Numită și Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul, Liturghia Darurilor mai înainte sfințite se poate săvârși de luni până vineri în perioada Postului Mare, cu excepția zilelor aliturgice și a Praznicului Bunei Vestiri. Apariția acestei Liturghii este strâns legată de dorința de a oferi credincioșilor posibilitatea să primească Sfânta Împărtășanie, Trupul și Sângele Mântuitorului, și în zilele de post în care nu se săvârșea una dintre cele două Sfinte Liturghii uzuale, a Sfântului Ioan Gură de Aur sau a Sfântului Vasile cel Mare.
În a treia zi a Postului Mare, miercuri, 20 martie 2024, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite la Paraclisul Catedralei Arhiepiscopale din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”. Din soborul împreună slujitor au făcut parte arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al eparhiei, arhim. Serafim Grigoraș, stareț al așezământului monahal care adăpostește moaștele Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, pr. Adrian Popa, consilier al Sectorului Colportaj Bisericesc, și pr. Ciprian Constantin Blaga, consilier eparhial al Sectorului Editură și Tipografie.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
În cuvântul de învățătură pregătit special pentru această zi, publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic a adus în atenție modul în care a luat naștere slujba care poartă astăzi numele de Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, punctând originea și vechimea acesteia, de la hotărârile Sfinților Părinți – în cadrul Sinodului de la Laodiceea (364-383), până la sistematizarea în scris de către Sfântul Grigorie cel Mare.
„Este sigur că a apărut inițial în Orient, fie în jurul Ierusalimului, fie în Siria, fie în Imperiul bizantin. Rânduiala ei s-a conturat în secolele V-VI, ulterior hotărârilor Sinodului de la Laodiceea. Ea este atestată pentru prima dată într-o cronică pascală de origine alexandrină, scrisă în 645. În această cronică se menționează că Heruvicul Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite – Acum Puterile îngerești… – a fost introdus în cult de patriarhul Serghie al Constantinopolului, în 617. Definitivarea tipicului Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite a avut loc în cursul secolului al VII-lea, deoarece Sinodul Trulan (692) consfințea, prin Canonul 52, întrebuințarea și generalizarea ei. Astfel, Liturghia Darurilor urma să se săvârșească în toate zilele Postului Patruzecimii, afară de sâmbăta și duminica și de Buna-Vestire. Autorul primei forme a Sfintei Liturghii numită a Darurilor mai înainte sfințite nu este cunoscut. (…) Cel mai probabil, întocmirea rânduielii Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite este o lucrare colectivă, ce stă sub semnul anonimatului, așa cum apare și în Canonul 52 al Sinodului Trulan și cum, de altfel, sunt și celelalte Sfinte Liturghii care sunt atribuite Sfinților Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur; se știe, de pildă, că aceasta din urmă este numită de însuși Sfântul Ioan Gură de Aur ca fiind a Sfinților Apostoli, nume sub care era de altfel cunoscută în Antiohia vremii sale.”
În încheiere, Înaltpreasfinția Sa a subliniat faptul că întreaga creștinătate se bucură de prezența Mântuitorul Iisus Hristos prin Sfintele Taine rânduite de Biserică de-a lungul timpului.
„Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite este așadar o rânduială intermediară între păstrarea Sfintelor Daruri peste an și împărtășirea zilnică pe care credincioșii o practicau în vechime. Aceasta ne încredințează de faptul că întreg cultul creștin sau rânduiala liturgică a Bisericii are în centrul său pe Hristos cel Răstignit și Înviat. De altfel, această centralitate a lui Hristos o oglindește, deopotrivă, și propovăduirea apostolică a Evangheliei, și mărturisirea baptismală a celor ce primeau Botezul creștin.”
În cadrul Liturghiei Darurilor sunt folosite Daruri sfințite (Sfântul Agneț înmuiat în Sfântul Potir) la Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur sau a Sfântului Vasile cel Mare, săvârșite în sâmbăta, respectiv duminica precedentă.
Irina Ursachi
