Întrebări din Școala catehetică de vară

„Bună ziua! Sunt E. și de curând am suferit o pierdere în familie, prin moartea bunicii mele care m-a crescut de mic. Tot bunica a fost persoana care m-a învățat aproape tot ce știu despre Dumnezeu, că este bun și milostiv. Acum, sunt foarte contrariat! Dacă Dumnezeu este Bun, cum a putut să o ia pe bunica de lângă mine, tocmai acum când aveam atât de mare nevoie de ea și de sfatul ei?”

E.

Bună ziua! Dragă tinere E., înțeleg foarte bine întristarea prin care treci acum, deoarece prin această experiență am trecut și eu, cu puțin timp în urmă. Să știi că noi, cei ce ne-am cunoscut bunicii în viața aceasta, suntem cu adevărat privilegiați și  binecuvântați de către Bunul Dumnezeu.

Din câte îmi dau seama, tu ai rămas cu multe învățături frumoase de la bunica. Vezi tu, însuși cuvântul bunic/bunică  vine de la cuvântul bun/bunătate. Astfel că, bunicii sunt aducători de bine în viața noastră și ne învață să fim buni, înțelegători și răbdători, de aici și părerea de rău pe care o resimțim profund odată cu pierderea acestor persoane dragi. Este firesc!

Cu toții ne dorim să îi avem pe cei dragi lângă noi, nu-i așa? Doar că bunicii, după o viață în care și-au dăruit energia și puterea pentru a ne fi nouă mai bine, din când în când mai obosesc… și tocmai pentru ca noi să nu-i vedem neputincioși și fără vlagă, Dumnezeu îi cheamă la El pentru a-i odihni, precum Mântuitorul Însuși zice: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. (Matei 11, 28)

Gândul nostru de a-i ține pe cei dragi pururea aproape, este unul frumos și bun, deopotrivă, însă nu cumva are și puțin egoism în el? Să știi că și eu mă gândesc destul de des cât de frumos ar fi să o mai regăsesc pe bunica acasă… Ce bine ar fi! Chiar acum să o pot întreba ce să-ți răspund și ce să-ți scriu…

 Dar îmi amintesc de faptul că m-a învățat să fiu mulțumit cu ceea ce am și să mă încred în Dumnezeu și în voia Sa, pentru că are El un plan bun cu fiecare. Și sunt sigur că și bunica ta ți-a spus toate acestea…

Astfel că, nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru ei și Dumnezeu ne va păstra vie legătura sufletească. Și îți mai spun un mic secret: atunci când mă rog pentru bunica și fac milostenie în numele ei, simt imediat că sufletește îmi este mult mai aproape. Așa că…, ține minte, prin rugăciune și credință, o poți avea permanent pe bunica în inima și-n sufletul tău!

Dragă tinere E., la cât de frumos ai vorbit despre bunica, cu siguranță este foarte mândră acum de tine! Așadar, Sus inima!

                                                                       prof. Cristi-Gabriel Hurjui

                                                                       inspector pentru cateheză