Este bine ştiut faptul că, prim slujitor al lui Hristos – Arhiereul veşnic, episcopul este în mod deplin icoana vie sau reprezentantul văzut al lucrării slujitoare a lui Hristos, având preoţia deplină, arhieria.
Sf. Apostoli Petru şi Pavel ne învată, zicând Păstoriţi turma lui Dumnezeu dată în paza voastră, cercetându-o nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserică, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când Se va arăta Mai – Marele păstoriţilor, veţi lua cununa cea nevestejită a măririi (1 Petru 5, 1-4).
Între vrednicii de pomenire episcopi ai Bucovinei, un loc aparte îl ocupă Isaia Baloşescu, născut la 5 ianuarie 1765 (după unii 1766) având la botez numele Ioan, fiind fiul preotului George Vasilievici Baloşescu şi Anastasia născută Gherle, în satul Chindeşti pe Siret (azi satul Cândeşti com Mihăileni jud. Botoşani).
Între 1771 1778 îl găsim pe Ioan Baloşescu elev la Şcoala de la Putna unde tatăl său, părintele George Baloşescu a fost adus ca dascăl, de către mitropolitul Iacob Putneanul. Din 1774 sau 1775 a urmat cursurile nou createi Academii de la Putna cu Vartolomeu Măzăreanu. La 1 aprilie 1778 îmbracă mantia monahală cu numele Isaia şi la 14 aprilie acelaşi an este hirotonit în treapta de diacon. La 9 decembrie 1783 a fost numit cancelist la nou creatul Consistoriu episcopesc al Bucovinei perioadă în care a fost şi copist, iar din 1789 este protodiacon. Cu puţine zile înainte de obştescul sfârşit, episcopul Dositei Herescu îl recomanda stăpânirii austriece de la Viena ca urmaş al său în scaunul de Episcop al Bucovinei pe ieromonahul Isaia Baloşescu, dar Curtea de la Viena l-a numit pe Daniil Vlahovici la 23 aprilie 1789, cel care la 1 noiembrie 1792 l-a instalat pe ieromonahul Isaia Baloşescu ca egumen la Dragomirna, unde în mai 1793 l-a hirotesit în treapta de arhimandrit. În 1807 este avansat în demnitatea de vicar general al Episcopiei Bucovinei. În 1815 numele arhimandritului Isaia Baloşescu a fost trecut pe o listă de candidaţi pentru ocuparea scaunului episcopal de laArad ceea ce nu s-a întâmplat.
După moartea lui Daniil Vlahovici, arhimandritul Isaia Baloşescu este ales la 17 iulie 1823 Episcop al Bucovinei, având o păstorire relativ scurtă până în 1834 septembrie 14, când a trecut la cele veşnice, fiind înmormântat la Mănăstirea Putna. A slujit în bisericuţa de lemn din Cernăuţi ctitorită de Episcopul Dositei Herescu şi de fratele său Ilie medelnicerul.
În timpul episcopului Isaia se generalizează noua uniformă clericală, adusă în Bucovina de episcopul Daniil Vlahovici. În locul căciulii înalte îmblănite, care se purta încă pe la 1817 în Bucovina, se introduce potcapul de stofă neagră, se adoptă reverenda de stofă neagră încheiată de la gât până la brâu cu nasturi frumos împletiţi, iar peste reverendă rasa neagră cu mâneci largi.
La 8 iulie 1824 Episcopul Isaia a înaintat autorităţilor un memoriu prin care cerea înfiinţarea Institutului Teologic după modelul Academiei de la Putna, cerere aprobată la 6 august 1826. Institutul a fost inaugurat la 4 octombrie 1827, ziua onomastică a împăratului Francisc I, iar la 12 februarie 1828 ziua de naştere a împăratului a fost inaugurat Internatul – Seminarul.
Sub păstorirea sa, singura limbă oficială a diecezei bucovinene era limba română. A iniţiat salarizarea preoţilor din veniturile Fondul Religionar Ortodox Român din Bucovina sau Fondul Religionar Greco-Oriental al Bucovinei, înfiinţat la 19 iunie 1783 prin dispoziţia împăratului Iosif II pentru salarizarea, întreţinerea şi pregătirea clerului ortodox, ca şi pentru înfiinţarea şi finanţarea şcolilor din Bucovina, a sprijinit dezvoltarea muzicii bisericeşti de tradiţie bizantină în Bucovina.
Pentru tot ceea ce a realizat în Bucovina pe tărâm bisericesc şi în domeniul învăţământului religios, contemporanii şi urmaşii i-au datorat mult, iar noi cei de azi şi cei ce vor urma îi datorăm un binemeritat respect.
A fost un vrednic ierarh al Bucovinei, a fost un mare român.