În Duminica a XXXIV-a după Rusalii, a Întoarcerii Fiului risipitor, 20 februarie 2022, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, s-a aflat la Paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou”.
Ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte: arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, arhim. Valerian Radu, mare eclesiarh al Catedralei Arhiepiscopale, și pr. Alexandru Zapotoțchi, de la Parohia „Sfântul Dumitru” din Municipiul Rădăuți.
Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
În cadrul slujbei, la momentul rânduit, diaconul Cristian Pahomi a primit hirotonia întru preot, iar monahul Flavian Forray a fost hirotonit ierodiacon pe seama Mănăstirii Arbore, așezământ reînființat în luna ianuarie a acestui an.
În cuvântul de învățătură intitulat „Venirea în sine – condiție sine-qua-non a mântuirii”, publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a tâlcuit înțelesul fiecărui element prezentat în Parabola Fiului risipitor, una dintre mai cunoscute scrieri care surprinde bucuria întoarcerii omului de la păcat. Ierarhul a subliniat importanța pocăinței în ceea ce înseamnă relația creștinului cu Dumnezeu și implicit cu drumul către desăvârșire. A fost evidențiat și faptul că fiul pierdut și regăsit poate fi oricare dintre noi, venirea în sine fiind dovada căinței, dar și a dragostei Tatălui Ceresc revărsată asupra noastră.
„Tatăl este campionul unei iubiri care, deşi a rămas acasă, l-a însoţit pe copilul său chiar şi când acesta şi-a pierdut înfierea, mergând în acea ţară îndepărtată de Dumnezeu. Iubirea tatălui, prezent în mod discret, este de fapt cea care îl face să-şi vină în sine; practic, este cea care dizolvă patimile din el şi îl aduce la starea de «venire în sine», ca să nu mai dorească statutul de argat, ci redobândirea calităţii de fiu. Din acest motiv, discursul său se opreşte imediat după recunoaşterea greşelii şi nevredniciei.- (…) Căinţa şi întoarcerea fiului risipitor primesc răspunsul iertării imediate a tatălui. I se oferă din partea tatălui acea bucurie ce sporeşte neîncetat. Aşa este şi iubirea lui Hristos Care trăieşte înlăuntrul nostru.”
