S-a născut în 25 decembrie 1841 la Banila pe Ceremuş fiu al mazilului Mihail de Repta şi a soţiei sale Paraschiva.
Studiile gimnaziale (1856-1864) şi teologice (1864-1868) în Cernăuţi, continuate cu studii de specializare la Viena, Bonn, Munchen şi Zurich ( 1871 —1873). „Doctor honoris causa” al Facultăţii din Cernăuţi (1896). Profesor la Gimnaziul din Cernăuţi (1868 -1871), profesor de Noul Testament la Institutul teologic (din 1873), apoi la noua Facultate de Teologie din Cernăuţi (1875—1896), decan al acestei Facultăţi de patru ori, rector al Universităţii din Cernăuţi (1883/84), inspector al învăţământului primar din districtul Cernăuţi (1875—1895). A depus voturile monahale la Suceviţa în 1885 sub numele Vladimir, hirotonit ieromonah (1885), apoi hirotesit protosinghel (1886) şi arhimandrit (1890).Mai apoi vicar general al Mitropoliei Bucovinei (1896 – 1902), hirotonit episcop titular de Rădăuţi în 1899, şi arhiepiscop al Cernăuţilor şi mitropolit al Bucovinei (numit 17 octombrie 1902, instalat 10/23 noiembrie 1902), retras din scaun la 1 noiembrie 1924. A luptat pentru păstrarea caracterului românesc al eparhiei, împotriva numeroaselor încercări de slavizare; militant pentru unirea Bucovinei cu România, în 1918 membru de onoare al Academiei Române, senator şi preşedinte al Senatului României. A trecut la cele veşnice în 24 aprilie 1926, în Cernăuţi.
S-a născut în 5 ianuarie 1765 în comuna Putna, în familia preotului George Baloşescul şi Anastasia, născută Gherle. Chiar din copilărie s-a îndreptat spre călugărie, primind creşterea sa în şcoala clericală de la Rădăuţi. A depus voturile monahale în 1 aprilie 1778 în mănăstirea Putna şi a fost hirotonit în 14 aprilie 1778 în diacon. La 9 decembrie 1783 a fost numit cancelar românesc pe lângă Consistoriul episcopal bucovinean nou înfiinţat, fiind totodată şi diacon episcopal, iar din 1789 ca protodiacon. În 1 noiembrie 1792 a fost numit egumen al mănăstirii Dragomirna şi în mai 1793 hirotesit arhimandrit al aceleiaşi mănăstiri. Prin decretul guvernial din 3 decembrie 1795, Nr. 31.904, a fost chemat ca referent în Consistoriu, iar cu decretul aulic din 9 septembrie 1796 a fost numit prim asesor al Consistoriului cu titlul şi salariul unui egumen de Putna. Cu rezoluţia împărătească din 24 decembrie 1807 a fost numit arhimandrit consistorial.
Prin rezoluţia împărătească din 17 iulie 1823 a fost numit episcop, fiind hirotonit în Carlowitz de către arhiepiscopul Ştefan Stratimirovics, în 7 noiembrie 1823 şi apoi în 7 decembrie 1723 a fost intronizat. A trecut la cele veşnice în 14 (26) septembrie 1834 în Cernăuţi, fiind înmormântat la mănăstirea Putna.
Era născut în Cernăuţi, cu metania la mănăstirea Putna. Ca episcop de Răsăuţi este menţionat documentar la 25 iunie 1728 iar în 1729 a fost ales Mitropolit al Moldovei. Antonie a părăsit în 10 septembrie 1740 scaunul mitropolitan, plecând la Kiev. A devenit arhiepiscop la Cernigov şi după 2 luni, de Bielograd, unde murit în 1 ianuarie 1718.