„Leacul împotriva mâniei este îndelunga răbdare şi dragostea. Numai ele îl pot vindeca pe om de patima mâniei; acestea au fost de fapt şi armele sfinţilor. În aceste virtuţi se ascunde şi mesajul Evangheliei de astăzi.” – acest gând a fost sădit de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic în ogorul inimilor celor prezenți în a patra duminică a Postului Nașterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.
În cea de a XXVII-a Duminică după Pogorârea Sfântului Duh, când în bisericile ortodoxe, în cadrul Sfintei Liturghii, este relatată Minunea tămăduirii femeii gârbove, 10 decembrie 2023, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie pe un podium special amenajat în incinta complexului monastic, fiind înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, clerici de la Centrul Eparhial Suceava, dar și slujitori ai sfântului locaș cu hramurile „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință” și „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, între care arhim. Serafim Grigoraș, stareț al mănăstirii.
Răspunsurile liturgice care au înfrumusețat slujba au fost date de Corul Mixt „Sfântul Ioan cel Nou” al Catedralei Arhiepiscopale, dirijat de pr. Ionuț Lucian Tablan Popescu.
În momentul împărtășirii clericilor, pr. Ionel Constantin Maloș, protoiereu al Protopopiatului Rădăuți, a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat înțelesul duhovnicesc al minunii prin care a fost vindecată femeia gârbovă de optsprezece ani, care arată că mila Domnului depășește, de cele mai multe ori, orice înțelegere umană asupra vieții. Sfinția sa a subliniat faptul că o credință puternică poate rodi în chip minunat în viața oamenilor, prin statornicia în rugăciune: „Dacă vom fi ostași ai lui Hristos, apărători înflăcărați ai credinței, atunci săgețile aprinse ale celui viclean se vor depărta de la noi”.
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic i-a mulțumit părintelui protoiereu pentru cuvântul de învățătură, corului și tuturor celor prezenți și le-a urat ani mulți și buni, cu sănătate, celor care și-au serbat ziua numelui la sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae. Credincioșii au fost binecuvântați prin stropire cu apă sfințită, nu înainte ca Înaltpreasfințitul Părinte Calinic să citească, alături de slujitori ai așezământului monahal, rugăciunile pentru dezlegare și pentru sănătate.
Totodată, ierarhul a anunțat că în după-amiaza aceasta racla cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Ioan cel Nou va poposi pentru o noapte în Biserica „Sfânta Ecaterina” a parohiei care o are drept ocrotitoare pe sfânta împărăteasă, din localitatea Sfântul Ilie, comuna Șcheia, Protopopiatul Suceava II, urmând ca mâine dimineață odorul de mare preț să fie reașezat în Paraclisul Catedralei Arhiepiscopale.
Cinstitele moaște ale Sfântului Ioan, cunoscut pentru nenumăratele minuni săvârșite de-a lungul timpului, au fost aduse la Suceava de către domnul Moldovei, Alexandru cel Bun, fiind adăpostite în urmă cu peste 430 de ani în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a Catedralei Arhiepiscopale din Suceava, după ce pentru o vreme, din 1589, au stat în fosta Catedrală Mitropolitană a Moldovei, Biserica Mirăuţi.
În cuvântul de învățătură intitulat „Gârbovirea – suferința unei lumi lipsite de Hristos”, publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a prezentat înțelesul duhovnicesc al vindecării, într-o zi de sâmbătă, a femeii care era gârbovă de optsprezece ani de Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos, minune relatată de Sfântul Evanghelist Luca. Înaltpreasfinția sa a subliniat că în ciuda faptului că era bolnavă femeia frecventa sinagoga, aspect pe care creștinii de astăzi înclină să îl neglijeze, mai ales atunci când se află în neputințe trupești. Ierarhul a adus în atenție fiecare etapă a întâlnirii Mântuitorului cu femeia aflată în suferință, prezentând totodată și atitudinea celor care nu s-au bucurat de această vindecare minunată.
„Mai-marele sinagogii se arată a fi un om lipsit de discernământ, cu atât mai mult cu cât, mâniindu-se, a protestat împotriva binelui făcut, defăimând minunea. Prin atitudinea sa, încerca de fapt să își acopere necinstea și nelegiuirile. Se pare că nu atât vindecarea femeii l-a iritat, vindecarea fiind doar pretextul, cât mai ales faptul că poporul adera la învățătura lui Iisus și, mai mult, chiar credea într-Însul. Iisus, cunoscându-i inima, nu i se adresează direct, ci răspunde tot așa cum procedase mai-marele sinagogii, oarecum impersonal și la plural: Fățarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă oare sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, și nu-l duce să-l adape? (Luca 13, 15). (…) Nimeni nu ar fi putut lua o atitudine mai potrivită împotriva nedreptății, a nepăsării, față de durerea și nevoia altuia, a formalismului încrâncenat și cinic, a urii și fățărniciei învățătorilor de Lege, ca Iisus. Negreșit că protagonistul în discuție era unul dintre cei vizați de vaiurile expuse, ca unul care era cucernic numai la arătare. Nu întâmplător, Mântuitorul – în diferite circumstanțe – le recomandă Apostolilor: Feriți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia. (Luca 12, 1). (…) Sabatul devenise o povară greu de purtat de către credincioși, exprimând dorința despotică a unor pseudo-lideri religioși de a respecta cu strictețe interdicțiile fixate de ei, ce frizau ridicolul. Din acest motiv, în învățătura Mântuitorului, porunca sabatului nu mai apare, în timp ce celelalte sunt recomandate. Viața unui om este mai presus sau dincolo de sabatul iudaic, peste care de altfel Se arată a fi stăpân Însuși Hristos. (…) Leacul împotriva mâniei este îndelunga răbdare și dragostea. Numai ele îl pot vindeca pe om de patima mâniei; acestea au fost de fapt și armele sfinților. În aceste virtuți se ascunde și mesajul Evangheliei de astăzi.”
Irina Ursachi