An de an, în Biserica Ortodoxă luna lui Gustar este punctată liturgic de trei mari sărbători, cea mai importantă fiind cea a Schimbării la Față a Mântuitorului Hristos, praznic ce reiterează momentul în care Fiul lui Dumnezeu Întrupat, în contextul primei vestiri clare a Sfintelor Sale Pătimiri către sfinții apostoli, le descoperă în mod anticipat slava cu care Se va arăta lor după Înviere. Evenimentul în cadrul căruia Fiul Cel Unul-Născut al Tatălui a îngăduit apostolilor Petru, Ioan și Iacov, pe Care Îi luase cu Sine să Îl însoțească în rugăciune pe Muntele Tabor, să întrevadă, atât cât puteau cuprinde cu mintea, dumnezeirea Sa și firea cea dintru veșnicie, constituie hramul păstrat din vechime al ctitoriei de suflet a boierilor Movilești, Mănăstirea Sucevița.
Acest hram a fost preluat de la schitișorul de lemn al pustnicului Calistrat de pe Dealul Furcoiu, la poalele Obcinei Mari a Bucovinei, căci Movileștii, dornici să se înveșnicească, asemenea înaintașilor Mușatini, prin fapta bună, viața virtuoasă și zidirea de biserici, au ascultat ruga sihaștrilor și au ridicat într-un loc prielnic viețuirii de obște două biserici de zid. Nu întâmplător, biserica mică a fost închinată sărbătorii Botezului Domnului, în timp ce biserica mare, care impresionează prin arhitectură și veșmântul iconografic, celei mai strălucite sărbători a creștinătății, Învierea Domnului. Iubitori de Dumnezeu și râvnind să devină cetățeni ai Raiului, Movileștii și-au așezat monumentala ctitorie sub semnul epifaniilor treimice, căutând, precum odinioară Petru cel copleșit de taina taborică descoperită lui și celorlalți doi apostoli, să sălășluiască în această lume puțin din slava cea de negrăit a lui Dumnezeu.
Bucuria prăznuirii liturgice a hramului istoric al Mănăstirii Sucevița a fost încununată de săvârșirea Liturghiei arhierești, în mijlocul clericilor, al obștii monahale îndrumate duhovnicește de stavrofora Mihaela Cozmei și al numeroșilor credincioși, veniți cu multă dragoste, aflându-se astăzi, 6 august 2024, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar.
Ierarhii au săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie pe un podium special amenajat în incinta așezământului monahal, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte slujitori ai sfintelor altare ale bisericilor și mănăstirilor din împrejurimi, clerici de la Centrul Eparhial Suceava, între care arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ, și arhim. Melchisedec Velnic, exarh al Mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, și arhim. Nectarie Clinci, exarh de zonă, precum și protoiereii protopopiatelor Rădăuți și Câmpulung Moldovenesc.
În rugăciunea liturgică s-au alăturat stareți, starețe și monahii de la mănăstirile din Bucovina, răspunsurile care au înfrumusețat slujba fiind date de corul psaltic al Mănăstirii Sucevița.
La momentul împărtășirii clericilor, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a evidențiat sorgintea scripturistică a praznicului Schimbării la Faţă a Mântuitorului și tâlcul duhovnicesc al fiecărui detaliu consemnat în relatarea acestui important moment din viața Mântuitorului de către toți cei patru evangheliști. Părintele Arhiepiscop a punctat faptul că Cel Care a răscumpărat păcatele lumii prin Jertfa Sa pe Cruce a urcat mai întâi Taborul desăvârșirii, iar slava Sa dumnezeiască s-a exteriorizat prin materia trupului Său omenesc şi prin hainele Sale, anticipând astfel transfigurarea trupului Său după Învierea din morţi. Înaltpreasfinția Sa a mai subliniat și faptul că toți evangheliștii au prezentat foarte precis modul în care s-a schimbat înfăţişarea Mântuitorului pe Tabor, în sensul de revelare a firii Sale dumnezeieşti, ceea ce demonstrează adâncul mesaj teologic al fragmentului scripturistic lecturat astăzi în toate bisericile ortodoxe: Hristos „nu a devenit în acel moment Fiul lui Dumnezeu, ci S-a arătat pe Sine că El este Fiul lui Dumnezeu; şi aceasta pentru a spulbera îndoiala din sufletele apostolilor Săi”.
Ca o concluzie a cuvântului său, pentru ca toți credincioșii să se întoarcă acasă mai îmbogățiți duhovnicește și să devină la rândul lor mărturisitori ai Celui Născut dintru veșnicie Care S-a făcut trup şi S-a sălăşuit întru noi, ierarhul a sintetizat într-un Decalog al schimbării la față a fiecăruia cele mai importante repere de care trebuie să țină cont cel care tinde să viețuiască cu și întru Dumnezeu.
La finalul Sfintei Liturghii, cei doi ierarhi au citit rugăciuni de dezlegare și pentru sănătate, inclusiv pentru cei ce suferă de depresie, credincioșii fiind apoi binecuvântați prin stropirea cu apă sfințită, dar și prin primirea iconițelor cu reprezentarea marelui praznic împărătesc de astăzi în fresca Mănăstirii Dragomirna.
În încheiere, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a mulțumit Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul și soborului slujitor pentru împreuna-slujire, corului pentru frumoasele cântări și răspunsuri liturgice, maicii starețe Mihaela Cozmei și întregii obști monahale a Mănăstirii Sucevița pentru râvna și dragostea cu care își împlinesc slujirea, dar și maicilor starețe care au jertfit din timpul lor pentru a aduce laudă lui Dumnezeu în acest așezământ monahal.
Gândul de recunoștință s-a îndreptat și spre mulțimea de credincioși și pelerini care an de an își îndreaptă la începutul lunii lui Gustar pașii spre fortăreața spirituală a Movileștilor, nădăjduind ca prin rugăciune, osteneala postului și prinosul faptelor bune să se învrednicească, asemenea lui Moise, Ilie ori apostolilor, de bucuria întâlnirii cu Cel Ce din iubire a luat fire omenească, pentru ca prin Jertfa Sa să o îndumnezeiască. Totodată, i-a invitat să se întâlnească din nou în rugăciune la următorul mare praznic împărătesc, Adormirea Maicii Domnului, la Mănăstirea Putna. Părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul ctitoriei mult iubite a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare a mulțumit Preamilostivului Dumnezeu pentru ploaia la bună vreme trimisă în aceste zile, Înaltpreasfințitului Părinte Calinic pentru slujire și pentru cuvântul de învățătură prin care a mijlocit urcușul Taborului evanghelic, dar și al Taborului inimii, Preasfințitului Părinte Damaschin și părinților slujitori pentru comuniunea liturgică și a transmis, din partea maicii starețe, că toți cei care s-au ostenit urcând Taborul rugăciunii vor fi răsplătiți cu un mic dar, în amintirea multelor fapte de milostenie ale generoșilor ctitori.
Cei prezenți au avut ocazia de a se închina la unul dintre cele mai de preț odoare ale bisericii Mănăstirii Sucevița, Icoana Făcătoare de minuni a Maicii Domnului Hodighitria, cunoscută pentru întâmplările minunate săvârșite de Născătoarea de Dumnezeu. Icoana Maicii Domnului cu Pruncul a fost zugrăvită în tempera în jurul anului 1862, în șevalet.
Scurt istoric
Ridicată în perioada anilor 1582-1586, Mănăstirea Sucevița constituie una dintre ultimele mari realizări ale Moldovei voievodale, fiind un model de ctitorie familială. A fost ridicată pe locul unei biserici mai vechi de către Gheorghe Movilă, episcop la Rădăuţi, numit la scurtă vreme după ridicarea mănăstirii Mitropolit al Moldovei. În demersul său a fost sprijinit de frații lui, Ieremia Movilă, viitorul domn al Moldovei (1595-1606), și Simion, domn pentru o vreme în Țara Românească și apoi în Moldova (1606-1607). Totodată, sfântul locaș a primit danii și daruri din partea multor membri ai familiei Movileștilor, unii dintre ei dormindu-și somnul de veci în biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Învierea Domnului”.
După urcarea pe tron, Ieremia Movilă a îmbrăcat biserica mare în frescă pe dinăuntru și pe dinafară, pictura fiind deosebit de valoroasă, cu multe teme iconografice atât consacrate (Scara Raiului, Arborele lui Iesei), cât și inedite (Pătimirea Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou și aducerea moaștelor lui la Suceava, Maica Domnului – Rugul Aprins, Iisus Hristos Înțelepciunea lui Dumnezeu, Viața lui Moise și portretele filosofilor antici). De altfel, programul iconografic este considerat cel mai amplu și bine păstrat din întreaga Moldovă, sintetizând toate influențele școlilor de pictură existente la acea vreme. Ca o recunoaștere a acestui fapt, Mănăstirea Sucevița a fost inclusă în anul 2010 în patrimoniul UNESCO, alăturându-se astfel celorlalte biserici și mănăstiri pictate din nordul României.
În timpul păstoriei mitropolitului Gheorghe Movilă, Sucevița s-a remarcat și ca un centru cultural artistic de seamă. Muzeul mănăstirii deține o colecție de obiecte de o valoare inestimabilă, cum ar fi broderiile în fir de aur și argint din secolele XV-XVI, tetraevangheliarele miniate și ferecate în argint aurit și chivotul donat de mitropolitul Gheorghe Movilă.
În urma unui amplu proces de restaurare și conservare început în anul 2010, pictura interioară a bisericii mari a fost curățată în totalitate, astfel încât multe dintre scenele pictate de Ioan Zugravul și fratele său Sofronie au fost scoase la lumină și și-au recăpătat strălucirea de odinioară. Cu ocazia recepției lucrărilor, 19 septembrie 2020, s-a anunțat și intenția de a continua la exterior restaurarea picturii murale.
Daniela Livadaru
Irina Ursachi
