De 502 ani, comemorarea Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului este hramul celei mai importante ctitorii a pârcălabului Luca Arbore (Arbure) și totodată necropola familiei sale. Fiu al lui Cârstea Arbore, pârcălab de Neamț, Luca s-a impus prin inteligența politico-militară, viziunea diplomatică și cultura vastă drept unul dintre cei mai de seamă boieri din Sfatul Domnesc al Țării Moldovei. Animat de dragostea de neam și de Biserică, timp de patru decenii și-a pus toată experiența și aptitudinile excepționale în slujba a trei domni: Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă (fiul, respectiv nepotul marelui Mușatin).
Cronicile și pisania nu rețin motivul pentru care portarul Sucevei a ales să închine acestui praznic frumoasa biserică ridicată în preajma curții sale boierești de pe moșia Solca. Poate țintea ca prin credincioșia și jertfelnicia cu care și-a împlinit îndatoririle sale să se asemene, fie și puțin, marelui Ioan, prorocul aflat la granița celor două Testamente, a cărui activitate este strâns legată de cea a Fiului lui Dumnezeu venit în trup între oameni, pe Care Îl anunță drept „Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatele lumii”, considerându-se nevrednic să Îi dezlege măcar încălțămintea picioarelor. Sfârșitul însă i-a fost asemănător, înaltul demnitar moldovean fiind prins între vâltoarea urzelilor de la curte și tinerețea avântată, dar lipsită de experiență, a lui Ștefăniță Vodă; cel pe care l-a crescut și ocrotit ca pe propriul fiu, plecând urechea la șoaptele unor rău-voitori, a poruncit să îi fie tăiat capul, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pe 23 aprilie 1523, acuzându-l de trădare tocmai pe cel care se făcuse întotdeauna pe sine mic, în pofida numeroaselor calități, în slujirea cu abnegație a neamului său și a Mușatinilor cu care se înrudea.
Ziua de 29 august 2024, dată la care pe ultima filă a calendarului bisericesc este înscris și cel din urmă mare praznic liturgic, a fost un moment de înaltă trăire duhovnicească pentru credincioșii din localitatea Arbore, județul Suceava. Bucuria prilejuită de hramul bisericii considerate drept una dintre cele mai impresionante și originale mărturii ale artei medievale moldovenești a fost sporită de primirea binecuvântării arhierești a Preasfințitului Părinte Ieronim, Episcop al Daciei Felix.
Ierarhul a sosit la biserica-monument istoric într-o trăsură trasă de frumoșii cai bucovineni și a fost întâmpinat la intrarea în incinta ansamblului monahal cu pâine și sare, potrivit tradiției, de fii ai satului, îmbrăcați în portul popular bogat împodobit, specific acestei zone.
Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la altarul de vară amenajat în proximitatea bătrânei ctitorii boierești, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte pr. Constantin Ciprian Blaga, consilier eparhial al Sectorului Cultural al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și părintele arhimandrit Nectarie Clinci, exarh de zonă și stareț al Mănăstirii Sihăstria Putnei.
În cuvântul de învățătură rostit după citirea fragmentului din Sfânta Evanghelie după Marcu rânduit pentru această zi părintele episcop a punctat cele mai relevante momente ale biografiei Sfântului Ioan și a evidențiat cât de importante au fost rolul și misiunea lui în pregătirea celor care trăiau în tensiunea așteptării unui Răscumpărător, atât evrei, cât și dintre neamuri. Totodată ierarhul a evidențiat păcatele care au condus la martiriul prorocului care nu s-a sfiit să condamne public nedreptatea și încălcarea voită a legilor dumnezeiești, dar și cum pot fi acestea evitate: „Pe Irod îl biruiește, pe de o parte, lăcomia, pe de altă parte, beția, dar îl biruiește și păcatul cel dintâi al protopărinților, mândria, căci și-a dat cuvântul Salomeei, în fața oaspeților, că îi va da orice va cere până la jumătate din împărăție; și pentru acest cuvânt dat, pentru mândria de conducător, nu a mai contat sfințenia acestui om, nu a mai contat că grăia cuvântul lui Dumnezeu, că era cinstit de tot poporul, ci a făcut această nelegiuire. (…) Împreună cu Preacurata Fecioară Maria, Sfântul Ioan Botezătorul este pentru lumea creștină o mângâiere și o speranță, că Dreptul Judecător ne va judeca pe fiecare dintre noi cu îngăduință și cu milă, că dacă vom fi fost botezați în numele Său, al Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, de vom fi trăit în Biserică întru ascultarea Evangheliei Sale, de vom fi trăit în lume întru împlinirea poruncilor Sale, cele ce vom fi greșit în viață ni se vor ierta. (…) Să ne amintim de cele ce s-au făcut cu nedreptate Înaintemergătorului, dar să privim cu speranță spre cele ce le-a rânduit Domnul nostru Iisus Hristos, cu privire către viitor, către viața care trece dincolo de fruntariile lumii acesteia, dincolo de limitele, de răutatea și de păcatele lumii acesteia, să privim la Împărăția lui Dumnezeu, unde locuiește dreptatea și sfințenia. Să petrecem așadar această zi cu reflecție duhovnicească asupra lucrării păcatului în lume și în viața noastră, să ne ferim de păcatele care au dus la uciderea Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan, căci sunt păcate comune care cuprind pe mulți oameni, deși nu duc la uciderea propriu-zisă, duc la uciderea sufletească, prin grăire de rău, prin certuri și prin alte lucruri nepotrivite, necreștinești, să ne ferim de toate acele păcate care au întunecat mintea lui Irod.”
La Liturghia arhierească au participat numeroși credincioși arboreni, aceștia reprezentând o prezență constantă în duminici și sărbători la slujbele săvârșite de obștea mănăstirii și menținând vie în această zonă flacăra credinței strămoșești. Lor li s-au alăturat în rugăciune stareți și starețe, monahi și monahii de la mănăstirile din apropiere, dar și de mai departe. Între cei prezenți s-au numărat și reprezentanți ai autorităților locale, domnul Dan Tiperciuc, primarul comunei Arbore, și domnul Ion Cotoară, primarul comunei Iaslovăț.
Monahiile din Corul „Crinii Țarinii” al Mănăstirii Dragomirna au psalmodiat răspunsurile liturgice la ecteniile și rugăciunile înălțate de soborul slujitor, înfrumusețând slujba.
După Sfânta Liturghie a fost săvârșită slujba parastasului pentru vrednicii ctitori și binefăcători trecuți la Domnul, mai vechi ori mai noi, care au căutat să își arate recunoștința față de Cel Ce mereu dăruiește cu asupră de măsură și să Îi întoarcă măcar puțin din cele multe primite de la El, îngrijind de Casa lui cea frumoasă de pe vechea moșie a Arbureștilor.
Părintele arhimandrit Nectarie Clinci, exarh de zonă, și-a exprimat bucuria împreună-slujirii și rugăciunii, în această zi binecuvântată, în recent redeschisa Mănăstire Arbore, subliniind faptul că acolo unde se săvârșește des Sfânta Liturghie și celelalte laude bisericești sporește și harul și binecuvântarea dumnezeiască, cu atât mai mult cu cât prin acest locaș de cult comunitatea monahală și toți cei din localitatea Arbore îl au ca mijlocitor înaintea Mântuitorului pe Sfântul Ioan Botezătorul, cel a cărui viețuire trupească s-a ridicat la înălțimea cetelor îngerești.
La final, protos. Porfirie Pescaru, starețul Mănăstirii Arbore, a adus mulțumiri Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru că a îngăduit aducerea unei părticele din moaștele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și delegației care le-a însoțit, precum și Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, pentru binecuvântare și pentru neîntrerupta purtare de grijă și dragoste pe care acesta o poartă tuturor așezămintelor monahale și în mod deosebit Mănăstirii Arbore. Și-a îndreptat apoi gândul de recunoștință către Preasfințitul Părinte Ieronim pentru slujirea arhierească, către soborul slujitor și întregul cin monahal prezent, către toți cei care au contribuit la buna desfășurare a evenimentului la ceas de sărbătoare și către autoritățile locale care au sprijinit mereu inițiativele mănăstirii. Nu în ultimul rând, a mulțumit locuitorilor comunei, care prin credința și dragostea lor alcătuiesc obștea extinsă a Mănăstirii Arbore, adresându-le invitația de a participa și la evenimentele programate a se desfășura în următoarele zile, în contextul hramului mănăstirii.
Cu o istorie de peste cinci veacuri, Mănăstirea Arbore și-a pierdut în vitregia timpurilor cea mai mare parte a tezaurului oferit cu multă generozitate de vrednicii ei ctitori. Astăzi, în patrimoniul său se află însă două odoare de mare preț, părticele din moaștele Sfântului Ioan Botezătorul și ale Sfântului Ierarh Nectarie, dăruite lăcașului de cult după redeschiderea ca mănăstire și așezate în două racle cu o ferecătură deosebită. În urma ședinței Permanenței Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților din data de 21 octombrie 2021, a fost aprobată reînnodarea viețuirii călugărești la Mănăstirea Arbore, instalarea părintelui stareț având loc în data de 7 ianuarie 2022. Reorganizarea și revigorarea monahismului în așezămintele bucovinene închise a fost și este o prioritate a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, anunțată la scurt timp după întronizarea sa ca Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Până în prezent au fost redeschise mănăstirile Solca, Pătrăuți, Părhăuți, Bălinești, Ilișești, Mănăstioara, Sfântul Ilie – Șcheia, Siminicea, Ițcani, Mirăuți ș. a.
Pentru mângâierea credincioșilor, dar și pentru a da solemnitate acestei perioade cu o însemnătate duhovnicească deosebită, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic, în dimineața zilei au fost aduse părticele din moaștele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica de la mănăstirea al cărei stareț a fost vreme de mai bine de trei decenii.
Raclele cu părticele din moaștele Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica și Sfântului Ioan Botezătorul vor fi purtate în procesiune pe străzile localității Arbore, făcând popas la bisericile din comunitate, sâmbătă seara, în ultima zi a lui Gustar, începând cu ora 19.00. La acest înălțător eveniment duhovnicesc, organizat cu sprijinul autorităților locale, sunt chemați să participe toți cei care voiesc să își unească pasul cu rugăciunea și cugetarea la cele înalte, ca prinos de recunoștință pentru cele bune primite de la Părintele Multmilostiv, prin mijlocirea celor doi bineplăcuți ai săi.
Zilele de hram vor fi încununate de sfințirea Centrului Cultural-Educativ și Social „Sfântul Porfirie, Episcopul Gazei” și a paraclisului amenajat în incinta acestuia, care va avea loc duminică, 1 septembrie 2024, urmată de Sfânta Liturghie arhierească săvârșită de Preasfințitul Părinte Ieronim, Episcop al Daciei Felix, și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.
Programul complet al slujbelor poate fi accesat pe pagina oficială de Facebook a Mănăstirii Arbore.
Scurt istoric
Inclusă de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) în anul 1993 pe lista Patrimoniului cultural mondial, în grupul Biserici pictate din nordul Moldovei, biserica Mănăstirii Arbore, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, este ctitoria pârcălabului Luca Arbore, unul dintre cei mai importanți boieri de la curtea Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare și Sfânt.
La 2 aprilie 1502, pe locul unui vechi schit, au început lucrările de construcție la biserica familiei pârcălabului Arbore, în vecinătatea curților de pe moșia Solca, cu intenția de a fi necropolă familiei sale. Potrivit pisaniei, lucrările au fost finalizate cinci luni mai târziu, la data de 29 august 1502.
Ctitoria boierească, construită din cărămidă şi piatră, se remarcă printr-o arhitectură deosebită, întâlnită atunci pentru prima dată în zona Moldovei, dar și prin pictura interioară și exterioară ce înfrumusețează lăcașul de cult și care îmbină armonios elemente ale artei postbizantine cu cele renascentiste și ale goticului occidental; în ea se ascund nu mai puțin de 47 de nuanțe de verde. Dacă despre autorul picturii interioare nu se cunosc prea multe informații, despre cea exterioară se crede că a fost realizată după 1538 de zugravul Dragoș (Dragosin), fiul preotului Coman din Iași, la cererea Anei, fiica lui Arbure cel Bătrân. Există însă și ipoteza ca frescele interioare și cele exterioare să fi fost realizate la scurtă vreme după sfințirea lăcașului de cult, petrecută la 29 august 1502.
În pronaosul bisericii se află mormântul ctitorului, sub un impresionant baldachin de piatră sculptată, și mormântul soției acestuia, roaba lui Dumnezeu Iuliana.
Din cauza intemperiilor vremii din secolele XVII și XVIII, construcția și pictura s-au degradat, dar, cu toate acestea, începând din anul 1909, în diferite perioade, biserica Mănăstirii Arbore s-a bucurat de o serie de reparații care au vizat consolidarea și restaurarea locașului de cult.
După decăderea curții Arbureștilor, lăcașul de cult a rămas moștenire satului înfiripat în jurul moșiei boierești, ca biserică parohială, iar din anul 2021 are statut de mănăstire.
Integrat în Ruta mănăstirilor din zona Moldovei, așezământul monahal a fost inclus în Planul Național de Redresare și Reziliență, Pilonul IV, Modernizarea/Reabilitarea Siturilor Turistice. Proiectul de restaurare a Ansamblului Mănăstirii Arbore are în vedere „o serie de intervenții absolut necesare asupra monumentului, unele directe, cu rol de asigurare a integrității și stabilității construcțiilor, altele indirecte, cu rolul de a înlătura factorii care pun în pericol starea monumentului. În acest scop se vor utiliza toate mijloacele moderne care stau la dispoziția proiectanților și constructorilor, fără a schimba caracterul monumentelor și stilul arhitectonic. Toate măsurile de conservare, restaurare și eliminare a factorilor ce duc la degradarea monumentului au la bază studii, expertize, analize de laborator existente etc.”
