Cea mai cunoscută ctitorie a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, Biserica Mănăstirii Voroneț, așezământ monahal ridicat în anul 1488 în numai trei luni și trei săptămâni, și-a sărbătorit cu multă bucurie ocrotitorul, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, hram ales de însuși ctitorul său.
La 33 de ani de la reînființare, într-o mireasmă duhovnicească împletită cu rugăciune, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, la sărbătoarea hramului a fost prezent în mijlocul pelerinilor, închinătorilor și a obștii monahale Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, întâmpinat de monahiile îndrumate duhovnicește de stavrofora Gabriela Platon. După închinarea la mormântul Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul din biserica mare a mănăstirii așezată sub ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Preasfințitul Părinte Ignatie a săvârșit Sfânta Liturghie a Darurilor înainte sfinție pe un podium special amenajat sub streașina Voronețului, în dreptul renumitei fresce în care este reprezentată Judecata de Apoi, această biserică fiind cunoscută în întreaga lume pentru detaliile veșmântului pictural. Din soborul slujitor au mai făcut parte arhim. Justinian Săvescu, secretar eparhial, pr. Viorel Ilișoi, consilier economic, pr. Aurel Goraș, protoiereu al Protopopiatului Câmpulung Moldovenesc, precum și slujitori ai sfintelor altare de la parohiile și mănăstirile din împrejurimi.
După citirea textului Sfintei Evanghelii rânduit pentru această zi, Preasfințitul Părinte Ignatie a rostit un cuvânt de învățătură referitor la viața și mucenicia Sfântului Gheorghe, îndemnându-i pe credincioși să urmeze exemplul dragostei oferit de cei care au pătimit pentru mărturisirea Mântuitorului Iisus Hristos.
„Ni se spune, în biografia Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, că în momentul în care Împăratul Dioclețian a impus drept normă, în mod obligatoriu, închinarea la zeul Soare, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe cu curaj și cu o iubire deplină față de Hristos și-a dat demisia din funcția importantă pe care o ocupa, din funcția de mare ofițer al armatei Imperiale romane. În fața unui asemenea gest de cutezanță și de frondă, împăratul l-a pedepsit aspru. A încercat prin tot felul de tertipuri să-l convingă ca să revină asupra acestei decizii care izvora din adâncul sufletului său. Nu era o decizie exterioară, nu era o decizie superficială, prin urmare, dacă ar fi revenit asupra ei coincidea, sau era echivalent, cu a se nega pe sine însuși. Era ceva în inima lui, iar această dragoste extraordinară, adâncită în întreaga sa ființă pentru Hristos, încât el n-ar fi putut să renunțe nicio clipă, nicio secundă la cel pe care îl iubea foarte mult. Și să știți că nu ne este foarte greu să înțelegem o asemenea atitudine. Sigur că noi avem tendința, în cuvântările noastre, să îi urcăm undeva pe un piedestal pe martiri, pe mucenici, undeva într-o zonă a intangibilului, unde nu credem că ajungem, a idealului.”
Totodată, ierarhul a subliniat faptul că dragostea desăvârșită pe care au arătat-o cei care au dus o viață bineplăcută lui Dumnezeu poate fi dăruită aproapelui de fiecare creștin al zilelor noastre. „Dacă vă voi aduce în atenție o experiență cu care fiecare dintre noi ne confruntăm și pe care am trăit-o, veți spune da, este posibil să avem aceeași dragoste pe care au avut-o mucenicii, martirii. Când iubești un om cu întreaga ta ființă, când simți că acea persoană îți dă o bucurie de nedescris, numai rostirea numelui acelei persoane deja deschide zăgazurile unei desfătări spirituale, sufletești, extraordinare în ființa ta. Orice referință, orice raportare, orice gând, orice simțire, cea mai firavă a inimii tale, înspre persoana pe care o iubești este pentru tine un motiv de plenitudine. Ești în stare să faci tot ceea ce îți stă în putință, nu există obstacole pentru cel care iubește. Nimic. Nu există imposibil. Nu există ceva care nu poate fi escaladat. Iubirea este cea care topește totul. Și te ajută să te duci înspre celălalt, de fapt, mai degrabă celălalt este în tine, și tu nu mai trăiești prin iubire pentru tine, trăiești pentru cel pe care îl iubești. Este exact cuvântul Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Galateni.”
Alături de prietenii Mănăstirii Voroneț, susținători ai lucrării Bisericii, între oaspeți s-au numărat starețe ale așezămintelor monahale din cuprinsul eparhiei și corul Clubului copiilor din Gura Humorului, care a oferit un dar muzical, un scurt recital de pricesne, prin care a bucurat inimile celor prezenți. Îmbrăcați în straiele populare specifice acestor meleaguri, copiii au adus la lumină cântări specifice urcușului duhovnicesc din perioada Postului Mare. Ca recunoștință pentru acest moment de rugăciune prin cânt, stavrofora Gabriela Platon le-a oferit tinerilor cărți de rugăciuni alcătuite de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, o ediție jubileu cu o calitate grafică deosebită apărută la Editura Crimca a Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
La final, stareța Mănăstirii Voroneț a adus mulțumiri tuturor celor care au luat parte la această sărbătoare deosebit de importantă pentru obștea monahală, chiriarhului locului, arhiereului oaspete, soborului slujitor, invitaților speciali, precum și tuturor celor prezenți care s-au unit în rugăciune la locașul de cult închinat purtătorului de biruință. În semn de mulțumire pentru vizita arhierească la ceas de sărbătoare, Preasfințitul Părinte Ignatie a primit din partea obștii monahale o icoană deosebită care îi reprezintă pe ctitorii Voronețului, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul și Voievodul Ștefan cel Mare și Sfânt. A urmat săvârșirea slujbei de pomenire pentru stavrofora Irina Pântescu la mormântul maicii starețe trecute la Domnul la data de 7 martie 2021.
Cei prezenți s-au bucurat de lumina și bucuria pe care Mănăstirea Voroneț le revarsă, datorită dragostei și rugăciunilor pe care ctitorii, binevoitorii și binefăcătorii așezământului monahal închinat Sfântului Gheorghe, începând cu Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și Sfântul Daniil Sihastrul, le-au înălțat Preamilostivului Dumnezeu, potrivit pisaniei: „Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Moldovenești, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi acest hram în Mănăstirea de la Voroneț în numele Sfântului, slăvitului Mare Mucenic și purtător de biruință Gheorghe, în anul 6996, al lunii mai 26, luni după Pogorârea Duhului Sfânt și a fost terminată în același an, al lunii septembrie 14 (1488).
Irina Ursachi
Foto – Andrei Sebastian Lazăr
Foto copertă: Cristi Turculeț
