Având în vedere replica dată de „Asociația Pentru Construirea Parohiei Ortodoxe Sfânta Treime”, devenită între timp Asociația „Sfânta Treime Suceava”, o asociație de familie la care nu m-am referit în punctul de vedere deja publicat, ce ar fi fost înființată în 2004 cu aprobarea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților (aprobare pe care însă Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților nu o deține, n.n.), fără a dori ca această problemă juridică să se rezolve prin intermediul presei și fără a relua cele deja publicate în punctul de vedere al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și luând în considerare toate înscrisurile ce ne-au fost comunicate până la acest moment de către instituțiile statului cărora ne-am adresat, suntem în măsură să formulăm aceste ultime precizări, mai mult pentru lămurirea credincioșilor.
- Conform înscrisurilor pe care le deținem, teologul Sidoriuc Viorel Ionel, după ce Parohia „Sfânta Treime” Suceava a fost înființată la data de 28.01.1997 prin hotărârea Permanenței Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a fost hirotonit preot pe seama acestei parohii în același an, 1997.
În calitatea sa de preot-paroh angajat al Parohiei „Sfânta Treime” Suceava a făcut demersurile necesare în vederea construirii bisericii cu același hram ca al parohiei; repet, în calitate de angajat al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, respectiv de preot paroh al Parohiei „Sfânta Treime”, și nu de președinte, sau vice-președinte, al acelei asociații ce își are sediul în Miercurea Ciuc, județul Harghita. Avizele premergătoare eliberării certificatului de urbanism, certificatul de urbanism și autorizația de construire nr. 58/1999 au fost solicitate, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de către preotul Sidoriuc Viorel Ionel, în numele Parohiei „Sfânta Treime” și pentru această parohie, nu pe asociație. Procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor de construire din iulie 2008 a fost semnat, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, ca angajat în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților de către preotul paroh Sidoriuc Viorel Ionel al Parohiei „Sfânta Treime”. Proiectul pentru construirea Bisericii „Sfânta Treime” a fost executat de firma proiectantă, S.C. Arhitectură Grafică Design SRL, pentru Parohia Ortodoxă „Sfânta Treime” Suceava și nu pentru „Asociația pentru Construirea Parohiei Ortodoxe Sfânta Treime”, devenită ulterior Asociația „Sfânta Treime” Suceava. La solicitarea pr. Sidoriuc Viorel Ionel, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, ca angajat în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, în luna iulie 2008 lucrarea cadastrală pentru intabularea construcției Biserica „Sfânta Treime” a fost întocmită pentru beneficiar – proprietar Parohia „Sfânta Treime”.
- Având în vedere cele expuse mai sus și indicarea înscrisurilor oficiale în care nu apare entitatea menționată, „Asociația Pentru Construirea Parohiei Ortodoxe Sfânta Treime”, respectiv Asociația „Sfânta Treime Suceava”, ca deținătoare în patrimoniul său a Bisericii „Sfânta Treime”, este justificată rezerva că vrednicul de pomenire Arhiepiscopul Pimen, care era un foarte bun cunoscător al Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, ar fi permis ca biserica Parohiei „Sfânta Treime” să se afle în patrimoniul altcuiva decât în cel al parohiei, respectiv al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Pe seama unui om care a trecut la Domnul și care nu se mai poate apăra se pot spune multe. Cine poate crede că Arhiepiscopul Pimen a binecuvântat o asociație care să construiască o parohie?! A se citi cu atenție denumirea acestei entități: „Asociația Pentru Construirea Parohiei Ortodoxe Sfânta Treime”.
- Iubiți credincioși, înființarea unei parohii sau desființarea acesteia este apanajul exclusiv al ierarhului eparhiei, nu al asociațiilor, al fundațiilor sau al organizațiilor non-guvernamentale! Cum adică să construiești o parohie?!
V-ați întrebat ce ar însemna dacă toți ierarhii ar transforma episcopiile în asociații, autointitulându-se președinți ai acestora, și ar trece patrimoniul episcopiilor în proprietatea lor, după modelul părintelui Sidoriuc?!
Așa cum am menționat și în punctul de vedere deja publicat, au fost și sunt episcopi și mii de preoți în cadrul Bisericii Ortodoxe Române care au construit biserici, dar care nu au avut pretenții de proprietari asupra lăcașurilor de cult, indiferent de contribuțiile aduse de ei sau de familiile lor, cum are pretenții familia Sidoriuc; la fel, sunt numeroși credincioși cu posibilități materiale care au sprijinit, integral sau parțial, construirea unei biserici, însă nu au cerut ca aceasta să fie trecută în proprietatea lor.
- Dacă însă este adevărat ceea ce se menționează în dreptul la replică oferit de acea entitate, „Asociația Pentru Construirea Parohiei Ortodoxe Sfânta Treime”, la care nu ne-am referit în punctul nostru de vedere deja publicat, întrucât nu apare în înscrisurile menționate mai sus, și anume că transferul construcției bisericii către respectiva asociație s-a făcut cu aprobarea Consiliului Parohial, atunci lucrurile sunt mult mai grave decât ne-am fi putut închipui.
Dobândirea, înstrăinarea, grevarea şi administrarea patrimoniului bisericesc, controlul şi verificarea gestionară se desfăşoară în conformitate cu prevederile statutare şi regulamentare în vigoare. Forma definitivă a acestor acte este cea aprobată de Consiliul Eparhial, respectiv de Sinodul Mitropolitan.
Hotărârea Consiliului Parohial al Parohiei „Sfânta Treime” privind transferul patrimoniului bisericesc a fost încheiată cu încălcarea prevederilor statutare și ca atare este lovită de nulitate absolută (a se vedea atribuțiile Consiliului Parohial). Nerespectarea acestei discipline ar duce la o privatizare în masă a parohiilor și la o înstrăinare nestingherită a patrimoniului bisericesc, repet, după modelul părintelui Sidoriuc.
- Pretenția de legalitate clamată de Asociația „Sfânta Treime Suceava” prin analogia cu situația edificiilor bisericești „din armată, sistemul penitenciar, unități medicale, așezăminte de asistență socială, unități de învățământ etc.” (Art. 180, litera (i) din Statutul BOR) nu se susține, întrucât Art. 183 din același Statut prevede:
„(1) Bisericile fundaționale, întemeiate pe baza actelor de fundații, se conduc potrivit acelor acte de către chiriarh sau delegatul său. Ele stau sub jurisdicția și controlul autorității arhiepiscopiei și episcopiei din punct de vedere religios, administrativ-patrimonial și gestionar ca și bisericile parohiale, supunându-se acelorași drepturi și obligații față de eparhie.
(2) Actele de fundație ale acestor biserici vor fi puse întotdeauna în acord cu dispozițiile prezentului statut de către autoritățile bisericești. În caz contrar, biserica, cu toate bunurile ei mobile și imobile, trece în administrarea eparhiei.”,
iar conform Articolului 184:
„O biserică, imediat după sfințirea ei, trece în proprietatea și în folosința unităților de cult din cadrul eparhiei, cu tot terenul și clădirile afectate ei și stă sub dispozițiile prezentului statut, ținându-se seama și de actele de fundație. Eventualele condiții testamentare contrare prezentului statut se vor considera nule.”
De altfel, din dreptul la replică publicat reiese că „asociația administrează biserica și achită salariul preotului Viorel Sidoriuc” (pct. 3), iar „biserica nu aparține Parohiei” (pct. 5.a.). Așadar, asociația se dezice singură de Biserica Ortodoxă Română, întrucât Parohia „Sfânta Treime” a fost înființată de Arhieiscopia Sucevei și Rădăuților.
Pentru cei care doresc să aprofundeze chestiunea, pentru a se pronunța în cunoștință de cauză, Statutul Bisericii Ortodoxe Române poate fi lecturat aici: https://patriarhia.ro/images/documente/Statutul%20pentru%20organizarea%20si%20functionarea%20Bisericii%20Ortodoxe%20Romane.pdf
- Se afirmă și că „Preotul Sidoriuc își respectă profesia, o face cu har și totală implicare”, îndeplinind funcția de preot al bisericii, cu aprobarea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, dată prin Hotărârea din data de 28.02.2018, prin care „i s-a dat acordul pentru a sluji ca preot sub ascultarea ierarhului locului”.
Cum respectă așadar părintele jurământul depus în momentul hirotoniei în treapta preoțească (https://patriarhia.ro/images/pdf/HotarariSinodale/2010/Anexa_1.pdf): „Mărturisesc, de asemenea, că voi fi întru toate supus și fidel Chiriarhului meu, ….., și succesorilor săi în scaunul chiriarhal, voi respecta Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, celelalte legiuiri bisericești, hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ale organismelor eparhiale deliberative și executive.”, cât timp este proprietarul fizic al unui lăcaș de cult și nu respectă Statutul Bisericii în jurisdicția căreia se află această construcție? Oare au cunoștință de acest lucru credincioșii care participă la slujbe în această biserică? Cunosc că acesta este și motivul pentru care singurul altar sfințit este cel de la demisol și din acest motiv nu se poate sluji în biserica propriu-zisă?
- De asemenea, consider că este bine să știți, în calitatea dumneavoastră de credincioși ortodocși, că Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților a fost și este deschisă unei soluționări a acestei probleme juridice pe cale amiabilă, întrucât nu noi am creat-o.
În acest sens, în ultimii patru ani s-au făcut multe încercări, ultima fiind în 25 iulie 2024, când la Centrul Eparhial a fost invitat părintele Sidoriuc Viorel Ionel pentru a se ajunge la o înțelegere statutară. La întâlnire au fost prezenți fostul părinte protopop Vasile Irimia și actualul părinte protopop Minu Mititelu, din protopopiatul din care a făcut parte Parohia „Sfânta Treime” până la înstrăinarea acesteia, juristul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, tatăl preotului, în calitate de președinte al asociației, un răzvrătit prin excelență, și avocatul asociației.
Și la acea întâlnire, ca și până atunci, i s-a cerut preotului să intre în disciplina statutară și canonică a arhiepiscopiei. Deocamdată, nu s-a primit niciun răspuns la această propunere.
Sperăm ca, în cele din urmă, părintele Sidoriuc Viorel Ionel să aibă înțelepciunea să întoarcă parohiei (nu Arhiepiscopului Calinic!) ceea ce i se cuvine; altfel, vom fi nevoiți, dincolo de procesele aflate în derulare, să analizăm comportamentul părintelui și în Consistoriul Eparhial. Personal, mi-aș dori să nu fie!