„Fii părtaș luminii celei dumnezeiești prin renunțarea la orice răutate, amărăciune și supărare, răbufnire și defăimare.”– acest gând a fost sădit de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic în ogorul inimilor celor prezenți în a patra duminică a Postului Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.
În cea de a XXVII-a Duminică după Pogorârea Sfântului Duh, când în bisericile ortodoxe, în cadrul Sfintei Liturghii, este relatată Minunea tămăduirii femeii gârbove, 8 decembrie 2024, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie pe un podium special amenajat în incinta complexului monastic, fiind înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, clerici de la Centrul Eparhial Suceava, precum. Arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ, dar și slujitori ai locașului cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință” și „Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”.
Răspunsurile liturgice care au înfrumusețat slujba au fost date de Corul Mixt „Sfântul Ioan cel Nou” al Catedralei Arhiepiscopale, dirijat de pr. Ionuț Lucian Tablan Popescu.
În momentul împărtășirii clericilor, pr. Ștefan Argatu, de la Catedrala „Nașterea Domnului” din Suceava, a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat înțelesul duhovnicesc al minunii prin care a fost vindecată femeia gârbovă de optsprezece ani.
„Evanghelia de astăzi ne învață că trebuie să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru binefacerile primite așa cum I-a mulțumit și femeia gârbovă care, după vindecare, slăvea pe Dumnezeu pentru izbăvirea ei din neputință. Mai învățăm și faptul că femeia gârbovă și-a găsit vindecarea în sinagogă și nu stând acasă, așa cum de multe ori întâlnim la bunii noștri creștini care, având o suferință oarecare, fie mică sau mare, nu vin la Sfânta Biserică motivând boala sau neputința. Cu toate că femeia era gârbovă și îi era greu să se deplaseze, nu a căutat scuze pentru a lipsi de la rugăciune și astfel s-a vindecat. Nu există suspin, rugăciune sau gest pe care-l facem și Dumnezeu să nu-l vadă sau să nu-l audă. Dar bucuria cea mai mare a lui Dumnezeu venită din partea noastră este atunci când nu căutăm pretexte de a lipsi de la Sfânta Biserică, ci mergem în casa Lui căutându-L, cerându-I mântuirea și mulțumindu-i pentru toate câte ne-a dat. Așadar, iubiți credincioși, putem înțelege că fiecare biserică în care mergem este un spital duhovnicesc. Fiecare slujbă este un tratament de însănătoșire. Fiecare preot este un doctor iscusit așa cum este el bun sau rău, tânăr sau bătrân. Dar mai ales atunci când el se roagă împreună cu cel sau cei în nevoie sau neputință și Hristos mijlocește pentru el sau ei în fața Tatălui Ceresc. Iar cei care nu-L găsesc sunt cei care nu-L caută din inimă curată, ci din interes sau din puțina lor credință.”
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic i-a mulțumit părintelui oaspete pentru cuvântul de învățătură, amintind că pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților poate fi lecturat exegeza la pericopa evanghelică lecturată astăzi, intitulată „Gârbovirea – suferința unei lumi lipsite de Hristos”.
În continuare, ierarhul a lecturat un Decalog ce propune „îndelunga răbdare, nepomenirea răului, blândețea, dragostea curată și mila față de aproapele drept arme împotriva patimii mâniei, care „nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu”, ci gârbovește și schimonosește sufletul, alcătuit la Duminica a XXVII-a după Pogorârea Sfântului Duh, ce aduce în prim plan atât suferința de optsprezece ani a unei femei gârbove, ce nu a despărțit-o însă de Dumnezeu și de rugăciune, cât și furia celor ofensați că Mântuitorul a vindecat-o în zi de sabat”.
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a citit la finalul Sfintei Liturghii rugăciuni de dezlegare și rugăciuni pentru sănătatea trupească și sufletească, dar și pentru cei care sunt în depresie și în alte suferințe sufletești.
Părintele Arhiepiscop a anunțat că în după-amiaza aceasta, imediat după Vecernie, Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou va pleca în misiune, racla cu cinstitele sale moaște urmând să poposească pentru o noapte în Biserica Parohiei Marginea I, care îi are drept ocrotitori pe Sfinții Arhangheli Mihai și Gavriil, Protopopiatul Rădăuți. Mâine dimineață, odorul de mare preț va fi reașezat în Paraclisul Catedralei Arhiepiscopale.
Cinstitele moaște ale Sfântului Ioan, cunoscut pentru nenumăratele minuni săvârșite de-a lungul timpului, au fost aduse la Suceava de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, fiind așezate în vechea Catedrală Mitropolitană a Moldovei, Biserica Mirăuţi. În urmă cu 435 de ani, în 1589, ele au fost mutate în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, ctitoria domnilor Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă, actuala Catedrală Arhiepiscopală din Suceava.
Irina Ursachi