În Duminica a doua din Sfântul și Marele Post, numită și Duminica Sfântului Grigorie Palama, zi în care în Bisericile Ortodoxe se lecturează textul despre Minunea vindecării slăbănogului din Capernaum, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, s-a aflat la Paraclisul Catedralei Arhiepiscopale din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.
Ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și pr. Adrian Popa, consilier al Sectorului Colportaj-Bisericesc al Centrului Eparhial Suceava.
Răspunsurile liturgice au fost date de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
În cuvântul de învățătură intitulat „Îndrăznește, fiule!”, publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a explicat înțelesul duhovnicesc al Evangheliei rânduite pentru această zi, text referitor la vindecarea în chip minunat a slăbănogului din Capernaum. A fost evidențiată purtarea de grijă și dragostea prietenilor, demonstrând că acestea au stat la baza săvârșirii minunatei vindecări. Mai mult, cuvântul de învățătură menționează și care este cauza neputinței slăbănogului, ierarhul punctând importanța dragostei cu care Iisus Hristos l-a înconjurat pe cel deznădăjduit, cuvintele de încurajare rodind în sufletul acestuia.
„Minunea adusă în atenţia noastră îl are ca protagonist pe un slăbănog din Capernaum, un consătean de-al Mântuitorului. Fără îndoială că slăbănogul Îi era cunoscut Mântuitorului; un paralitic, însă altul decât cel de la scăldătoarea Vitezda, despre care face vorbire doar Sfântul Evanghelist Ioan (5, 2, 5). Spre deosebire de paraliticul de la Vitezda, bolnav de 38 ani şi lipsit de orice fel de ajutor, cel din Capernaum ne este prezentat ca fiind înconjurat de dragostea şi afecţiunea a patru consăteni. Nu era singur în lupta lui cu suferinţa; patru îl slujeau, purtându-l pe umerii lor. Paraliticul de la Vitezda a fost vindecat de Hristos în funcţie de voinţa lui: «Voieşti să te faci sănătos?» (Ioan 5, 6); pe cel din Capernaum însă, Hristos l-a vindecat graţie credinţei celor patru care îl purtau. Credinţa lor a fost remediul, leacul vindecării slăbănogului. (…) Cauza slăbănogirii erau păcatele: Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale! (Matei 9, 2) i-a spus Mântuitorul, întrerupându-Şi pentru puţin timp cuvântul. Hristos, iertându-i păcatele, l-a vindecat mai întâi sufleteşte, și abia apoi l-a vindecat şi trupeşte. Simţindu-l timorat, Mântuitorul i s-a adresat ca un părinte: «Îndrăzneşte, fiule!». Prin acest mod de adresare, Hristos l-a asigurat pe paralitic că nici prezenţa lui şi nici insistenţele celor patru care îi purtau patul nu au fost supărătoare. Maniera de adresare a Mântuitorului − «Îndrăzneşte, fiule!» − a fost ca un balsam pe sufletul lui. Deşi nu era zi de sâmbătă, ceea ce a atras atenţia a fost faptul că Mântuitorul i-a spus paraliticului: «Iertate sunt păcatele tale!». Este cunoscut faptul că între boală şi păcat există o legătură cauzală – de la cauză la efect.”
Irina Ursachi
Foto credit: Arhid. Vasile Plămadă
