Duminica a treia a Sfântului și Marelui Post al Paștilor, în care Biserica prăznuiește liturgic cea de-a treia închinare a Crucii, prilejuiește celor ce s-au angajat în urcușul duhovnicesc spre împreuna-cinare cu Domnul Iisus Hristos în lumina Învierii o primă evaluare a modului în care, lepădându-se de sine, Îi urmează Celui răstignit pentru mântuirea lumii. Cuvintele Fiului lui Dumnezeu Întrupat, „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”, consemnate de Sfântul Evanghelist Marcu (8, 34) și reiterate în cadrul Sfintei Liturghii, trasează coordonatele necesare ascensiunii spre patria cerească a celui ce voiește să fie ucenicul Mântuitorului: ieșirea din autosuficiență și renunțarea la sine, asumarea crucii, prin lucrarea personală zilnică, și urmarea lui Hristos, prin unirea întru totul cu El.
Urmarea lui Hristos presupune o maximă dăruire de sine, însă în acest demers omul nu este singur, sprijinul cel mai de preț venind de la Însuși Cel Ce a mers cel dintâi pe această cale, deschizând prin brațele întinse pe Cruce porțile Raiului și oferind fiecăruia posibilitatea de a vedea slava lui Dumnezeu în Împărăția Sa. Dimensiunea mântuitoare a Crucii a fost anunțată și de primul îndemn al Decalogului alcătuit pentru această zi de către Întâistătătorul Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic: „Poartă-ți cu demnitate Crucea, piatra de temelie a credinței, transfigurării și iubirii jertfelnice, văzând în ea o invitație de a participa la taina Învierii lui Hristos.”
Astăzi, 23 martie 2025, în duminica ce anunță apropierea de jumătatea celor șapte săptămâni de postire spre bucuria Învierii, numeroși suceveni și-au îndreptat pașii către Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, spre a-și aduce prinosul de rugăciune și de recunoștință Preasfintei Treimi pentru tot binele și ajutorul primit zi de zi. După ce s-au închinat înaintea moaștelor întregi ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, ocrotitorul Cetății Sucevei și întregii Moldove, așezate în paraclisul mănăstirii ce îi poartă numele, credincioșii au avut ocazia de a-și arăta evlavia și față de cinstita și de viață făcătoarea Cruce, adusă în acest sens din altar și frumos împodobită cu flori, ce va rămâne spre închinare până miercuri, 26 aprilie 2025, zi notată tipiconal cu mențiunea „înjumătățirea Postului”.
Ei s-au alăturat în rugăciune euharistică Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, care a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Dintre aceștia au făcut parte clerici ai Administrației Eparhiale, între care părintele arhimandrit Paraschiv Dabija, vicar administrativ, dar și slujitori ai așezământului monahal ctitorit acum peste cinci veacuri de domnii Bogdan al III-lea și Ștefăniță, fiul său, în frunte cu părintele stareț, arhimandritul Serafim Grigoraș.
Întrucât biserica așezată sub ocrotirea a doi dintre cei mai mari mucenici ai creștinătății răsăritene, Sfântul Gheorghe, purtătorul de biruință, și Sfântul Ioan cel Nou, se află într-un amplu proces de renovare și consolidare, slujba arhierească a fost oficiată la altarul de vară.
Potrivit rânduielii statornicite în urmă cu aproape cinci ani, Corala mixtă „Sfântul Ioan cel Nou” a Catedralei Arhiepiscopale, dirijată de pr. Ionuț Lucian Tablan Popescu, a dialogat liturgic cu slujitorii Sfântului Altar, răspunzând ecteniilor și rugăciunilor înălțate spre Dumnezeu.
În răstimpul rânduit împărtășirii clericilor, părintele arhimandrit Dosoftei Dijmărescu, viețuitor al Mănăstirii Putna și exarh cultural în cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a ținut cuvântul de învățătură, tâlcuind versetele pericopei evanghelice rânduite de Sfinții Părinți a se citi în această zi. În debutul exegezei, a anunțat tema centrală a Evangheliei acestei zile, și anume că Hristos, Calea, Adevărul și Viața, ne arată că pentru a Se întoarce la Dumnezeu Tatăl trebuie să guste pătimirea și răstignirea pe cruce, drum pe care este necesar să meargă și cei ce vor să fie ucenicii Lui: „Anticipând și cuvintele Sale, să observăm că El e întru totul coerent: mai întâi străbate El drumul, apoi le arată oamenilor care este și cum să îl străbată. Și, știm din istoria și din viața Bisericii, că nu se oprește la a merge înainte și a arăta, ci, prin Duhul Sfânt, El vine în om și Îl străbate împreună cu omul care i se oferă. (…) În timp ce Se îndrepta spre Crucea Răstignirii, conștient de ce va urma, El le vorbește apostolilor despre crucea Lui și despre crucea fiecăruia dintre cei care Îl vor urma.”
Oprindu-se asupra fiecărui verset în parte, pentru a extrage miezul cuvintelor dumnezeiești, preacuviosul părinte a evidențiat că în niciun moment Mântuitorul nu obligă la urmarea Sa, ci „purtarea crucii noastre este un act liber, care ne înscrie în lucrarea lui Dumnezeu Fiul de zidire a împărăției cerurilor”, El Însuși făcându-Se oamenilor pildă de ascultare. „Această dăruire a libertății din partea lui Dumnezeu este o jertfă de Sine, a Sa, o renunțare la o anumită formă a atotputerniciei Sale sau, mai bine zis, ceva care ne arată, ne explică mai bine ce înseamnă atotputernicia Sa: nu este o putere care răpește libertatea altora, ci care se manifestă în libertatea altora ca dragoste și ca smerenie.”
Amintind că apostolii, deși în Vinerea Pătimirilor nu I-au rămas aproape lui Hristos cel răstignit, după ce au fost martorii Învierii Lui și s-au umplut de Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii și-au asumat cu mult curaj Crucea, învrednicindu-se a intra în Împărăția cerurilor, exarhul cultural al mănăstirilor sucevene a subliniat că Domnul Hristos adresează fiecărui om chemarea de a fi împreună cu El și, implicit, împreună cu semenii săi, fii ai lui Dumnezeu după har, dovadă a deplinei iubiri.
„Răstignirea lui Dumnezeu Fiul înomenit, Iisus Hristos, pe Sfânta Cruce ne este o lumină și o putere pentru purtarea crucii fiecăruia dintre noi, pentru a ajunge la Săptămâna Pătimirilor, la Răstignire și la Înviere. Mântuitorul știe că va fi răstignit și că va învia; știe că răstignirea este parte a drumului către Înviere. Aceasta conștientizăm și noi: lumea durerii nu este destinația omului și nici destinația nevoinței duhovnicești, ci este spațiul unui drum dificil și dureros, dar singurul către veșnicia unde nu este durere, nici întristare, nici suspinare. Poate considerăm nedrept că în crucea noastră intră și neputințele, greșelile celorlalți. De ce, după ce că am de dus lupta cu mine însumi, de ce trebuie să duc și lupta de a purta cele ale celorlalți. Același motiv: dacă nu asumi pe cineva, nu te poți apropia de el, nu îl poți cunoaște, nu îl poți iubi, nu îl poți sprijini. Această asumare nu înseamnă a face rău când cineva ne îndeamnă sau ne presează să facem rău – pentru că dragostea de la Dumnezeu nu este irațională, adică să ne ceară răul, ci supra-rațională.”
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop a mulțumit părintelui oaspete pentru cuvântul exegetic și pentru bogăția informațiilor aduse înaintea celor prezenți.
Subliniind faptul că, prin nemărginita Sa iubire, altarul de jertfă al Mântuitorului Hristos s-a prefăcut în Lemnul dătător de viață și cheia ce a redeschis oamenilor porțile Împărăției cerurilor, Părintele Arhiepiscop a adresat gând de recunoștință și tuturor celor care, în număr mare, s-au alăturat astăzi în rugăciune. Ca de fiecare dată, ierarhul a pregătit pentru această duminică deosebit de importantă un cuvânt de învățătură, Crucea – puterea lui Dumnezeu, și o exegeză a textului evanghelic, Prin Cruce spre Înviere, ce pot fi lecturate pe paginile oficiale ale eparhiei de către cei care vor să pătrundă mai adânc teologia Crucii.
A urmat apoi momentul devenit tradiție, și anume citirea de către Întâistătătorul Sucevei a Decalogului ce aprofundează tema duminicii ori zilei de sărbătoare. Prin intermediul Decalogului la Duminica Sfintei Cruci, chiriarhul acestor meleaguri a sintetizat învățătura Sfântului Apostol Pavel despre răsadul învierii lui Hristos și pricina învierii noastre, pentru a o picura în inimile credincioșilor, și anume că urmarea Mântuitorului nu este posibilă fără lepădarea de sine și fără primirea și asumarea Crucii, dar și că răsplata este pe măsură, coborârea Împărăției lui Dumnezeu în lăuntrul nostru.
După Otpust, Înaltpreasfințitul Calinic a rezumat și detaliile evenimentului petrecut sâmbătă, 22 martie 2025, la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, și anume vizita de lucru a domnului Marcel Ciolacu, Premier al României, în cadrul căreia a fost evaluat stadiul lucrărilor de restaurare și consolidare a clădirilor incluse în amplul proiect finanțat prin Compania Națională de Investiții. Întrucât din delegație au făcut parte și reprezentanți ai autorităților locale și naționale, au fost vizitate și șantierele altor patru proiecte de mare anvergură, Centrul Social-filantropic și Administrativ „Anastasie Crimca”, Centrul Cultural „Mitropolit Silvestru Morariu-Andrievici”, altarul de vară și muzeul mănăstirii, respectiv parcarea adiacentă așezământului monahal. Înaltpreasfinția Sa a reafirmat importanța colaborării cu instituțiile Statului pentru realizarea acestor inițiative benefice întregii comunități, exprimându-și nădejdea că vor fi sprijinite în continuare proiectele inițiate, atât la vechea ctitorie mușatină și în întreg județul Suceava, cât și în celelalte eparhii ale Patriarhiei Române.
Nu în ultimul rând, Părintele Arhiepiscop i-a îndemnat pe toți cei prezenți să revină în după-amiaza acestei zile la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava, Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”, pentru a lua parte, începând cu ora 16:00, la Taina Sfântului Maslu de obște, săvârșită de către cei doi ierarhi ai eparhiei, împreună cu un sobor de preoți, pentru primirea harului vindecării trupești și sufletești, precum și pentru dobândirea iertării păcatelor.
***
Duminica Sfintei Cruci, prăznuită în a treia duminică din Postul Mare, amintește de transferarea unui fragment din Sfânta Cruce de la Ierusalim la Apameea, între anii 715 și 730, fragment dăruit de Patriarhul Ioan al V-lea al Ierusalimului Episcopului Alpheios de Apameea. Alături de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci (14 septembrie) și cea a Scoaterii Sfintei Cruci (1 august), duminica închinată simbolului cel mai de preț al Creștinismului amintește tuturor credincioșilor despre cea mai profundă dovadă de iubire și smerenie din istoria umanității, Pătimirile și Jertfa pe Cruce a Mântuitorului Iisus, pentru a reașeza firea omenească în Rai, de-a dreapta Părintelui ceresc, prin Învierea și Înălțarea Sa la cer, fiecare om primind astfel șansa mântuirii. Toți cei care își propun să (re)intre în comuniune cu Dumnezeu trebuie să vadă în Cruce, asemenea Sfântului Ioan Damaschin, „răsadul Învierii lui Hristos şi pricină a învierii noastre”, prilej de înnoire zilnică prin renunțarea la păcat, continuă lucrare a binelui și răstignire a sinelui egoist în brațele iubitoare și mereu deschise ale Celui Care ne-a iubit cel dintâi.
Prin însemnarea cu Sfânta Cruce, ori de câte ori căutăm să intrăm în comuniune cu Dumnezeu, Îl avem nu doar pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat și Răstignit pentru oameni și pentru a lor răscumpărare, ci și pe Tatăl Care L-a născut mai înainte de toți vecii și pe Duhul Sfânt purces din veșnicie din Tatăl și trimis în lume ca mângâietor de către Fiul.
Daniela Livadaru
Irina Ursachi