Seria activităților metodice la nivelul cercurilor pedagogice ale profesorilor de Religie din județul Suceava a debutat cu cea a profesorilor din zona Rădăuți, susținută joi, 14 noiembrie a.c., la Școala Gimnazială Nr. 3 Vicovu de Sus – Plai, de către profesorul Constantin Fusa, membru al Consiliului Consultativ pentru disciplina Religie al Inspectoratului Școlar Județean Suceava.
Și dacă ar fi ca întreaga activitate metodică, la care au participat 58 de profesori și preoți și cam tot atâția elevi din clasele primare și din clasa a VIII-a, să primească un nume, acela ar fi, fără putință de tăgadă: lecția bucuriei de celălalt. De prezența lui, de împreună-învățare, de reușitele și performanțele sale, de împliniri sufletești atinse laolaltă pe Cale.
Tema generală propusă pentru activitățile metodice din această primă parte a anului școlar 2024-2025 este Contexte colaborative de exersare a valorilor în ora de religie, iar subiectul activității demonstrative la care am participat a fost Mărturisirea Sfintei Treimi în Simbolul de credință – învățătura despre învierea morților. O succesiune de contexte didactice de învățare colaborativă și experiențială engramate pe dezideratul înalt al asumării modelului de iubire trinitară pentru împlinirea personală și a comunității. Și Școala și Biserica, deopotrivă, înseamnă comuniune și comunitate, în aceeași măsură. Iar experimentarea și exersarea comuniunii într-o astfel de comunitate, a cărei primă misiune este educația, educația înțeleasă ca deprindere și trăire autentică și continuă a valorilor, sunt indestructibil corelate bucuriei de celălalt.
Aceleiași aspirații a comuniunii, de această dată a Bisericii luptătoare cu Biserica biruitoare, i se alătură grija pentru pomenirea celor adormiţi, pentru sufletele celor care au încheiat periplul prin această lume, în Creştinism, grija pentru cei strămutați dintre noi fiind fundamentală, dovedind și redovedind iubirea fiecăruia faţă de semeni. Și fiecare secvență didactică propusă elevilor s-a dovedit a fi și un nou context de exersare a grijii de semeni, de atingere a unor competențe dintre cele mai complexe, reafirmate ca echilateralitate între a ști (a avea cunoștințe), a ști să faci (a deține abilități) și a ști să fii (a trăi prin prisma unor netrecătoare atitudini și valori).
Iar dacă, invitați fiind la o realizare a sensului, elevii au dovedit drag de Biblie și familiaritate cu învățăturile Sfintei Scripturi, la momentul didactic al ortopraxiei aveau să ne convingă pe deplin că știu și împlinesc rânduielile bisericești strămoșești și pentru cei la care face referire Sfântul Apostol Pavel în Epistola I către Tesaloniceni: „Fraților, despre cei ce au adormit nu voim să fiți în neștiință, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care nu au nădejde, pentru că de credem că Iisus a murit și a înviat, tot așa credem că Dumnezeu pe cei adormiți întru Iisus îi va aduce împreună cu El.” (I Tesaloniceni 4, 13-14)
Adunaseră din „Cufărul milostivirii lui Dumnezeu”, ce nume frumos pentru un joc didactic pe care să-l propui copiilor și tinerilor atunci când deprind împrietenirea cu Hristos, nu-i așa?, toate cele de folos pentru o pomenire a celor adormiți: pomelnice pe care au înscris numele primit la botez al dragilor lor strămutați în cer; lumânările – semn al luminii veșnice și neînserate a Împărăției lui Dumnezeu; coliva, simbolizând trupul celui care moare şi înviază întocmai bobului de grâu; colacul, închipuind veşnicia; vinul, de stropit cruciș peste darurile de pomenire, amintind de aromatele și de balsamul cu care a fost uns Trupul Domnului. Și-așa s-au înfățișat înaintea preoților prezenți și le-au încredințat lor spre pomenire și rugăciune. Copii și profesori de azi, înălțând rugăciuni alături de slujitori ai sfintelor altare pentru profesori – slujitori ai Școlii și ai comunității de „ieri”! Că ce-s un deceniu sau un veac, când prin Hristos măsurăm veșnicia? Și după ce-am ascuns într-o lacrimă strivită în gene și ultimul stih din Imnul Învierii, copiii și-au trimis către cer, simbolic, câte-un mesaj legat de un balon, pentru cei dragi ai lor, care-i veghează de Sus. Și n-aș aminti despre un astfel de joc acum, dacă n-ar fi ceva adânc de văzut aici, ce n-ar putea să rămână nespus. A urcat către cer și-un astfel de gând al unui adolescent: „Bunică dragă, îmi e dor de tine! Să ai grijă, acolo unde ești, de Ștefan! Te iubesc!”. Puteți înnumăra câte învățăminte despre învierea morților în doar câteva câteva cuvinte de „încă un copil”? Și câtă încredințare în ele! E ca și cum i-ar spune celei pe care-o știe vie, privindu-l cu bucurie din înaltul senin: „știu că tu poți și am grijă să te rog să ai grijă de toți”.
A fost, așa cum spuneam, o lecție a bucuriei de celălalt. A elevilor din clasa a VIII-a care s-au bucurat să le fie împlinire profesorului lor de religie și deopotrivă și celorlalți profesori ai lor. Și da, și o dovadă că jertfa și munca de fiecare zi a oamenilor școlii au rod și rost. O bucurie a copiilor din clasele mici c-au putut împlini prin cântec și ei tabloul frumos al performanței colegilor lor mai mari și al reușitelor școlii întregi. Și profesorul nostru de Religie s-a bucurat, vezi bine!, că are astfel de copii trimiși de Dumnezeu de educat, și de crescut, și lumii de-arătat. Și n-a rămas străină de bucurie nici doamna prof. Măriuca-Lăcrimioara Parasca, director al școlii ce se dovedește a fi un-schimbă-lume-și-o-face-mai-frumoasă-și-mai-bună în fiecare zi. Și pentru câteva sute de copii! Nu-s de uitat profesorii din școala-gazdă care ne-au așteptat cu candela prieteniei aprinsă, și ne-au primit, ne-au omenit, ne-au scris pe inimă cuvinte ce nu trec, și între ele: ne facem bucurie din prietenie. Și nu într-un sfârșit, bucurie ne-a fost tuturor timpul de împreună-învățare ce s-a scris sub cerul Plaiului, la Vicovu de Sus, în ziua în care sufletele își făgăduiesc reprimenirea, luând postul Crăciunului la pasul rugăciunii, și-al milosteniei din drag și grijă de ceilalți, și-al bucuriei că da!, încă mai putem purcede împreună către Betleem.
prof. Daniela Ceredeev, inspector școlar pentru Religie
