar încălțămintea picioarelor. Misiunea lui a fost de a pregăti și mijloci întâlnirea omului, păcătos sau drept, cu Răscumpărătorul său, anunțând iminenta venire a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, în care omul nu poate intra decât prin autentică pocăinţă, singura aducătoare de rod bun.
Bucuria sărbătoririi ocrotitorului bisericii Mănăstirii Arbore, una dintre cele mai frumoase și originale mărturii ale artei medievale moldovenești, care are ca hram „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, a fost sporită de primirea binecuvântării arhierești a Preasfințitului Părinte Ieronim, Episcopul Daciei Felix.
Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte și pr. Constantin Ciprian Blaga, consilier eparhial al Sectorului Editură și Tipografie al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și pr. Ionel Constantin Maloș, protoiereu al Protopopiatului Rădăuți. Având în vedere amplul proces de restaurare început la biserica monument istoric, slujbele se desfășoară în paraclisul cu hramul „Sfinții Ioachim și Ana”, sfințit acum doi ani, cu prilejul redeschiderii așezământului monahal și a instalării ca stareț a protos. Porfirie Pescaru.
În cuvântul de învățătură rostit după citirea fragmentelor din Sfânta Evanghelie rânduite pentru această zi, ierarhul a punctat principalele momente ale biografiei Sfântului Ioan și a evidențiat cât de importante au fost rolul și misiunea lui pentru cei care trăiau în tensiunea așteptării unui Răscumpărător, atât evrei, cât și dintre neamuri. Ca bun cunoscător al Locurilor Sfinte, unde a fost multă vreme reprezentant al Patriarhiei Române, ierarhul a menționat că nu întâmplător locul ales de Ioan ca centru al propovăduirii sale a fost la granița dintre Pământul Făgăduinței și popoarele ce trăiau încă întru întunericul necunoștinței, neprimind legea lui Moise, ceea ce demonstrează universalitatea mesajului ioaneic.
Nu în ultimul rând, ierarhul a adus în atenție smerenia Înaintemergătorul Domnului, dar și exemplul trăirii poruncilor dumnezeiești în duh și adevăr de către cel care a fost numit de Mântuitorul Iisus Hristos cel mai mare om dintre cei născuți din femeie.
„Este o bucurie pentru noi fiindcă îl sărbătorim pe Mărturisitorul pocăinței și pe cel ce a fost sfeșnic al Luminii Domnului și care cu smerenia, a spus: Nu sunt eu lumina, ci eu sunt cel despre care s-a scris că sunt sfeșnicul luminii. El, prin smerenia sa, ne îndeamnă și pe noi să fim înaintea lui Dumnezeu, smeriți. (…) Să luăm chipul acesta al Botezătorului, să luăm pildă de la postirea lui, să luăm pildă de la asprimea vieții lui. (…) Trebuie să armonizăm conștiința noastră cu voia lui Dumnezeu, pentru că cel care nu face roadă este ca pomul cel neroditor, pe care stăpânul îl taie, nemaifiind bun de nimic. (…) Astăzi, când sărbătoarea Botezului se îngemănează cu duminica și cu serbarea Sfântului Ioan Botezătorul, să punem la suflet aceste învățături, preamărind pe Domnul nostru Iisus Hristos Care, iată, S-a pogorât în apele Iordanului; să preamărim pe Duhul cel Preasfânt Care S-a pogorât în chip de porumbel și pe Părintele Ceresc Care a mărturisit: Iată, acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit. Într-o altă arătare dumnezeiască, la Tabor, va completa această proclamare a lui Iisus ca Fiu al Său întrupat pe pământ: Pe acesta să-L ascultați. Adică pe Fiul lui Dumnezeu Întrupat să-L ascultăm și noi, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”
Alături de numeroșii credincioși arboreni care mențin flacăra vie a credinței în această zonă, participând la slujbele săvârșite de obștea mănăstirii, au fost prezente monahii de la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” Dorna Arini,a cărei stareță este stavrofora Olimpiada Ene. Între cei prezenți s-au numărat și reprezentanți ai autorităților locale, domnul Dan Tiperciuc, primarul Comunei Arbore, și domnul Ion Cotoară, primarul comunei Iaslovăț.
Slujba a fost înfrumusețată de prezența unor membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale, care au răspuns liturgic ecteniilor și rugăciunilor înălțate de soborul slujitor.
La final, protos. Porfirie Pescaru, starețul Mănăstirii Arbore, a adus mulțumiri Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pentru binecuvântare și pentru neîntrerupta purtare de grijă și dragoste pe care acesta o poartă tuturor așezămintelor monahale. Gândul de recunoștință s-a îndreptat și către Preasfințitului Părinte Ieronim pentru slujirea arhierească, precum și către toți cei care au contribuit la buna desfășurare a evenimentului la ceas de sărbătoare, către autoritățile locale care au sprijinit mereu inițiativele mănăstirii. Nu în ultimul rând, a mulțumit locuitorilor comunei care prin credința și dragostea lor alcătuiesc obștea extinsă a Mănăstirii Arbore.
„Dumnezeu mereu poartă de grijă unui loc în care se înalță o rugăciune. Cea mai mare realizare a mănăstirii este că, de când s-a deschis și până în ziua de astăzi, zilnic s-a săvârșit Sfânta Liturghie. Și pentru mine acest lucru este cel mai important. Toate celelalte care sunt în jur s-au făcut cu binecuvântarea Înaltpreasfițitului Părinte Calinic întotdeauna și prin strădanie. Dar toate lucrurile se câștigă prin strădanii, nimic nu se câștigă ușor și atunci îi mulțumesc lui Dumnezeu și Sfântului Ioan Botezătorul (…) care este nu doar glasul celui ce strigă în pustie, ci glasul celui ce strigă: Pregătiți-vă, pentru că vine iubirea lui Hristos! (…) Este un glas al conștiinței omului, care ne trezește la realitate și care ne spune că trebuie să fim pregătiți, pentru că nu știm când va veni Hristos. Și Hristos este Iubirea Veșnică. Sfântul Ioan este cel care a anunțat prima oară venirea iubirii în lume.”
Cu o istorie zbuciumată și un tezaur în mare parte pierdut, Mănăstirea Arbore are în patrimoniul său două odoare de mare preț, părticele din moaștele Sfântului Ioan Botezătorul și ale Sfântului Ierarh Nectarie, recent dăruite lăcașului de cult și așezate în două racle cu o ferecătură deosebită.
În urma ședinței Permanenței Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților din data de 21 octombrie 2021, a fost aprobată reînnodarea viețuirii călugărești la Mănăstirea Arbore.
Reorganizarea și revigorarea monahismului în așezămintele bucovinene închise a fost și este o prioritate a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, anunțată la scurt timp după întronizarea sa ca Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Până în prezent au fost redeschise mănăstirile Solca, Pătrăuți, Părhăuți, Bălinești, Ilișești, Mănăstioara, Sfântul Ilie – Șcheia, Siminicea, Ițcani, Mirăuți ș. a.
Scurt istoric
Inclusă de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) în anul 1993 pe lista Patrimoniului cultural mondial, în grupul Biserici pictate din nordul Moldovei, biserica Mănăstirii Arbore, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, este ctitoria pârcălabului Luca Arbore, unul dintre cei mai importanți boieri de la curtea Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare și Sfânt.
La 2 aprilie 1502, pe locul unui vechi schit, au început lucrările de construcție la biserica familiei hatmanului Arbore, în vecinătatea curților de pe moșia Solca, cu intenția de a fi necropolă familiei sale. Potrivit pisaniei, lucrările au fost finalizate în același an, la data de 29 august.
Ctitoria boierească, construită din cărămidă şi piatră, se remarcă printr-o arhitectură deosebită, întâlnită atunci pentru prima dată în zona Moldovei, dar și prin pictura exterioară ce a înfrumusețat lăcașul de cult în 1541 și care îmbină armonios elemente orientale și occidentale, realizată de zugravul Dragoș, fiul preotului Coman din Iași.
În pronaosul bisericii se află mormântul ctitorului, sub un impresionant baldachin de piatră sculptată, și mormântul soției acestuia, roaba lui Dumnezeu Iuliana.
Din cauza intemperiilor vremii din secolele XVII și XVIII, construcția și pictura s-au degradat, dar cu toate acestea, începând din anul 1909, în diferite perioade, biserica Mănăstirii Arbore s-a bucurat de o serie de reparații care au vizat consolidarea și restaurarea locașului de cult.
După decăderea curții Arbureștilor, lăcașul de cult a rămas moștenire satului înfiripat în jurul moșiei boierești, ca biserică parohială, iar din anul 2021 are statut de mănăstire.
Integrat în Ruta mănăstirilor din zona Moldovei, așezământul monahal a fost inclus în Planul Național de Redresare și Reziliență, Pilonul IV, Modernizarea/Reabilitarea Siturilor Turistice. Proiectul de restaurare a Ansamblului Mănăstirii Arbore are în vedere „o serie de intervenții absolut necesare asupra monumentului, unele directe, cu rol de asigurare a integrității și stabilității construcțiilor, altele indirecte, cu rolul de a înlătura factorii care pun în pericol starea monumentului. În acest scop se vor utiliza toate mijloacele moderne care stau la dispoziția proiectanților și constructorilor, fără a schimba caracterul monumentelor și stilul arhitectonic. Toate măsurile de conservare, restaurare și eliminare a factorilor ce duc la degradarea monumentului au la bază studii, expertize, analize de laborator existente etc.”
