La sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, unul dintre cele mai vechi praznice închinate Maicii Domnului, în Vinerea Luminată, 29 aprilie 2022, la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava a fost prilej de înaltă trăire duhovnicească.
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou” – Catedrala Arhiepiscopală din Suceava. Ierarhul a fost înconjurat de un sobor format din preoți şi diaconi, slujitori ai Catedralei, dar și clerici din cadrul Centrului Eparhial, între care arhim. Paraschiv Dabija, Vicar-Administrativ.
Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
La finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a rostit un cuvânt de învățătură intitulat „Aripi de îngeri în izvoarele Maicii Domnului, făcătoare de minuni”. Ierarhul a prezentat informații referitoare la izvoarele tămăduitoare închinate Născătoarei de Dumnezeu de pe cuprinsul țării noastre, menționând o parte dintre faptele minunate care s-au petrecut în aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu.
Înaltpreasfinția Sa a vorbit despre izvoarele și istoricul acestora din diferite zone ale țării, precum Moldova, Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Banat și Ardeal. Alături de izvoarele de la Schiturile Horăicioara și Cozancea au fost aduse în atenție și alte așezăminte din zona Moldovei, în cadrul cărora Maica Domnului aduce vindecare trupească și sufletească, între care Vovidenia de la Mănăstirea Neamţ, dar nu numai. „Conform tradiției, Maica Domnului a încredințat spre pază și ocrotire câtorva pustnici un izvor cu apă tămăduitoare, aflat nu departe de actuala așezare monahală; aici ar fi venit însuși Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, folosind apa binefăcătoare pentru a-și obloji rana de la picior, căpătată în anul 1462, în lupta de la Chilia, în timp ce încerca să readucă vechea cetate de la gurile Dunării în stăpânirea Țării Moldovei. Se mai spune că părinții schitului au construit chiar mici stabilimente balneare, care au fost distruse din păcate după începerea ultimei conflagrații mondiale. Nenumărate și mari minuni a săvârșit Maica Domnului prin acest izvor cu apă sulfuroasă, fapt dovedit și de hidronimul Izvorul Tămăduirii cu care a fost numit. Pentru proprietățile lui terapeutice, și astăzi cei în suferință caută acest izvor. (…) Deși nu putem vorbi de un izvor propriu-zis, fântânița Sfintei Teodora de la Sihla poate fi considerată ca având ape tămăduitoare. Toți cei care urcă până la peștera sfintei țin să se spele pe față și pe ochi cu această apă tămăduitoare, simţindu-se, după spălare, ca și cum cineva le-a luat un văl de pe ochi.”
În continuare, Părintele Arhiepiscop le-a vorbit celor prezenți despre celelalte izvoare tămăduitoare de pe teritoriul României, menționând în încheiere faptul că numai prin credință apa izvoarelor făcătoare de minuni și agheasma pot să aducă binecuvântare, alinare și vindecare în viața creștinilor.
După Sfânta Liturghie, oficiată pe un podium special amenajat în incinta complexului monastic, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a săvârșit slujba aghesmei mici, binecuvântându-i apoi pe cei prezenți.
Obștea monahală, alături de voluntari, a pregătit pentru vinerea din Săptămâna Luminată peste 3.000 de sticle cu agheasmă.
În cele ce au urmat, potrivit tradiției, credincioșii în frunte cu arhim. Vartolomeu Chira au plecat în pelerinaj spre Izvorul Sfântului Ioan cel Nou, aflat în Parcul Şipote, în imediata apropiere a lăcaşului de cult. Izvorul, deasupra căruia a fost ridicat un baldachin, izvorăște de sub racla care adăpostește moaștele Sfântului Ioan, ocrotitorul Cetății Sucevei, așezată în biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – Purtătorul de biruință”.
De-a lungul timpului, cei care l-au cinstit cu evlavie pe Sfântul Ioan cel Nou și au folosit apa izvorului care îi poartă numele au primit de la Preamilostivul Dumnezeu, datorită mijlocirii Sfântului, ajutor, mângâiere și vindecare.
Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii aduce aminte de minunea săvârșită de Maica Domnului în veacul al V-lea, petrecută la izvoru-i aflat lângă poarta Silivri de la Constantinopol, Istanbulul de astăzi. Potrivit tradiției, cu șapte ani înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului. Întâlnește un orb care îi cere apă, dar și ajutor pentru a ajunge în cetatea Bizanțului. Căutând apă în apropiere, Leon aude glasul Maicii Domnului și, ascultând cuvântul acesteia, găsește un izvor din care îi dă să bea celui orb și însetat. După ce a spălat fața orbului cu apă, acesta a început să vadă. În semn de mulțumire, în acest loc Leon a construit atunci când a ajuns împărat o biserică închinată acestui praznic.
