De momente de aleasă bucurie și împreună rugăciune au avut parte credincioșii prezenți la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava – mănăstirea care adăpostește moaștele celui dintâi ocrotitor al Moldovei, Sfântul Ioan cel Nou, în Duminica a XIX-a după Rusalii, zi în care în bisericile ortodoxe este amintită Predica de pe munte, 2 octombrie 2022.
În mijlocul credincioșilor și a obștii monahale s-a aflat Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Ierarhul a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur pe un podium special amenajat în incinta complexului monastic, fiind înconjurat de un sobor de preoți și diaconi din care au făcut parte clerici de la Centrul Eparhial Suceava, între care îl amintim pe arhim. Paraschiv Dabija, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, slujitori ai mănăstirii și ai Catedralei Arhiepiscopale, dar și ai sfintelor altare ale unor biserici din eparhie.
Răspunsurile liturgice au fost date de Corala mixtă „Sfântul Ioan cel Nou” a Catedralei Arhiepiscopale, dirijată de părintele Ionuț Lucian Tablan Popescu.
La finalul Sfintei Liturghii, pr. Adrian Dulgheriu, protoiereu al Protopopiatului Fălticeni, a rostit un cuvânt de învățătură în care a explicat înțelesul duhovnicesc al Evangheliei acestei zile, subliniind îndemnul Mântuitorului, acela de ne oferi inima, ascultarea, dragostea și iertarea aproapelui, mai ales a vrăjmașului.
„Textul Evangheliei de astăzi face parte din așa numita Predică de pe Munte și Mântuitorul ne amintește că în lume trebuie să oferim ceva, să ne iubim unii pe alții sau măcar să ne acceptăm unii pe ceilalți. Foarte important acest verset, precum voiți să vă facă vouă oamenii asemenea să faceți și voi. (…) Este așa numita regulă de aur a creștinului, pe care ne-a oferit-o Mântuitorul. (…) Cred că trebuie să vedem fiecare dintre noi în aproapele nostru pe Mântuitorul și văzându-L să ne comportăm așa cum trebuie. Ne spune Evanghelia de astăzi în continuare iubiți pe vrăjmașii voștri. Un îndemn atât și atât de greu de realizat, nu-i așa? Cum să iubesc eu pe cel care îmi face mie rău? Cum să-l iubesc eu pe cel care mă calomniază? Cum să-l iubesc pe cel care se bucură de necazul meu atunci când am un necaz, o boală, de suferința mea, cum să-l iubesc eu pe acela? Este o întrebare pertinentă. Inima mea este devastată, dar vrăjmașul se bucură de dezastrul meu și eu trebuie să-l iubesc. Așa ne îndeamnă Hristos. (…) Noi trebuie să avem mereu în minte regula de aur pe care trebuie să o iubim: ceea ce dorești să-ți facă ție omul asemenea fă și tu aproapelui tău. (…) Cum ne acceptăm unii pe alții, cum ne îngăduim? Cum ne iertăm? Cum ne dorim binele unul altuia? Rezolvarea este simplă și cuvântul magic este iubirea, dragostea.”
În continuare, Înaltpreasfinția Sa a rostit rugăciuni de dezlegare și rugăciuni pentru sănătate trupească și sufletească.
Ca de fiecare dată de la deschiderea seriei de evenimente „Moștenirea mușatină – credință, cultură, istorie” în Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, în Duminica Ortodoxiei, la slujba arhierească nu a lipsit icoana care îi înfățișează pe Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava și pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, pictată special pentru acest moment aniversar în atelierul Mănăstirii Putna.
La final, Înaltpreasfinția Sa i-a binecuvântat cu apă sfințită pe credincioșii care au venit cu multă evlavie să îl cinstească pe sfântul ocrotitor al Cetății Sucevei, ale cărui moaște se află în Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”.
Scurt istoric
Tradiția atestă faptul că pe locul unde este astăzi biserica cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din cadrul Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” a existat o biserică de dimensiuni reduse, care însă nu a supraviețuit timpului.
Zidirea bisericii Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava“ a fost începută în anul 1514 de Bogdan al III-lea, fiul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, lucrarea fiind terminată de nepotul acestuia, Ştefăniţă Vodă, în anul 1522. Biserica a fost pictată atât în interior, cât şi în exterior în perioada 1532-1534, sub domnia lui Petru Rareş.
La Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou din Suceava” a funcționat o școală teologică, sprijinită de marii mitropoliți ai vremii. Astfel, în clădirile mănăstirii este atestată o școală clericală, din 1786, și apoi Institutul Teologic, începând cu 1826. Tot aici, de-a lungul timpului, au lucrat caligrafi, gravori în lemn și în metal, miniaturiști sau dascăli de limba română, greacă și slavonă.
În Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, sub un baldachin de piatră, se află racla cu moaștele Sfântului Ioan cel Nou, aduse de la fosta Catedrală Mitropolitană a Moldovei, Biserica Mirăuţi, în anul 1589.
Mănăstirea a îndeplinit rolul de reședință mitropolitană a Moldovei în perioada 1522-1677, iar din anul 1991, pe cel de reședință arhiepiscopală.
În anul 1993, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din cadrul mănăstirii pe lista patrimoniului cultural mondial.
