În duminica în care este rememorată izgonirea lui Adam din Rai, în ajunul începerii Postului Mare, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, s-a aflat la Paraclisul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” – Catedrala Arhiepiscopală.
La primele ore ale dimineții, după închinarea la cinstitele moaște ale Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou, Înaltpreasfinția Sa a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie alături de arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și de pr. Constantin Ciprian Blaga, consilier eparhial al Sectorului Editură și Tipografie. Răspunsurile la slujbă au fost oferite de membri ai Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale.
În cuvintele de învățătură pregătite pentru această zi, publicate pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, „Adame, unde eşti?” – Predica la Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, și Exegeza „Unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta”, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinc a tâlcuit înțelesurile duhovnicești ale acestei zile atât de încărcate de semnificații.
Părintele Arhiepiscop a evocat momentul în care Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa și a evidențiat faptul că cei doi, Adam și Eva, au fost cuprinși de rușine după ce au gustat fructul interzis din copacul cunoștinței binelui și răului, închipuind astfel căderea omului din Rai. Nu în ultimul rând, Înaltpreasfinția Sa a amintit faptul că drumul către viaţa veşnică a fost redeschis de Însuși Mântuitorul prin jertfa Sa.
„Şi pentru ca nu cumva neascultătorii Adam şi Eva să mănânce roade din pomul vieţii şi astfel să dăinuiască răul în veci, Dumnezeu i-a scos afară din paradis, din grădina cea din Eden (Facerea 3, 22-23), ca dintr-un palat împărătesc. Şi, prin aceasta, din nemuritori au devenit muritori. Ei nu au pierdut doar starea de fericire, ci şi locul în care s-au simţit fericiţi. Prin urmare, însuşi contactul lor nemijlocit cu Dumnezeu a devenit unul limitat şi condiţionat. Asta cu atât mai mult cu cât trebuiau să-şi ducă la îndeplinire canonul peste graniţa Edenului, ca nişte exilaţi, pentru că nu au vrut să-şi recunoască vina şi să-şi ceară iertarea cuvenită de la Dumnezeu, spune Sfântul Simeon Noul Teolog. Din acest motiv, accesul la viaţa veşnică, prin intermediul pomului vieţii, le este interzis lor, dar şi celor care trăiesc numai pentru trup (Facerea 6, 3), adică sunt robi ai cărnii. Însă, deşi drumul către pomul vieţii a fost pus sub paza heruvimilor (Facerea 3, 24), roadele acestui pom, în Joia din Săptămâna Patimilor, – dar şi în cadrul fiecărei Sfinte Liturghii –, se dau în Sfântul Potir, aşa cum a zis Hristos: Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică (Ioan 6, 54). Din fericire, Întruparea, Crucea, Moartea şi Învierea lui Hristos ne-au restaurat, iar prin Taina Sfântului Botez sufletul şi trupul nostru s-au îmbrăcat în slava lui Hristos, cum spune Apostolul Pavel: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat (Galateni 3, 27). Prin Taina Sfântului Botez ni s-au redeschis porţile raiului. Intrarea depinde exclusiv de fiecare!”
În exegeza acestei duminici a fost adus în atenție cuvântul Mântuitorului Iisus Hristos referitor la importanța iertării și a postului, acestea, alături de milostenie și rugăciune, fiind considerate adevărate comori ale sufletului. Totodată, a fost subliniat faptul că numai prin apropierea și ascultarea de Dumnezeu putem dobândi aceste daruri de preț în veșnicie.
„Dumnezeu vrea un post al minţii, al inimii, al sufletului, dar şi al trupului. Prorocul Daniel spune că trei săptămâni a petrecut în jale; bucate bune n-a mâncat, n-a pus în gura lui carne, nici vin şi cu miresme nu s-a uns (Daniel 10, 2-3). Dumnezeu vrea un post cu toată fiinţa, nu doar cu faţa. Şi după ce le-a accesat înţelesul duhovnicesc al postului, Hristos, pentru că orientalii obişnuiau să-şi îngroape avuţiile în loc să le împartă săracilor, le-a vorbit apostolilor despre adevăratele comori: Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. (Matei 6, 19-20). Sfântul Maxim Mărturisitorul învață că mintea, despărţindu-se de Dumnezeu şi lipindu-se de cele materiale, sau se face dobitocească, ca una ce a devenit iubitoare de plăcere, sau sălbatică, războindu-se cu cei din jur pentru acestea. (Filocalia II, p. 66) Într-adevăr, comorile materiale ale acestei lumi sunt, potrivit Scripturii, sortite moliei, ruginii şi carilor. De aceea, ele nici nu pot să ne aducă linişte, fericire, siguranţă. Comoara din cer depinde exclusiv de felul cum gestionăm comoara de fapte bune, aici pe pământ.”
Irina Ursachi
Foto credit: Arhid. Vasile Plămadă
