Împreuna rugăciune din Duminica vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda a adus lumină și pace în sufletele celor prezenți astăzi la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.
În cea de a patra Duminică după Paști, 7 mai 2023, zi în care în Bisericile Ortodoxe este rememorată Minunea vindecării slăbănogului de la Vitezda, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la altarul de vară al ctitoriei voievodale care adăpostește cinstitele moaște ale marelui mucenic făcător de minuni.
Ierarhul a oficiat slujba înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte slujitori ai mănăstirii și clerici de la Centrul Eparhial Suceava, între care arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ.
La momentul rânduit, diaconul Iustin Tarcan a primit hirotonia întru preot, pe seama Parohiei Gura Haitii, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc.
Răspunsurile liturgice care au împodobit slujba au fost date de Corala mixtă „Sfântul Ioan cel Nou” a Catedralei Arhiepiscopale, dirijată de pr. Lucian Tablan-Popescu.
La finalul Sfintei Liturghii, cuvântul de învățătură a fost rostit de pr. dr. Gheorghe Husarciuc, de la Parohia „Acoperământul Maicii Domnului” din Suceava. Sfinția sa a explicat înțelesul duhovnicesc al textului evangheliei Sfântului Apostol Ioan, privind minunea vindecării slăbănogului de la Vitezda. Au fost aduse în atenție cauza neputinței slăbănogului, dar și puterea iubirii cu care Mântuitorul Iisus Hristos l-a înconjurat pe cel aflat în deznădejde.
Înaltpreasfinția Sa i-a mulțumit părintelui oaspete, a subliniat rolul și rodul cuvintelor de învățătură pentru sufletul omului aflat în căutarea unor răspunsuri ziditoare, amintind și despre una dintre lucrările sale, volumul intitulat „Minunile – lucrări văzute ale Duhului Sfânt”, o inventariere a tuturor minunilor săvârșite atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Totodată, ierarhul a vorbit despre lucrările care vor avea loc în perioada următoare în incinta așezământului monahal.
„Se va începe mai întâi restaurarea bisericii mari și a stăreției, după care se va continua cu Biserica lui Crimca și corpul de chilii. Desigur, noi slujbele le vom face tot pe scenă, vom avea tihna specifică momentelor liturgice, iar Sfântul va fi scos din biserica mare și dus în paraclis și așezat sub un baldachin care, nu peste multe zile, se va termina de confecționat și de adus aici, la Mănăstirea Sfântul Ioan. Așadar, cerem rugăciunile frățiilor voastre ca să terminăm restaurarea întregului ansamblu monastic de aici cât mai degrabă, într-un an, în doi ani cel mult, doi ani și jumătate. Să ajute Dumnezeu să facem așa cum au făcut cei de altădată, în condiții grele, cu mijloace mici, lucruri foarte importante, care dăinuiesc în istorie. ”
La final, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic a rostit rugăciuni de dezlegare și rugăciuni pentru sănătate trupească și sufletească, iar o parte dintre clerici i-au stropit pe cei prezenți cu apă sfințită.
Ca de fiecare dată, pelerinii aflați la Catedrala Arhiepiscopală au simțit și bucuria întâlnirii cu Sfântul Mucenic Ioan cel Nou, mare făcător de minuni și grabnic ajutător, ale cărui cinstite moaște ocrotesc neîncetat Cetatea Sucevei.
Scurt istoric
Tradiția atestă faptul că pe locul unde este astăzi biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din cadrul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” a existat o biserică de dimensiuni reduse, care însă nu a supraviețuit timpului.
Zidirea bisericii Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava“ a fost începută în anul 1514 de Bogdan al III-lea, fiul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, lucrarea fiind terminată de nepotul acestuia, Ştefăniţă Vodă, în anul 1522. Biserica a fost pictată atât în interior, cât şi în exterior în perioada 1532-1534, sub domnia lui Petru Rareş.
La Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou din Suceava” a funcționat o școală teologică, sprijinită de marii mitropoliți ai vremii. Astfel, în clădirile mănăstirii este atestată o școală clericală, din 1786, și apoi Institutul Teologic, începând cu 1826. Tot aici, de-a lungul timpului, au lucrat caligrafi, gravori în lemn și în metal, miniaturiști sau dascăli de limba română, greacă și slavonă.
În Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, sub un baldachin de piatră, se află racla cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou, aduse de la fosta Catedrală Mitropolitană a Moldovei, Biserica Mirăuţi, în anul 1589.
Mănăstirea a îndeplinit rolul de reședință mitropolitană a Moldovei în perioada 1522-1677, iar din anul 1991, pe cel de reședință arhiepiscopală.
În anul 1993, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din cadrul mănăstirii pe lista patrimoniului cultural mondial.
Irina Ursachi
