La slăvitul praznic al Bunei Vestiri ce ne aduce aminte de bucuria veștii pe care Arhanghelul Gavriil a adus-o Sfintei Fecioare Maria, – că Îl va naşte pe Mântuitorul lumii –, la Mănăstirea Moldovița a fost prilej de aleasă sărbătoare. În mijlocul obștii monahale și a credincioșilor s-a aflat Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Cu ocazia hramului ctitoriei voievodale, ierarhul a săvârșit Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, pe un podium special amenajat în incinta aşezământului monahal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte pr. Constantin Oprea, consilier în Cadrul Sectorului Cultural al Centrului Eparhial Suceava, și pr. Aurel Goraș, protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc.
În cuvântul de învățătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Damaschin a adus în atenția credincioșilor dragostea, credința și smerenia care reies din răspunsul Maicii Domnului la cuvintele Arhanghelului Gavriil, Fie mie după cuvântul Tău!. „Este semnul acceptării, chiar dacă nu pe deplin înțeles, este semnul supunerii Maicii Domnului față de voia lui Dumnezeu, din ascultare, din smerenie, din pogorământ. Nu se aștepta Maica Domnului să se întâmple lucrul acesta, așa cum v-am spus, a fost o surpriză pentru ea, este răspunsul unui om smerit la cercetarea lui Dumnezeu. (…) Răspunsul acesta al Maicii Domnului poate să fie răspunsul fiecăruia dintre noi. La chemarea lui Dumnezeu, la porunca lui Dumnezeu, la voia lui Dumnezeu. Că înțelegem ori nu înțelegem ceva, că ne este mai greu sau mai ușor să facem, dar dacă știm că e de la Dumnezeu Cuvântul, ce alt răspuns Îl poate bucura pe El decât acesta? (…) Când ne cheamă (Dumnezeu) la ceva, la o slujire, la a împlini ceva, la a împlini poruncile Lui, răspunsul nostru pentru Dumnezeu acesta trebuie să fie, ca cel al Maicii Domnului.”
La momentul rânduit din cadrul Sfintei Liturghii, Părintele Episcop-Vicar l-a hirotonit diacon pe teologul Ștefan Mnesciuc, pe seama Parohiei Ciumârna din cadrul Protoieriei Câmpulung Moldovenesc.
La evenimentul dedicat praznicului împărătesc al Bunei Vestiri au participat stareţi şi stareţe de la mănăstirile bucovinene, oficialități locale, precum și numeroși credincioși veniți din împrejurimi. Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale din Suceava, dirijat de arhid. Ilie Leonte.
La final, potrivit tradiției locului din ziua hramului mănăstirii, elevi ai Școlii Gimnaziale Vatra Moldoviței au susținut un moment artistic emoționant. Coordonați de doamna învățătoare Ilaria Pușcă, cei mici, îmbrăcați în costume populare, au interpretat cântece și au rostit poezii special pregătite pentru acest eveniment. Alături de momentele închinate Maicii Domnului și de mesajele dedicate Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul, stareței Benedicta Tatulici și tuturor celor prezenți, tinerii artiști i-au transmis urări de bine și Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, cu prilejul împlinirii a 31 de ani de arhierie. Nu au lipsit doinele și versurile care arată compasiunea față de cei care trec prin clipe cumplite din cauza războiului din Ucraina, un moment impresionant fiind apelul pentru pace.
Preasfinția Sa le-a mulțumit tuturor pentru momentul cu adevărat deosebit și a transmis gândul de binecuvântare și prețuire din partea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic.
Mănăstirea Moldovița
Originea Mănăstirii Moldovița, una dintre cele mai vechi aşezări monahale din ţara noastră, nu este cunoscută cu precizie, însă tradiţia o aminteşte încă din perioada voievozilor Muşatini. Sub domnia lui Alexandru cel Bun a fost zidită prima biserică din piatră, atestată documentar între 1402-1410, cu întregul ansamblu de construcţii, având hramul Buna Vestire şi fiind deja un centru cultural. Mănăstirea Moldoviţa s-a bucurat de privilegii şi din partea Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. Prin mai multe hrisoave, voievodul a confirmat mănăstirii 11 sate, mai multe iezere, prisăci şi privilegii comerciale, care o situau printre cele mai înstărite mănăstiri din Moldova. Ctitoria lui Alexandru cel Bun a rezistat până la sfârşitul secolului al XV-lea, când s-a prăbuşit din cauza unor alunecări de teren. Ruinele se văd şi astăzi la 500 m distanţă de actuala construcţie.
Dorind să continue existenţa aşezământului, voievodul Petru Rareş îi schimbă amplasamentul şi construieşte în 1532 noua biserică (păstrată până astăzi), închinând-o aceluiaşi hram. Tot atunci mănăstirea a fost împrejmuită cu ziduri şi turnuri de apărare, căpătând aspect de fortăreaţă. Pe ruinele fostelor chilii a fost ridicată în perioada 1610-1612 clisiarniţa (casa egumenească) de către episcopul Efrem de Rădăuţi, pentru păstrarea odoarelor bisericii şi organizarea unei şcoli de copişti şi miniaturişti.
Sub domnia lui Alexandru cel Bun, la Mănăstirea Moldoviţa funcţiona un important centru cultural, unde se copiau şi se împodobeau cărţi bisericeşti. Cele mai valoroase manuscrise datează din secolul al XV-lea. Activitatea culturală desfăşurată în epoca lui Alexandru cel Bun a continuat şi în secolele al XVII-lea (se remarcă strădaniile episcopului Efrem de Rădăuţi, mare cărturar şi ctitor la Moldoviţa, care a organizat aici o şcoala de copişti şi miniaturişti) şi al XVIII-lea.
