Cu toate că ziua de 8 martie nu este una de sorginte creștină, ne folosim de acest prilej pentru a aduce în atenție câteva aspecte referitoare la lucrarea femeii în lume, pentru că ea, alături de bărbat, constituie brațele întinse ale lui Dumnezeu care sunt chemate să lucreze împreună cu El în lume.
Atunci când vorbim despre lume avem în atenție cele două aspecte: 1. lumea pe care Fiul lui Dumnezeu a venit ca să o mântuiască din iubire (Ioan 3, 16-17); 2. lumea păcatului care trebuie îndreptată spre voia lui Dumnezeu (Ioan 15, 19). Așadar, lumea, sub ambele ei aspecte, constituie creația lui Dumnezeu. Omul este iconomul acesteia. Cunoaștem îndeobște faptul că omul a fost și este cel care îndreaptă sau îndepărtează lumea de planul lui Dumnezeu.
Omul este chemat să lucreze în viața lumii cu toată atenția și cu toată dăruirea. Iar cel mai important lucru pe care îl poate face este apărarea naturii înconjurătoare și susținerea vieții prin nașterea, creșterea și formarea copiilor. Un vechi proverb spune: „cel care salvează o viață a salvat o lume întreagă”. Din paginile Sfintei Scripturi și din alte evenimente din istoria lumii ne dăm seama cât de curpinzătoare și relevante sunt aceste cuvinte. Este suficient să ne gândim la Moise, care a fost salvat de fiica lui Faraon, iar el a devenit salvatorul propriului său popor (Ieșire, cap. 2). Dar cel mai concludent eveniment este salvarea pruncului Iisus de către Maica Domnului, ajutată de dreptul Iosif, care l-au apărat pe Prunc de cei care doreau să-i ia viața (Matei 2, 13-14).
Astăzi, în contextul războiului ruso-ucrainean, vedem cum familii întregii își părăsesc locuințele și aleargă în pământ străin, pentru a-și găsi un refugiu. Bărbații, în mare parte, au rămas în hotarele țării, pentru a ține piept fratelui mai mare, iar femeile au luat calea pribegiei dimpreună cu pruncii lor. Le vedem în aceste zile, le admirăm curajul, devotamentul și credința. Sunt multe mame cu prunci alături. Copiii privesc spre ele ca spre eroii din basme. Le este greu, foarte greu, însă nu lasă pe umerii copiilor acest sentiment.
Văzând credința și abnegația mamelor care se refugiază din calea războiului, auzind mărturiile lor cutremurătoare despre evenimentele din țara lor, conștientizăm importanța femeii în viața lumii, a Bisericii și a familiei. Ea aduce pe lume o viață – care este darul lui Dumnezeu, apoi se îngrijește să creeze mediul favorabil, pentru ca această viață să dăinuie în cel mai bun mod cu putință.
Sacrificiile mamelor care aduc pe lume prunci sunt mari, formarea intelectuală și spirituală a copiilor presupune multă jertfă, însă eforturile pe care le fac mamele în vreme de război, pentru a-și salva copiii sunt admirabile. De aceea se cuvine a privi cu recunoștință spre mamele noastre, dar, în mod special, suntem datori a ajuta și a susține mamele și pruncii care pleacă din calea războiului, nu doar pentru a-și salva propria viață, cât pentru a salva viața unui popor.