Bună ziua! Dragă M., mă bucur mult pentru faptul că ai adresat această întrebare, deoarece cred eu că sunt mai multe persoane care au aceeași nelămurire cu privire la rânduiala de a nu intra femeile în Sfântul Altar.
În primul rând, trebuie să știm faptul că și femeile au posibilitatea de a intra în Sfântul Altar, în ziua sfințirii sau a resfințirii unei biserici. Uneori, acolo unde este nevoie, episcopul locului binecuvintează ca această trecere prin Sfântul Altar, (cum este cunoscută în popor), să se desfășoare timp de mai multe zile la rând, după sfințirea sfântului locaș.
Apoi, după ce se închină și ultimul credincios sau ultima credincioasă care așteaptă să treacă prin Sfântul Altar, preoții încep să săvârșească acolo slujba Sfintei Liturghii, timp de 40 de zile la rând, în fiecare zi. În cadrul acestei slujbe, pâinea și vinul aduse spre sfințire se preschimbă, la rugăciunea preotului, în Sfânta Împărtășanie (cinstitul Trup și preascumpul Sânge, ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos).
Astfel că, odată cu săvârșirea primei Sfinte Liturghii pe Sfânta Masă a Sfântului Altar, nimeni nu mai are binecuvântare să intre oricând și oricum în acel loc sfânt, pentru că el trebuie să rămână un loc special și sfânt unde se pogoară Sfântul Duh. De aceea, după prima Sfântă Liturghie, în altar intră numai oamenii aleși și sfințiți (episcopii, preoții și diaconii), pentru a aduce lui Dumnezeu rugăciuni de laudă, de cerere și de mulțumire.
Așadar, interdicția de a intra în Sfântul Altar se adresează tuturor credincioșilor (atât femei, cât și bărbați), pentru că altarul trebuie să rămână un loc sfânt în care să intre doar slujitorii sfințiți, cu o pregătire specială de fiecare dată, pentru a înălța rugăciuni către Tatăl Cel Ceresc, la vremea rânduită și nu oricând și oricum.
Însă, în bisericile noastre din parohii, se fac anumite excepții de la această regulă atunci când preotul alege una sau două persoane, dintre bărbații cei mai evlavioși și mai apropiați de sfânta biserică, pentru a-l ajuta la trebuințele ce se ivesc în altar. De obicei, această persoană este cunoscută sub numele de om de altar, pălimar, palamar sau paraclisier și îndeplinește mai multe roluri practice precum: aprinderea lumânărilor și a candelelor din Sfântul Altar, ce sunt așezate pe Sfânta Masă, aprinderea cărbunilor din cădelnițe, pregătirea anafurei, menținerea curățeniei și a unei bune rânduieli în locul cel mai sfânt din biserică și din comunitatea respectivă unde, pe Sfânta Masă, se află permanent Mântuitorul Hristos, sub forma Sfintei Împărtășanii.
Aceste roluri practice le mai îndeplinesc uneori și copiii, elevii seminariști sau studenții teologi și teologii, care primesc binecuvântarea de a îmbrăca un veșmânt simplu, numit stihar, mergând înaintea preotului cu sfeșnice cu lumânări aprinse, amintind de slujirea ipodiaconilor care, în trecut, a fost o treaptă de pregătire a bărbaților credincioși ce urmau a fi hirotoniți preoți.
În al doilea rând, dragă M., vei observa că, în oricare biserică ortodoxă vei intra, o vei regăsi pe Maica Domnului pictată pe tavanul de deasupra altarului, înconjurată de arhangheli și îngeri și ținându-L în brațe pe Iisus Hristos. Acest lucru are și o semnificație aparte. Sfântul Altar simbolizează Cerul sau Împărăția Cerurilor -Împărăția lui Dumnezeu, iar Fecioara Maria, este numită în acatistele și paraclisele de rugăciune adresate ei, Împărăteasa Cerului, ceea ce este mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii (Rugăciunea Cuvine-se cu adevărat).
Astfel, observăm faptul că în Sfântul Altar este prezentă, permanent, o Sfântă Femeie. Doar că, fiind un loc cu totul sfânt și femeia care păzește altarul este cea mai sfântă femeie din câte s-au născut vreodată și se vor mai naște, este cea care L-a adus pe Fiul lui Dumnezeu din cer pe pământ. De aceea, Maicii Domnului i s-a dăruit acest loc sfânt din biserică, pentru a-i mulțumi pentru cel mai sfânt dar adus vreodată în lume – nașterea Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ne-a izbăvit de moarte și ne-a dăruit viață veșnică.
Cu alte cuvinte, îi lăsăm celei mai sfinte femei această onoare de a locui în biserică, în Sfântul Altar, lângă Fiul ei, așa cum i s-a descoperit și proorocului David atunci când a scris despre Presfânta Născătoare de Dumnezeu că stă de-a dreapta Domnului Hristos: ,,Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată!’’ (Psalmi 44, 11).
În concluzie, dragă M., înțelegem faptul că îi dăruim Măicuții Domnului cel mai special loc pe care îl avem pe pământ, deoarece – dintre toți sfinții – ea s-a învrednicit de cea mai mare cinste din partea lui Dumnezeu și din dragoste și mult respect s-a hotărât ca în acel loc să nu mai intre altă femeie, ci să fie un loc sfânt unde să fie doar Preasfânta Maică, alături de Fiul ei pe care L-a iubit atât de mult, dar de Care s-a bucurat puțin pe pământ, fiind luat de lângă ea și răstignit la vârsta de numai 33 de ani.
Toată biserica este sfințită închipuind Împărăția Cerurilor și, în oricare loc din biserică ne-am afla, în casa Domnului suntem, după cum aflăm și dintr-o rugăciune prin care ne adresăm Presfintei Fecioare Maria: În Biserica slavei Tale stând, în cer a sta ni se pare; Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești ușa cerească, deschide nouă ușa milei Tale.
Astfel, rugându-ne Maicii Domnului și iubind biserica în care ne întâlnim cu ea și cu Fiul ei, vom ajunge să cunoaștem și noi bucuria de a fi creștini, iar – după ce vom trece din viața aceasta – să cunoaștem și frumusețile Raiului, locuind împreună cu toți sfinții și mai ales împreună cu Maica noastră, Împărăteasa Cerului și a Pământului – Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, slăvind pe Dumnezeu cel ce ne-a dăruit Biserica pentru a cunoaște Raiul încă de aici, de pe pământ.
prof. Cristi-Gabriel Hurjui
Inspector pentru cateheză
